"...Alergi spre ceva, găseşti altceva...
Alergi spre cineva, te regăseşti pe tine!
...Orice relaţie de iubire şi orice relaţie de cuplu, care uneori decurge din prima, începe printr-o neînţelegere. Intîlnirea marchează perioada tuturor speranţelor nebuneşti. Ea presupune iluzia că nevoia fundamentală a fiecăruia de a se simţi o fiinţă împlinită va fi astfel satisfăcută, este mirajul unei posibile reparaţii a suferinţei de a te fi născut (a fi asemeni celuilalt şi a fi totul pentru celălalt) şi a rănilor din copilărie (a exista, a fi recunoscut, înţeles, auzit). Intâlnirea înseamnă posibilitatea de a transforma toate acestea într-o constantă a vieţii noastre.
Literatura din toate timpurile arată că starea de îndrăgostire cu greu poate dura. La aceasta, un îndrăgostit convins răspunde: „Ştiu, dar nu cred." Şi mulţi vor încerca să demonstreze că este posibil, întemeind un cuplu.
...
Dincolo de jocul imaginilor frumoase, o altă neînţelegere provine din capcanele ideologiei îndrăgostirii, care s-a dezvoltat, s-a înrădăcinat şi este întreţinută în cultura noastră. Starea de îndrăgostire, sub toate reprezentările ei, este percepută ca promisiune de a satisface un anumit număr de
dorinţe şi de nevoi, resimţite ca esenţiale sau îndreptăţite.
Ca urmare a acestei percepţii, se creează o mişcare dublă: aşteptăm de la celălalt să recunoască, să admită că pretenţiile noastre sunt îndreptăţite şi să le satisfacă în cea mai mare parte. La randul nostru, ne simţim gata să fim buni pentru el. Toate acestea într-o perspectivă pozitivă, dorind să aducem satisfacţie.
...
Să fim totul pentru celălalt, iar el să fie totul pentru noi, mai cu seamă să poată înţelege totul, să ne satisfacă totul, fără ca măcar să fim nevoiţi a i-o cere: „Dacă mă iubeşte cu adevărat trebuie să simtă ce anume îmi face plăcere."
...marea speranţă a cuplului este tocmai această stare paradisiacă ce ne dă dreptul (fără ca măcar sa fie nevoie să cerem) şi la îngrijirile materne necondiţionate (garantate de iubirea celuilalt), şi la afecţiunea întotdeauna disponibilă, şi la iubirea gratuită, şi la înţelegerea profundă, de nezdruncinat, şi la sprijin, şi la siguranţă.
...
Calea iubirii nu e neapărat şi calea fericirii. Ci mai cu seama înseamnă asumarea iubirii şi a riscurilor pe care aceasta le comportă, cum ar fi suferinţa izvorîtă din întristarea fantasmatică adusă de faptul că celălalt e negliijent, deci purtător al unei lipse ce ne trimite la propria noastră lipsă.
Da, simt nevoia ca privirea ta să poposească asupră-mi, dar mai simt şi nevoia ca vorba ta să vină spre mine. ... "
JACQUES SALOME - Vorbeste-mi ... am atatea sa-ti spun
joi, 28 aprilie 2011
marți, 19 aprilie 2011
Schimbarea
Cu totii dorim in anumite situatii sa ne schimbam.
Sa stergem cu buretele tot ce a fost si sa continuam cu ce va fi, in speranta ca ce a fost nu ne va influenta ceea ce urmeaza sa fie.
Insa calea cea eficienta si sigura catre schimbare nu este uitarea sau eliminarea, ci acceptarea, iar mara revelatie a acceptarii este schimbarea.
Numai acceptand ce simtim, intelegand ce simtim vom afla cine suntem si ce vrem de fapt.
Acceptarea este premiza schimbarii.
Daca vom dori sa schimbam ceva, sa devenim mai buni, sa continuam pe drumul dezvoltarii personale, incearcam sa acceptam ce simtim acum, sa intelegem si sa devenim constienti de ce ni se intampla, ca mai apoi sa incercam sa controlam, sa schimbam si sa finalizam.
Sa stergem cu buretele tot ce a fost si sa continuam cu ce va fi, in speranta ca ce a fost nu ne va influenta ceea ce urmeaza sa fie.
Insa calea cea eficienta si sigura catre schimbare nu este uitarea sau eliminarea, ci acceptarea, iar mara revelatie a acceptarii este schimbarea.
Numai acceptand ce simtim, intelegand ce simtim vom afla cine suntem si ce vrem de fapt.
Acceptarea este premiza schimbarii.
Daca vom dori sa schimbam ceva, sa devenim mai buni, sa continuam pe drumul dezvoltarii personale, incearcam sa acceptam ce simtim acum, sa intelegem si sa devenim constienti de ce ni se intampla, ca mai apoi sa incercam sa controlam, sa schimbam si sa finalizam.
vineri, 15 aprilie 2011
O poveste trista si ne rugam pentru un final fericit
Dar sa va spun cum l-am cunoscut pe George
Acum 3 ani si vreo 2 luni, eram cu fetita mea in spitalul de recuperare Robanescu. Eram speriata pentru ca nu stiam ce se va intampla cu Sara (asta se intampla inaite de operatia ei) si ce caut in acest spital in conditiile in care copila mea nu putea sa faca prea mult lucruri... dar asta este alta poveste despre care voi scrie cand voi fi pregatita.
Intr-o seara tarziu, a fost internat in salonul in care eram, un baietel care m-a speriat. Era intr-o stare de sanatate greu de descris. Nu ma puteam uita la el. Plangea cu niste zgomote greu de descris... o jale si o groaza iti starneau sunetele pe care le scotea si, continu scrasnea din dinti. Asa a tinut-o toata noaptea. Eram oripilata, ingrozita, speriata ... iar mama lui, pe langa ca nu stia ce sa ii mai faca sa il linisteasca se simtea prost fata de mine care tot scoteam oftaturi. Imi era frica pentru copilul acela care m-a socat desi nu credeam ca ma va mai soca ceva vreodata.
A doua zi am inceput sa ma apropiu de copil, sa vorbesc cu mama lui sa ii cunosc povestea. M-am ingrozit de ce am auzit dar si mai tare m-am ingrozit de ce am vazut. Pe 19 noiembrie 2006 la un spital de copii din Bucuresti, George era operat pentru a doua oara. Ii scurtau intestinul subtire si intestinul gros cu un metru. In timpul operatiei copilul intra in stop respirator si evident in coma. De atunci nu si-a mai revenit.
Pe 25 noiembrie in acelasi an l-au operat din nou pentru ca a dat in peritonita (copilul fiind in coma). I-a fost scos din functie colonul cu ileostomie de ansa... pe romaneste copilul are colonul inchis, adica nu face nevoile mari prin anus si are atasata de burtica in lateral o punga speciala (practic are o gaura prin care este tras intestinul) pe unde isi elimina mancarea semidigerata.
De atunci acest copil este in coma. Este mult de povestit prin ce au trecut si cum au putere sa depaseasca aceste momente INUMANE. Copilul are nevoie de o operatie de transplant de intestin, operatie ce va fi posibila in Franta, dar aceasta operatie poate fi posibila numai dupa ce el isi va reveni din punct de vedere neurologic (adica dupa ce iese din coma).
Mama, Aurora Dumitrescu este un munte de speranta. Cred ca prin ea trece o cascada de gandire pozitiva. Nu si permite sa gandeasca altfel decat pozitiv. Nu am vazut aceasta femeie (si am trait ceva vreme impreuna ...in acelasi salon, dar si cand ne-am mai vazut vizitandu-i) plangand sau gandind negativ despre copil sau situatie in sine, sau spunand vre-o-data ca s-a saturat.. sau sa se planga de ceva... NICIDATA..
Isi petrec zilele amare in modesta casa la Mioveni si din cand in cand mai vin la Bucuresti la spitalul de recuperare Robanescu unde stau cate 2 saptamani. Traiesc din salariul mamei de ingrijire copil cu probleme si din alocatia lui. Copilul cu greu este intretinut din acel salariu si acea alocatie, nevoile lui fiind foarte mari. Are nevoie de pampers, acele pungi de unica folosinta prin care elimina mancarea semidigerata, tratamente costisitoare medicamentoase, mancare si cate si mai cate. Dar cu economie si agoniseala la sange reuseste sa acopere cerintele lunare.
Insa, ca sa reuseasca sa accelereze procesul de recuperare mama doreste sa il duca la un centru de la Targovoste, unde pe langa faptul ca pot face gimnastica mai sunt si alte proceduri pe care nu au avut posibilitatea financiara sa le incerce (acupunctuta, reflexoterapie, gimnastica chinezeasca...). Mersul la Targoviste inseamna bani cu care sa inchirieze o masina care sa ii transporte pana acolo, bani pentru ca sa inchirieze un apartament in Targoviste in care sa stea o perioada cat fac procedurile, bani ca sa isi poata plati procedurile acest centru fiind privat.
Bani pe care nu ii au.
Ne rugam ca aceasta poveste sa aiba Happy end!!! Insa pe langa rugaciune acest copil are nevoie si de ceva sprijin financiar.
Daca doresti sa participi la un mult dorit si asteptat final fericit poti sa o faci printr-o donatie in contul Mamei
Aurora Dumitrescu
de la banca
Transilvania
RO54BTRL04301201H82917XX
Si tu poti sa daruiesti!!!
joi, 7 aprilie 2011
Pastila pentru FURIE
Ori de cate ori simtim emotii intense negative, suparatoare, care ne-ar putea pune probleme (cand suntem furiosi de multe ori spunem su facem ceva ce mai tarziu regretam) este bine sa repetam afirmatiile de mai jos:
- Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta
- Pot sa accept ca in viata mi se intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut, dar am mai trecut prin asta
- Pot suporta sa mi se intample asa ceva, desi nu imi doresc si nu imi place
- Pot accepta ca am facut asta, chiar daca preferam sa nu o fac
- Pot accepta comportamentul celorlalti, chiar daca acestia nu fac intotdeauna ce mi-as dori eu
miercuri, 6 aprilie 2011
Metafora terapeutica
Maestrul si ucenicul se indreptau spre manastire. Faceau parte dintr-un cult care, prin juramant, nu aveau voie sa atinga femeile.
Langa un rau vad o femeie frumoasa, care nu putea trece din cauza rochiei prea lungi care se uda. Maestrul o ia in brate si o trece raul.
In primul moment, ucenicul incremeneste. Apoi devine din ce in ce mai furios. Maestrul insa il ignora, continuandu-si drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajungand insa la manastire, ucenicul ii spune maestrului, care nu il mai poate evita:
"Cum ai putut sa atingi femeia; ba mai mult, sa o iei si in brate?
Uitandu-se lung la el, maestrul ii raspunde:
"Eu am lasat femeia langa rau, tu de ce o porti in tine???
SUGEREAZA ROLUL COGNITIILOR IN REACTIILE NOASTRE!!!
Langa un rau vad o femeie frumoasa, care nu putea trece din cauza rochiei prea lungi care se uda. Maestrul o ia in brate si o trece raul.
In primul moment, ucenicul incremeneste. Apoi devine din ce in ce mai furios. Maestrul insa il ignora, continuandu-si drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajungand insa la manastire, ucenicul ii spune maestrului, care nu il mai poate evita:
"Cum ai putut sa atingi femeia; ba mai mult, sa o iei si in brate?
Uitandu-se lung la el, maestrul ii raspunde:
"Eu am lasat femeia langa rau, tu de ce o porti in tine???
SUGEREAZA ROLUL COGNITIILOR IN REACTIILE NOASTRE!!!
marți, 5 aprilie 2011
Emotiile
"... Platon sustine ca mintea umana este impartita in trei parti: partea judecatilor, cea a dorintelor si cea a emotiilor.
Pentru Spinoza emotiile sunt strari specifice ale sufletului omenesc si au rolul de a-l ghida pe om intre ceea ce e bun sau rau pentru viata personala.
La Kant emotiile sunt ca niste lucruri care sunt lipite anumitor situatii de viata si care ofera individului motivele de a actiona dincolo de indatoririle firesti.
Emotiile au aparut si s-au dezvoltat ca semnale adaptative anuntand foarte devreme individul de aparitia unui pericol sau a unei oportunitati favorabile. Fara emotii individul nu ar fi putut supravietui fiind incapabil sa se orienteze si sa reactioneze rapid si dimensionat fata de provocarile din mediu.
...sunt reactii primare, automate si rapide care scapa de multe ori controlului rationa, dar care tind sa fie dimensionate stimulului care le-a declansat. Astfel, atunci cand un individ vede un pericol frica se declanseaza imediat, ceea ce-l ajuta sa isi foloseasca resursele personale de aparare sau atac, atat rationale (informatii, experienta anterioara, deliberarea si luarea deciziei corecte) cat si cele fizice, corporale (de la reactiile automate ca “pielea de gaina”, frison, pana la fuga sau pregatirea pentru confruntare si lupta). ...
... Se poate spune ca emotiile fac parte dintr-un complex biologic care este activat atunci cand o situatie declansatoare apare. Lantul evenimentelor se desfasoara dupa cum urmeaza: dupa stimulul declansator apare reactia emotionala adecvata, sa zicem ca dupa ce un individ te bruscheaza, apare reactia imediata emotionala de manie. Aproape instantaneu apare si reactia cognitiva, judecata prin care vei aprecia situatia, vei judeca daca a facut-o dinadins sau din gresala, vei solicita scuze sau vei aprecia daca trebuie sa lupti sau sa renunti. Concomitent apare si reactia corporala: mania parca ti-a pus un nod in gat sau din contra vocea e mai tare si strigi, sangele este in obraji si muschii sunt incordati, poate ai transpirat un pic in palma, poate inima iti bate mai repede.
Atat raspunsul cognitiv cat si cel corporal/biologic prezinta variatii mari in functie de sex, de la individ la individ sau la acelasi individ in functie de varsta. Dar exista si secventa inversa, de la gand la emotie, si inchipuie-ti ca un cunoscut iti povesteste despre alt cunoscut comun cum acela te-a vorbit de rau in fata superiorilor sau o altor oameni importanti pentru tine si cum deodata esti manios si palpiti in cautarea unei revanse sau pentru a pune cel putin lucrurile la punct. La fel ca inainte, vocea ti-e schimbata, bataile inimii si sangele parca pulseaza mai tare.
Foarte rar ai spune ca ramai rece sau daca ramai rece atunci inseamna ca evenimentul nu are nici o importanta pentru tine. Iata deci cum gandul, o informatie cognitiva apare ca element deeclansator al unei emotii. La fel o atingere corporala cu o fiinta iubita poate duce la aparitia de emotii si apoi reactii cognitive in consecinta. Se vede usor ca emotia este un sistem integrativ care inglobeaza reactii cognitive si biologice congruente, specifice pentru individul respectiv.
Sunt indivizi care exprima usor emotiile, lasa usor observabile emotiile proprii si spunem despre ei ca “se tradeaza”, sau altii care nu lasa sa se vada nimic, si lumea spune despre ei ca sunt “periculosi” sau “inchisi” in sensul ca nu sti la ce sa te astepti. Ei bine, acest lucru este foarte important de subliniat, anume expresia emotionala este si un fel de semnalizare pentru ceilalti: tu esti nervos, tu te simti atins, umilit, tu esti gata de lupta, etc. ...
......................................
Emotiile secundare sunt rusinea ca ai fost nervos si inadecvat dar si mania ca ai fost manios, sentimentul de vina ca ai jignit pe altii la manie sau ca te-ai batut, grija, dezgustul si alte emotii care pot aparea dupa ce prima emotie a trecut. Tot de emotiile secundare tin si gandurile automate care apar dincolo de controlul nostru cand o emotie primara apare; de ex. cand vad seful sau profesorul automat apar ganduri ca nu o sa reusesc, ca nu sunt bun, ca sunt un ratat, cu emotiile insotitoare. Emotiile secudare pot dirija felul cum vei simti si actiona in viitor sau din contra, unii oameni invata total “pe dos”, devenind mai emotionali, mai reactivi, tocmai pentru a preveni sentimentele de vinovatie, de jena, de grija, sentimente pe care le poarta mai greu decat mania si razbunarea. Uneori emotiile secundare sunt asa de puternice si antreneaza asa de mult complexul reactional emotivo-cognitiv ca individul nu isi mai aminteste emotiile primare care le-au declansat si totul se amplifica ca se sa ajunga la o explozie de manie sau din contra la confuzie emotionala ce poate duce la un gest suicidar. ...
Prin functia adaptativa a emotiilor incercate de tine, prin ele tu devi atent, receptiv si deschizi capacitatea de a intelege situatiile pe care le traiesti. Si corolarul acestei afirmatii ar fi, cu cat emotiile tale vor fi mai putin adecvate situatiilor pe care le traiesti,in sensul amplitudinii, duratei sau adecvarii lor, cu atat vei fi mai confuz si mai incordat in lumea din jurul tau."
Radu Vrasti - Scrisoare catre prietenul meu drag - Ce sunt emotiile, ep 1
Pentru Spinoza emotiile sunt strari specifice ale sufletului omenesc si au rolul de a-l ghida pe om intre ceea ce e bun sau rau pentru viata personala.
La Kant emotiile sunt ca niste lucruri care sunt lipite anumitor situatii de viata si care ofera individului motivele de a actiona dincolo de indatoririle firesti.
Emotiile au aparut si s-au dezvoltat ca semnale adaptative anuntand foarte devreme individul de aparitia unui pericol sau a unei oportunitati favorabile. Fara emotii individul nu ar fi putut supravietui fiind incapabil sa se orienteze si sa reactioneze rapid si dimensionat fata de provocarile din mediu.
...sunt reactii primare, automate si rapide care scapa de multe ori controlului rationa, dar care tind sa fie dimensionate stimulului care le-a declansat. Astfel, atunci cand un individ vede un pericol frica se declanseaza imediat, ceea ce-l ajuta sa isi foloseasca resursele personale de aparare sau atac, atat rationale (informatii, experienta anterioara, deliberarea si luarea deciziei corecte) cat si cele fizice, corporale (de la reactiile automate ca “pielea de gaina”, frison, pana la fuga sau pregatirea pentru confruntare si lupta). ...
... Se poate spune ca emotiile fac parte dintr-un complex biologic care este activat atunci cand o situatie declansatoare apare. Lantul evenimentelor se desfasoara dupa cum urmeaza: dupa stimulul declansator apare reactia emotionala adecvata, sa zicem ca dupa ce un individ te bruscheaza, apare reactia imediata emotionala de manie. Aproape instantaneu apare si reactia cognitiva, judecata prin care vei aprecia situatia, vei judeca daca a facut-o dinadins sau din gresala, vei solicita scuze sau vei aprecia daca trebuie sa lupti sau sa renunti. Concomitent apare si reactia corporala: mania parca ti-a pus un nod in gat sau din contra vocea e mai tare si strigi, sangele este in obraji si muschii sunt incordati, poate ai transpirat un pic in palma, poate inima iti bate mai repede.
Atat raspunsul cognitiv cat si cel corporal/biologic prezinta variatii mari in functie de sex, de la individ la individ sau la acelasi individ in functie de varsta. Dar exista si secventa inversa, de la gand la emotie, si inchipuie-ti ca un cunoscut iti povesteste despre alt cunoscut comun cum acela te-a vorbit de rau in fata superiorilor sau o altor oameni importanti pentru tine si cum deodata esti manios si palpiti in cautarea unei revanse sau pentru a pune cel putin lucrurile la punct. La fel ca inainte, vocea ti-e schimbata, bataile inimii si sangele parca pulseaza mai tare.
Foarte rar ai spune ca ramai rece sau daca ramai rece atunci inseamna ca evenimentul nu are nici o importanta pentru tine. Iata deci cum gandul, o informatie cognitiva apare ca element deeclansator al unei emotii. La fel o atingere corporala cu o fiinta iubita poate duce la aparitia de emotii si apoi reactii cognitive in consecinta. Se vede usor ca emotia este un sistem integrativ care inglobeaza reactii cognitive si biologice congruente, specifice pentru individul respectiv.
Sunt indivizi care exprima usor emotiile, lasa usor observabile emotiile proprii si spunem despre ei ca “se tradeaza”, sau altii care nu lasa sa se vada nimic, si lumea spune despre ei ca sunt “periculosi” sau “inchisi” in sensul ca nu sti la ce sa te astepti. Ei bine, acest lucru este foarte important de subliniat, anume expresia emotionala este si un fel de semnalizare pentru ceilalti: tu esti nervos, tu te simti atins, umilit, tu esti gata de lupta, etc. ...
......................................
Emotiile secundare sunt rusinea ca ai fost nervos si inadecvat dar si mania ca ai fost manios, sentimentul de vina ca ai jignit pe altii la manie sau ca te-ai batut, grija, dezgustul si alte emotii care pot aparea dupa ce prima emotie a trecut. Tot de emotiile secundare tin si gandurile automate care apar dincolo de controlul nostru cand o emotie primara apare; de ex. cand vad seful sau profesorul automat apar ganduri ca nu o sa reusesc, ca nu sunt bun, ca sunt un ratat, cu emotiile insotitoare. Emotiile secudare pot dirija felul cum vei simti si actiona in viitor sau din contra, unii oameni invata total “pe dos”, devenind mai emotionali, mai reactivi, tocmai pentru a preveni sentimentele de vinovatie, de jena, de grija, sentimente pe care le poarta mai greu decat mania si razbunarea. Uneori emotiile secundare sunt asa de puternice si antreneaza asa de mult complexul reactional emotivo-cognitiv ca individul nu isi mai aminteste emotiile primare care le-au declansat si totul se amplifica ca se sa ajunga la o explozie de manie sau din contra la confuzie emotionala ce poate duce la un gest suicidar. ...
Prin functia adaptativa a emotiilor incercate de tine, prin ele tu devi atent, receptiv si deschizi capacitatea de a intelege situatiile pe care le traiesti. Si corolarul acestei afirmatii ar fi, cu cat emotiile tale vor fi mai putin adecvate situatiilor pe care le traiesti,in sensul amplitudinii, duratei sau adecvarii lor, cu atat vei fi mai confuz si mai incordat in lumea din jurul tau."
Radu Vrasti - Scrisoare catre prietenul meu drag - Ce sunt emotiile, ep 1
Abonați-vă la:
Postări (Atom)