miercuri, 14 iulie 2010

Madalina Manole

greu de crezut. Sora mea imi spunea ca ieri a citit un artiol despre cat de fericita este Madalina, si implinita ca mama si artista. Si azi dimineata ma anunta mama extrem de emotionata si cu lacrimi in ochi ca Madalina Manole si-a pus capat zilelor. TRAGIC. Sincer imi pare rau de ea, dar si mai rau imi pare ce cei pe care i-a lasat in urma. Din punctul meu de vedere, sinuciderea este un act de lasitate. Daca iubesti pe cineva pe planeta asta nu te sinucizi. Si mai ales cand esti mama. Cam cat de egoist poti sa fii ca sa ii faci una ca asta copilului careia ai hotarat de buna voie si nesilit de nimeni sa ii dai viata? Cu ce bagaj de incertitudine lasi acel copil sa creasca? Cum poate famila ramasa sa faca fata intrebarilor pe care acest copil cu siguranta le va pune la un moment dat? Ce vina are el ca s-a nascut si ca mama lui a decis sa se sinucida? De ce trebuie sa poarte povara rusioasa a sinuciderii si de unde stim ca nu o sa se sinucida si el intr-o buna una zi, pentru ca sa urmeze exemplul mamei? Indiferent cat e nefericiti putem sa fim, indiferent cat de grea este viata si cate piedici ni se pun, cat de slabi suntem in anumite momente, NU NE SINUCIDEM. Chiar si daca aflam ca suferim de o boala incurabila, sau ca barbatul sau femeia fara de care nu concepem sa traim ne paraseste sau s-a stins... Orice tragedie poate fi depasita. Credeti-ma pe cuvant. Cineva acolo sus ne da putere sa depasim momentele critice, iar daca nu facem fata singuri sau impreuna cu cei apropiati, mergem sa cautam ajutor de specialitate. Strigam in gura mare daca avem apasari, urlam cat ne tin plamanii, dar NU ne sinucidem.

3 comentarii:

  1. m-am gindit si eu la copil, evident, la trauma pe care o s-o tirasca toata viata si la sentimentul de culpabilitate pe care o sa-l aiba, fie si inconstient. cred, insa, ca ai putea sa ne spui mai multe despre neputinta, resemnarea in fata dorintei de sinucidere... m-am gindit si eu la gestul ei si prima reactie a fost identica cu a ta. apoi mi-am zis: daca nu mai putea? sau era, pur si simplu, egoista?? daca orgoliul nemasurat, vanitatea, ranile nevindecate au impins-o la gestul asta? poate nu mai suporta ca ea, mare vedeta cindva, sa traiasca in umbra de ani de zile. mie interviurile ei mi s-au parut intotdeauna exagerate, totul era perfect pentru ea, traia parca intr-un balon roz si nu asta era realitatea, o recunostea dupa (ma refer la divort, la perioada de dupa). nevoia asta de perfectiune e absurda si pune presiune atit asupra propriei persoane, cit si asupra celorlalte. am mai scris si pe blog la mine:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Posibil fie sa se fi gandit doar la ea, fie sa fi suferit de sindromul omului mandru cobinat o doza mare de egoism. Am sa scriu un post teoretic despre tipuri de sinucidere si sinucigasi. te pup

    RăspundețiȘtergere
  3. abia astept sa citesc!
    te pup si eu.

    RăspundețiȘtergere