duminică, 25 martie 2012

Emotiile

   In cartea sa "Codul emotiilor", "Dr. Nelson explica ... cum emotiile captive pot crea durere, functionare defectuoasa, iar mai devreme sau mai tarziu pot conduce la boala. in plus, ele pot avea un efect dramatic asupra modului tau de a gandi, asupra alegerilor pe care le faci si implicit asupra succesului tau viitor."

Am selectat cateva fragmente care ne pot juta sa intelegem mai bine ce este cu emotiile, cum actioneza ele si cum putem sa le redirectionam.


"... Probabil ca ai auzit spunandu-se ca timpul vindeca toate ranile, dar acest lucru nu este intotdeauna adevarat. Poate ca esti convins ca ai lasat in urma intreaga durere emotionala provocata de relatiile tale anterioare... Aceste rani nu pot fi vindecate exclusiv prin trecerea timpului. De multe ori, ele te fac sa actionezi altfel decat ti-ai dori in relatiile tale curente, mergand pana la autosabotare.
   Ori de cate ori o emotie nerezolvata captiva este eliminata, organismul se elibereaza literalmente de o povara grea. Multi oameni simt efectiv aceasta usurare rezultata in urma eliberarii de o emotie nerezolvata captiva. Dar ceea ce este mai important, aceasta eliberare conduce la schimbari semnificative ale starii de spirit si ale comportamentului, inclusiv ale alegerilor facute de persoana in cauza si ale consecintelor acestora.
...
Emotiile nerezolvate captive te pot face sa pornesti de la prezumtii gresite, sa reactionezi excesiv la cele mai inocente observatii, sa interpretezi eronat comportamentul altor persoane si sa iti sabotezi propriile relatii. Ca si cum toate acestea nu ar fi suficiente, ele te pot conduce la stari de depresie, de anxietate si la alte stari negative de spirit de care nu poti scapa. Emotiile nerezolvate captive pot interfera cu functionarea corecta a organelor si tesuturilor corpului tau, punandu-ti la pamant sanatatea, provocandu-ti dureri, oboseala si boli. Indiferent cat de mare este suferinta fizica, energia invizibila a acestor emotii nerezolvate captive nu poate fi diagnosticata de medicina conventionala, desi ea reprezinta principalul factor care sta la baza dificultatilor fizice si emotionale pe care le experimentezi.
Nicio problema care iti afecteaza starea de sanatate si bunastarea nu poate fi eliminata fara rezolvarea cauzei sale. Exista multe medicamente puternice care usureaza simptomele bolilor, dar de indata ce bolnavul nu mai ia medicamentele simptomele recidiveaza, caci cauza lor nu a fost vindecata.
...
 Emotiile nerezolvate captive nu sunt efemere, ci ... sunt alcatuite din energie... atunci cand devin captive, ele se ataseaza de o anumita zona corporala...
   ...
Foarte multi oameni devin adeseori victimele inconstiente ale emotiilor lor. De aceea, poate ca nu-ti vine sa crezi ca iti poti controla propriile emotii. De multe ori, emotiile negative apar atat de rapid incat pare greu de crezut ca ai fi putut alege o alta emotie in locul celei naturale de reactie la evenimentul din fata ta, cu atat mai mult cu cat aceasta pare sa apara de nicaieri. Spre exemplu, daca intarzii la o intalnire importanta, este natural sa te simti anxios. Daca cineva se poarta nepoliticos cu tine, este natural sa te simti ofensat. Daca cineva te insulta sau te abuzeaza, este natural sa te infurii sau sa te umpli de resentimente.
   Celor mai multi dintre oameni li se intampla cand si cand lucruri pe care ei le considera inacceptabile. Daca nu preluam controlul constient asupra emotiilor noastre, noi nu facem decat sa reactionam la ceea ce ni se intampla. De cele mai multe ori, mintea noastra subconstienta opteaza in locul nostru pentru o emotie negativa, tinand cont de reactiile noastre anterioare in situatii similare din trecut.
Realitatea este ca noi ne alegem intotdeauna emotiile. Absolut intotdeauna. Simpla constientizare a acestui lucru ne poate conferi foarte multa putere. Noi suntem autorii propriilor noastre experiente emotionale.
   Noi putem opta pentru absolut orice emotie, in absolut orice situatie cu care ne confruntam. Este nevoie de practica si nu este intotdeauna usor, dar acest lucru este absolut cert.
   Cu prima ocazie in care te trezesti ca simti o emotie negativa, opreste-te si gandeste-te la procesul prin care ai trecut si care a generat aceasta reactie negativa. Chiar daca initial ti s-a parut ca emotia a aparut in mod natural, vei constata ca in realitate tu ai fost cel care a ales-o.
   ...
Cu prima ocazie in care te confrunti cu o situatie negativa, nu mai reactiona pur si simplu. Gandeste-te! Intreaba-te: "Ce reactie imi va fi mai folositoare: una pozitiva sau una negativa?" Vei vedea ca reactia pozitiva va avea intotdeauna castig de cauza. Intotdeauna ai de ales intre a te simti rau si a te simti bine. ..."

Fragmente din cartea "Codul emotiilor" de Bradley Nelson

vineri, 23 martie 2012

Si tu poti ajuta un om la nevoie!!!

Gabriela Tudorache are nevoie de ajutor financiar!!!

"... De cinci ani, femeia poartă povara unui meningiom, adică a unei tumori cerebrale benigne care strangulează nervul optic şi creşte în fiecare an cu aproximativ 2-3 milimetri. Fără intervenţie chirurgicală, tumora duce la orbire. În ţară, nu există aparatura necesară pentru o astfel de operaţie de mare precizie şi fineţe, iar costurile în străinătate sunt foarte mari. Şi totuşi speranţă există: medicii din ţară i-au indicat Gabrielei Tudorache Institutul Internaţional de Neuroştiinţe (INI) din Hanovra, Germania, mai exact pe prof. dr. Rudolf Fahlbusch.
Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, "încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor".

...

Chiar dacă este bolnavă, femeia nu şi-a pierdut demnitatea. Blândă, deschisă, fără să-şi plângă de milă, Gabriela nu s-a izolat în durere, ci a deschis inimile multor oameni, sensibilizaţi de suferinţa ei. Datorită lor şi familiei sale găseşte în fiecare clipă puterea de a spera că într-o zi o să se bucure de lumină. Că o să vadă.
Până atunci, învaţă să se împace cu boala şi să tragă învăţăminte din această experienţă care i-a fost dat să treacă: "Mă rog foarte mult, merg la biserică, vorbesc cu preoţii. Dumnezeu ne mai dă şi încercări, ca să ne aducem aminte să preţuim ceea ce ni s-a dat.
Multă lume crede că a vedea este ceva normal, ca şi cum Dumnezeu ar trebui să ne dea neapărat lumina ochilor. Când vezi că ţi se poate lua, în câteva luni, un an, atunci preţuieşti foarte mult, îţi dai seama că nu mai contează nimic, chiar dacă poţi avea orice. Nu îmi pierd speranţa, pentru că îi am protectori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, pe Sfântul Nectarie, şi, de asemenea, pe Maica Domnului, căreia îi cer ajutorul neîncetat."
Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:
BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT: RNCB RO BU ... "

mai multe detalii aici 

luni, 19 martie 2012

Hai la Supervizare!!!

Grup de supervizare in Psihoterapie Ericksoniana
in weekend-ul 31martie - 1 aprilie 
la Bucuresti 
in Sala de Conferinte Europa
(strada Justitiei 54, Cladirea Ascensorul la etajul 3)


Daca esti psihoterapeut de orientare Ericksoniana in supervizare sau iti faci stagiul de formare in psihoterapie Ericksoniana, vino la supervizare. Intalnirea va fi coordonata de Formatorii-Supervizori Jeno Laszlo Vargha si Krisztina Szabo sub egida ARHTE


Pretul este de 6,5 euro / ora si se vor lucra 15 ore !


Pentru inscrieri si informatii suplimentare puteti suna la telefon 
0732 555 445 
sau puteti scrie un e-mail la 
programari.psihologice@gmail.com


Va asteptam! 

luni, 12 martie 2012

Povestea femeii in drum spre propria sa viata

Adeseori, viata nu ne cere sa o urmam orbeste, ci sa mergem inaintea ei plini de bucurie.


Era o data o femeie, care dupa ce traversase o intreaga viata de femeie, intalnise diverse iubiri, iar apoi o relatie importanta cu un barbat care a devenit sotul ei, dupa ce purtase si crescuse copii si exersase o profesie pasionala, s-a regasit la capatul existentei sale, in fata imensului gol al singuratatii, al intalnirii cu ea insasi.
Cum se intamplase acest lucru? Cum ajunsese singura, acum la apusul vietii, fara proiecte, fara energie, dupa ce daduse atat de mult, lipsita de toate visele ei, pe care le daruise in zadar si le pierduse ... la cei pe care ii iubise atat de mult?
Cum sa mai continue drumul acum, cand se simtea coplesita de o oboseala imensa, o slabiciune adanca atunci cand se trezea dimineata, o greutate de a deschide ochii, a respira, a se spala, a se imbraca, a infrunta privirea oarba a atat de multor necunoscuti?
Cum sa mai poata avea energia de a schita gesturi care nu mai au sens, de a incepe cateva fraze moarte din start, imaginadu-si imediat ca ziua de ieri era deja incheiata?
Iar acest lucru se intampla foarte des in lumea barbatilor si a femeilor din ziua de azi.
La inceput, bajbaia prin ceata din pustiul vietii ei, prin greutatea singuratatii, prin golul neintelegerii pe care il simtea in jurul ei. Uneori se simtea disperata, atunci cand gandurile apasatoare ii infectau corpul, cand simtea dureri care ii strabateau spatele, ii desirau burta, ii hartuiau inima, cand durerea era atat de mare incat isi imagina ca nu va mai putea sta in picioare, cand isi dorea sa adoarma si sa moara rapusa de slabiciune si de disperarea de a mai trai.
Ea nu stia ca viata ei astepta doar ca ea sa isi aduca aminte ca exista. O emotie, care cuprinde in ea lumea intreaga, s-a trezit, a urcat apoi caile secrete ale sensibilitatii sale, pana la constiinta ei, s-a cuibarit in gandurile ei pentru a se transforma in lumina, soare, inainte de a se transforma in energie datatoare de viata.

Intr-o dimineata, in mintea ei s-a aprins o fraza, care stralucea sub pleoapele ei, fredonandu-i la ureche
"Sa ai grija de viata ta, ai grija de ea..."
Dar alte voci, cele a vechilor demoni, vechile obiceiuri, frustrate pentru ca erau inlaturate de un suflu de viata nou, au inceput sa preia comanda, sa acopere acele cuvinte, de propria lor ranchiuna.
- sa fii atenta, daca doresti sa te aventurezi pe drumul acestor dorinte, vrand sa te descoperi singura, risti sa te pierzi, sa dezvalui aspecte inacceptabile din tine.
- dorintele tale sunt inselatoare,
- crezi ca ai totul, dar nu ai nimic, nu esti nimic, nu ai fost in stare sa il retii pe sotul tau, sa iti pastrezi copii aproape de tine, sa iti mentii statutul de femeie iubita...
- poti sa te transformi, ii soptea vocea cea mica, de la inceput
- nu poti sa faci nimic, inganau vocile ei de dinainte.
- pot sa ma iubesc si sa ma respect
deloc, ai nevoie sa fii iubita, nu trebuie sa si daruiesti iubirea decat daca esti iubita la randul tau!
- simt ca pot sa ma iubsec si sa iubesc fara sa primesc neaparat ceva  in schimb ... pentru placerea de a fi.
- nu, inima ta nu este destul de deschisa pentru a iubi, doar pentru a iubi. Gandeste-te bine, stii ca ecoul tau nu suporta sa traiasca iubirea impartasita. Ai nevoie de sentimente, de juraminte. de durata si de seriozitate in orice incercare...
- nu ma aflu aici in lipsa, nici in nevoie, ci in plinatate!
- o sa vezi ca o sa regreti imedia toate visele astea.
- sunt asemenea muzicii, caut si imi regasesc acordurile.
- esti derizotie, timp pierdut, iluzii inselatoare. Nu incepe sa speri un lucruri pe care nu le vei atinge niciodata.
- exist, in sfarsit exist pentru mine
- nu, supravietuiesti, vegetezi. Acceptati soarta fara revolta, fara vise inutile, te afli pe panta descendenta a vietii tale, ramai linistita! Ai jucat, ai pierdut, meriti sa te odihnesti acum.
- acum ma regasesc, doar pe mine insami, in esenta fiintei mele
- insa uiti un lucru esential; siguranta!
- in fata neputintei pot imblanzi forte secrete, in fata urgentei, am incredere in starile mele interioare, in fata haosului, imi ascult propria voce. Sunt pe calea aceasta acum.


Uimita, a ajuns sa nu mai auda celelalte voci astfel incat se hotara sa se asculte. Incepand din ziua de azi nu a mai fost singura. Iar deschiderea spre dialog a ajutat-o sa intalneasca multe posibilitati pe calea propriei vieti. 


"Povestea femeii in drum spre propria ei viata" - de Jacques Samole

joi, 8 martie 2012

La multi ani Femeie!!!

"ziua activistelor, ziua lesbienelor, ziua tuturor femeilor" zicea Dobro de dimineata ...

"este vremea sa bagi mana in buzunar" ... zice Craio ...

BARBATE: baga mana in buzunar si scoate aurorele boreale care se "manifesta" astazi in Asia... femeia nu are nevoie de prea mult ca sa fie fericita. Asa ca, daca nu iti permiti sa o duci in Asia ... adu Asia la tine acasa (nu trebuie decat sa ai imaginatie si bunavointa). Nu uita ca nu numai de Dragobete sau de ziua femeii este bine sa o faci fericita...  ea are nevoie de atentia ta in fiecare zi :)) si, gandeste-te bine: cum altfel va putea femeia sa te faca sa te simti bine ... daca tu nu o fericesti, daca tu nu esti atent cu ea...


FEMEIE: nu astepta ziua femeii ca sa fii fericita, ci fericeste-te in fiecare moment in care ai nevoie de asta... si, nu astepta sa te faca altcineva fericita, pentru ca este posibil sa treci pe langa fericire fara sa o vezi... asa ca deschide bine ochii si bucura-te de fiecare moment placut prin care treci, bucura-te ca traiesti, bucura-te ca esti sanatoasa, bucura-te ca esti frumoasa, bucura-te ca vine primavara, daruieste ca sa poti sa primesti... iubeste-te ca sa poti iubi si ca sa te poti lasa iubita...

Deci: La multi ani femeie! Zic!!!

vineri, 2 martie 2012

Sa aveti o primavara frumoasa!

Povestea femeii care a invatat sa primeasca fericirea

Dincolo de cele cinci simturi pe care le avem, capacitatea de a fi fericiti este un sens pe care ar trebui sa il cultivam si sa-l crestem cu dragoste.


Era o data o femeie care suferea foarte mult si, in special, suferea de fiecare data cand ar fi putut fi fericita. Trebuie sa stiti, ca a fost foarte ranita, cand era fetita mama ei a abandonat-o. Din motive de nimeni cunoscute, intr-o zi, mama ei s-a hotarat sa o abandoneze. Nu stim cu siguranta daca acest abandon a fost partial sau total (adica a parasit-o pentru totdeauna fara sa se mai intereseze de ea, sau doar a parasit-o pentru cateva momente lasand-o in niste conditii lipsite de securitate) ceea ce stim este ca mama ei, prin acest abandon, i-a produs fetitei  care atunci avea doar cinci anisori, o violenta ingrozitoare. Pentru ca fetita nu a stiut cum sa se protejeze, a pastrat aceasta violenta in corpul ei, in mintea si in inima ei timp de aproximativ treizeci de ani.

Era plina de viata si a reusit sa supravietuiasca in toata aceasta perioada. A fost o fetita curajoasa, apoi o adolescenta dinamica, ce calatorea mult, devenind dupa aceea o femeie activa, cu un caracter puternic. Cu toate acestea, in adancul ei, simtea mereu, un fel de neliniste, o frica de a-i pierde pe cei pe care ii iubea. Era foarte puternica si in acelasi timp foarte fragila. Traise mai multe despartiri in relatiile de cuplu, care au afectat-o mult, deoarece de fiecare data se reactiva in ea rana abandonului care fusese bine imprimata in corpul ei, in copilarie.

Fiind o fire puternica si creativa, intr-o zi inconstientul ei i-a transmis o resursa impachetata intr-o idee, si anume: de a construit o papusa din carpe, o papusa care reprezenta simbolic violenta pe care o primise in momentul abandonului. Se crease intr-un mod necunoscut o urgenta de a restitui in mod simbolic aceasta violenta, sa innapoieze aceasta incarcatura negativa pe care o purtase atat de mult timp in ea.

Si aceasta dorinta de eliberare a indemnat-o sa plece intr-o calatorie. A facut un drum lung, a mers intr-o transa hipnotica, in care in timpul hipnotic (pentru ca stim ca in transa, 2 minute aratate pe ceas se pot transforma in atata timp de cat avem nevoie pentru a face o calatorie) a calatorit foarte mult in cautarea mamei, a mers cu trenul, cu vaporul, pe jos prin paduri tropicale, a urcat, a coborat, a ajuns la marea moarta, a traversat-o innot, a traversat desertul...) pana a gasit-o pe mama ei, cu care a purtat o discutie, care a suna cam asa:

"Draga mama, cand aveam cinci ani tu m-ai parasit, m-ai abandonat. Atunci am trait o mare violenta. Eram prea mica, aveam mare nevoie de o mamica, si mai ales, mai ales, nu am avut posibilitatea sa iti daruiesc toata iubirea pe care o aveam pentru tine. Pe vremea aceea nu stiam cum sa exprim toate acestea si nu vroiam sa amplific evenimentul provocand suferinte celor din jurul meu. Asa ca astazi, cand am o idee care m-ar ajuta sa rezolv aceasta situatie, am construit aceasta papusa pe care ti-am adus-o si pe care vreau sa ti-o ofer, aceasta papusa reprezinta violenta pe care am primit-o atunci, in acel moment. Nu doresc sa te acuz de ceva, sunt convinsa ca ai avut motivele tale de a proceda asa, nici nu doresc sa le cunosc pentru ca sunt ale tale. Ceea ce vreau este sa eliberez aceasta violenta care a pus stapanire pe corpul meu si care nu ma lasa sa imi traiesc viata, care nu ma lasa sa primesc fericirea de care am atata nevoie. Asa ca te rog primeste aceasta papusa simbolica, pe care ti-o inmanez acum. Ia-o! E a ta! Iti apartine acum in totalitate! Iar data viitoare, cand o sa vin in aceasta calatorie, o sa mai aduc un obiect care sa simbolizeze iubirea pe care nu am putut sa ti-o daruiesc si pe care as fi vrut sa ti-o ofer cu atat de multa tandrete si afectiune."

Nu stiu cum s-a incheiat aceasta poveste, dar stiu ca dupa acest ritual, femeia s-a simtit eliberata. La inceput nu era prea increzatoare ca va reusi, dar stia ca se simte usurata. O mare parte din angoasele ei au disparut si a inceput sa isi doreasca sa isi faca mai des pe plac... in ritmul ei.
Si cum, v-am mai spus, era creativa, intr-un fel artista, asa ca a desenat pentru ea insasi o bijuterie foarte frumoasa, pentru a o saluta pe femeia cea noua care se nastea in ea si pe care vroia sa o respecte mult. Si, venind in intampinarea descoperirilor ei, a gasit intr-o carte o fraza care ii confirma demersul:

"Ceea ce este mai important pentru noi, nu este ceea ce ni se intampla, ci ce facem cu acel lucru!"


adaptare dupa povestea lui Jacques Salome "Povestea femeii care intr-o zi s-a hotarat sa nu mai fuga din fata ocaziilor de a intalni fericirea"