Esti ceea ce gandesti

"Te-ai întrebat vreodatã care este rostul tãu pe acest pãmânt? Care e scopul tãu ca fiintã umanã? Sunt atât de multi aceia care nu stiu acest lucru! Totusi, rãspunsul e simplu. Toti avem acelasi scop: acela de A EVOLUA.

Tot ceea ce se numeste VIATÃ trebuie sã creascã. Priveste o clipã în jurul tãu: când o floare sau un copac înceteazã sã mai creascã, moare. Acelasi lucru e valabil si pentru noi. Fiecare om trebuie sã creascã si sã continue sã evolueze. A creste înseamnã pentru om „a creste în interiorul sãu”. Sufletul tãu e cel ce creste de-a lungul întregii vieti si nu corpul fizic.
......................................

Este inutil sã-ti folosesti energia pentru a-i judeca si a-i dirija pe altii.
.........................................

... nu e usor pentru om sã meargã în profunzime. Pe de-o parte, e vorba de orgoliul lui foarte dezvoltat iar, pe de altã parte, îi e fricã… Frica de a descoperi un monstru în el însusi! De unde vine aceastã fricã? Poate din educatia primitã sau din altã parte...

Dar asta nu conteazã. Lasã trecutul în urma ta. Trecutul e mort, nu-l poti schimba. Momentul cel mai pretios pentru tine este clipa prezentã.
........................................

Gândeste-te, dureazã numai un minut sã vizualizezi fericirea! Corpul tãu se va resimti imediat. Tot un minut dureazã sã-ti spui: „Bietul de mine, nimeni nu mã iubeste” si fericirea ta s-a volatilizat încã de la începutul acestui gând.

Dureazã numai o clipã sã încetezi sã mai critici, sã râzi sau sã iubesti.

Opreste-te pentru câteva secunde; fã câtiva pasi în interiorul tãu si observã care sunt gândurile tale cele mai frecvente în cursul unei zile. Ti se întâmplã des sã spui „durerea mea de cap”, „durerea mea de spate”, „problema mea”? Vezi, îi dai atâta atentie, pui în ea atâta energie, încât durerea din tine persistã. Devii ceea ce gândesti!

...Iar viitorul depinde numai de tine, de aceea ce gândesti acum. ..."

fragment din Lise Bourbeau - "Asculta-ti corpul"

Amy Winehouse - A tiny penny rolling up the walls inside

... And LIFE IS LIKE A PIPE
AND I'M A TINY PENNY ROLLING UP THE WALLS INSIDE

We only said goodbye with words
I died a handred times
You go back to her
And I go back to BLACK

R E S T  I N  P E A C E  A M Y

Chinurile lui Tantal

Tantal este regele legendar al Lydiei (stat aflat in vestul Asiei mici, sec XII i.Hr. unde acum este Anatolia) fiul lui Zeus si al nimfei Pluto. Este iubit de catre zei si de aceea participa la mesele olimpienilor. Insa, fura ambrozia (hrana aromata a zeilor despre care se credea ca da nemurire si tinerete vesnica) si o imparte muritorilor si mai mult decat atat le destainuie secretele zeilor. Ocazie cu care atrage maina zeilor care il condamna sa fie vesnic chinuit de foame si de sete in Infern.

Unele povesti spun ca supliciul lui consta in:

- cufundat in apa pana la gat in asa fel incat sa nu poata sa ia nici macar o inghititura si deasupra capului ii erau atarnate crengi bogat incarcate cu fructe, care mai de care mai atragatoare care se ridicau pana la cer in momentul in care intentiona sa le culeaga, in plus, deasupra lui era suspendat un bolovan mare care ameninta sa se prabuseasca peste el in orice moment, fiind astfel supus la FRICA ETERNA;

- altele spun cum ca supliciul ar fi constat in condamnarea de a ramane pentru totdeauna suspendat in gol, legat de maini si atarnat de o stanca, iar deasupra capului are o piatra imensa fierbinte care sta sa cada in orice clipa.

De aici ia nastere expresia "chinurile lui Tantal" expresie care se poate asocia persoanei care nu se bucura de ce are, sau isi vede dorintele spulberate inainte de implinire.

Mai putem spune ca este "tantalic/a/i/e" chinul care este provocat de imposibilitatea satisfacerii unor necesitati vitale; suferinta, nevoia provocata de dorinta care nu poate fi implinita. Zbaterea zadarnica pentru atingerea unui tel.

Surse: http://dexonline.ro/definitie/tantal; www.exodus.ro/~johnny/grecorom/t.html; http://www.scritube.com/literatura-romana/gramatica/DICTIONAR-DE-MITOLOGIE-GREACA-1947241714.php; Rainette Frantz - "The dreamer and the dream"

Umbra pe ceasul solar - Poveste terapeutica

"In Orient, un rege a dorit odata sa-si multumeasca supusii. Pentru ca ei nu cunosteau ce este un ceas, a adus un ceas solar din una din calatoriile sale. Darul sau a schimbat viata oamenilor din regat. Ei au inceput sa diferentieze partile zilei si sa- si imparta timpul. Au devenit mai punctuali, mai ordonati, mai increzatori si productivi, ei au produs mari bogatii si au realizat un inalt standard de viata.

 

Când regele a murit, supusii sai s-au intrebat cum sa-si arate recunostinta fata de realizarile sale. Pentru ca ceasul solar simboliza generozitatea regelui si fusese cauza succesului lor, au decis sa construiasca in jurul lui un splendid templu cu o cupola de aur. Dar când templul a fost terminat si cupola s-a inaltat deasupra ceasului, razele soarelui nu mai ajungeau la cadran. Umbra, care spunea cetatenilor timpul, a disparut; punctul comun al orientarii, ceasul solar, era acoperit.

 

Un cetatean nu mai era punctual, altul nu mai prezenta incredere, al treilea nu mai era productiv. Fiecare actiona dupa capul sau. Regatul s-a prabusit."

Scufita Rosie - O reactie martiana

"Intro zi, mama o trimite pe Scufita Rosie (SR) in padure, sa-i duca bunicii de mancare, iar pe drum, ea se intalneste cu un lup. Ce fel de mama trimite o fetita in padure, cand acolo exista lupi? De ce nu s-a dus chiar mama, sau de ce nu a insotito pe SR? Daca bunica era asa neajutorata, de ce o lasa mama sa locuiasca de una singura, intro coliba, atat de departe? Si daca SR trebuia totusi sa mearga la bunica, de ce mama nu a avertizato sa nu se opreasca la vorba cu lupii?

Povestea arata ca fetitei nu i s-a spus clar niciodata ca e periculos sa faca asa ceva. Nici o mama nu poate fi atat de proasta; se pare, asadar, ca mamei nu-i pasa prea mult ce se intampla cu SR sau poate chiar voia sa scape de ea. De asemenea, nici o fetita nu poate fi atat de proasta: cum a putut SR sa se uite la ochii, urechile, mainile si dintii lupului si sa creada ca e bunica ei? De ce nu a fugit din coliba cat mai repede? Si apoi, ce fetita rautacioasa, sa adune pietre si sa le puna in burta lupului! In orice caz, orice fata cu judecata sanatoasa, dupa ce a vorbit cu lupul, nu s-ar fi porit sa culeaga flori, ci si-ar fi spus: "ticalosul ala o sa o manance pe bunica daca nu gasesc repede pe cineva care sa ma ajute!"

Nici macar bunica si vanatorul nu sunt dincolo de orice banuiala. Daca privim dramatis persoane din aceasta poveste ca pe niste oameni adevarati, fiecare cu propriul scenariu, vedem cat de bine se impletesc personalitatile lor, dintr-un punct de vedere martian.

1. Mama incearca, evident, sa isi piarda "accidental" fiica sau, cel putin, vrea sa sfarseasca prin a spune: "ce groaznic, in vremurile astea nu mai poti nici macar sa te plimbi prin parc fara ca un lup ..." etc.

2. Lupul, in loc sa manance ierburi si alte asemenea vietati, se intinde evident mai mult decat ii e plapuma si stie probabil ca in felul asta va sfarsi prost, asa ca pesemne cauta necazul cu lumanarea. Evident, l-a citit pe Nietzsche sau alt ganditor din aceasta categorie (daca poate sa vorbeasca si sa-si puna pe cap boneta, de ce nu ar fi in stare sa citeasca?), iar motto-ul lui e ceva de genul "traieste primejdios si mori cu glorie".

3. Bunica locuieste singura si-si lasa usa neincuiata, asa ca, poate, spera sa se intample cava interesant, ceva ce nu s-ar putea petrece daca ar locui cu familia. Poate de asta nu s-a mutat la rude sau macar pe aceeasi strada cu ele. Probabil ca e inca suficient de tanara ca sa guste aventura, din moment ce SR este doar o copilita.

4. Vanatorul este, evident, un salvator caruia ii place sa isi chinuie adversarul invins, cu ajutorul unor adorabile fetite neintinate: fara dor si poate, un scenariu adolescentin.

5. SR ii spune lupului cat se poate de explicit unde o poate revedea, ba chiar se urca in pat cu el. E clar ca joaca "Voila" si, in cele din urma, intreaga poveste o face foarte fericita.

Adevarul este ca toate personajele din poveste cauta sa traiasca o intamplare palpitanta aproape cu orice pret. Daca luam rasplata finala in sensul ei propriu, se poate spune ca toata tatasenia a fost un complot menit sa ii vina de hac bietului lup, facandul sa creada ca e mai desptept decat toti si folosindo pe SR drept momeala. In acest caz, morala povestii nu e aceea ca fecioarele nevinovate trebuie sa evite padurile in care se gasesc lupi, ci ca lupii ar trebui sa nu se apropie de fecioarele aparent nevinovate si de bunicile acestora; pe scurt, un lup nu ar trebui sa umble prin padure singur.

De aici se naste si intrebarea interesanta: CE A FACUT MAMA DUPA CE S-A DESCOTOROSIT DE SR PE ZIUA RESPECTIVA?

... Intrebarea cruciala aici este: cu o asemenea mama si cu o asemenea experienta, cum arata SR devenita femeie adulta? ..."

Fragment din "Ce spui dupa "Buna ziua"?" - Eric Berne

Gandeste sanatos

"Oricine se poate bucura de o sănătate excelentă dacă urmează o cale adevărată spre aceasta.

... Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.

Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

 ...

Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul, organismul. Fiecare celulă în parte - oricât de mică - este o scânteie infinit de mică a Minţii.

Nu există în întreg Universul un singur punct care să nu fie locuit de către Minte, prin urmare nu există nici un singur atom în corpul omenesc care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă.

...Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.

...Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate. Putem spune că în viaţa noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa şi este greşit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da o boală. S-a mai arătat faptul că Mintea Universală este în întregime neutră, nu are nici o dorinţă personală, se manifestă printr-o lege impersonală. Este dirijată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă este îndeajuns de intensă şi clară, aşa ca să devină dominantă. Spiritul este personal, dar Legea este impersonală. Este Legea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.

...Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă. Aceeaşi Lege a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii. Elementul personal între Dumnezeu şi om nu intră deloc în discuţie în sensul condamnării sau pedepsirii. Aşa că argumentul că Divinitatea este crudă şi pedepseşte cu boală, este o judecată incorectă. ..."

Fragmente din cartea "Mintea poate vindeca" - FREDERICK BAILES 

Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea - Metafora terapeutica

In caldura zilei, un tata mergea prin praful strazilor Keshan-ului cu fiul sau si un magar. Tatal calarea magarul, iar fiul il conducea. "Bietul copil", a spus un trecator." Micutele sale picioare incearca sa tina pasul cu magarul. Cum poate omul sa lenveasca pe magar, când vede ca baiatul isi scoate sufletul alergând."
Tatal a pus aceste cuvinte la inima, a coborât de pe magar la urmatorul colt, si l-a lasat pe baiat sa urce pe magar.

Dar nu dupa mult timp, un trecator a ridicat vocea si a spus, "Ce rusine! Micutul sta acolo ca un sultan, in timp ce batrânul sau tata merge pe lânga magar." Aceasta remarca l-a ranit foarte tare pe baiat si l-a rugat pe tatal sau sa se aseze in spatele sau pe magar.

"Ai vazut vreodata asa ceva", a spus o femeie cu fata acoperita, "o asemenea cruzime pentru animale! Spatele bietului animal s-a indoit de greutate, iar acest batrân bun de nimic si trândavul sau fiu stau ca

si cum ar fi un divan - biata creatura!" Tintele acestei critici au fost amândoi si, fara sa spua un cuvânt au coborât de pe magar.

Dar au facut numai câtiva pasi când un strain a inceput sa faca haz de ei spunând: "Slava cerului ca nu sunt atât de prost. De ce plimbati magarul, când el nu este de nici un folos, daca nu cara pe unul dintre voi?

Tatal a impins o mâna de paie in gura magarului si l-a luat pe dupa umeri pe fiul sau."Indiferent de ce facem", a spus el, "exista cineva care nu este de acord cu asta. Cred ca stim ceea ce este bine pentru noi."