La multi ani frumosi!

Seninatate

"Exista astfel de zile cand sufletul iti este senin: te simti cum nu se poate mai bine. inlauntrul tau, totul este limpede si calm. Te simti implinit. Nimic, absolut nimic nu-ti lipseste. Tot ce ai nevoie se afla aici. si ceea ce te incanta este ca „tot ce ai nevoie" se limiteaza la aproape nimic: sa simti ca respiri, sa simti ca existi. Senzatia fizica, atat de simpla, de a fi viu. Senzatia si mai adanca de a apartine lumii. Asemenea unui lac linistit, unui munte nemiscat, unei adieri caldute. Nici macar nu ai nevoie sa-ti spui ca viata e frumoasa sau buna. Ea este, in aceasta clipa, si tu o simti profund, fara cuvinte. Doar o stare globala a trupului si a mintii tale. Asta nu ti se intampla in fiecare zi, de acord, dar iti spui ca, daca ai putea simti asta mai des, ar fi nemaipomenit de interesant...

   Seninatatea este o liniste actuala, dar si o traire in pace cu trecutul, precum si o incredere in clipele ce vor veni; de unde decurge sentimentul puternic de coerenta, de acceptare si de forta pentru a infrunta ceea ce va veni. De aceea, seninatatea este mai mult decat calmul, asa cum fericirea este mai mult decat starea de bine.

   Seninatatea se defineste prin absenta tulburarii launtrice, prin pacea sufleteasca. Un cer senin este pur si calm. Oare spiritele noastre pot fi si ele „pure si calme"? Fara ganduri dureroase sau negative, doar pline de pace? Asta ni se intampla uneori, ca de pilda atunci cand ne simtim bine. Zorii unei dimineti calme de vara, cand aerul este caldut, cand soarele ne incalzeste bland fara sa ne arda sau cand singurele zgomote sunt cele ale naturii. Simtim ca respiratia ne este linistita; iar sufletul nostru este tot asa, la unison. Atunci, in toata aceasta lentoare si blandete, se naste un sentiment pasnic care sincronizeaza tot ce se intampla, zgomote, culori, miscarile respiratiei noastre, bataile inimii noastre si ganduri care ne trec prin minte: crestere lenta a unei stari sufletesti de seninatate. Nu va dura, o stim. si totusi, pe cat este de buna, pe atat este de puternica...

   Aceste clipe de seninatate dau sens si profunzime vietii noastre. Ele ne linistesc si ne regenereaza. Cu ele ne facem plinul de forta si de calm pentru actiunile viitoare. si ne vom aminti de ele in imprejurari potrivnice pentru a ne linisti, pentru a relativiza, pentru a spera: totul se va sfarsi, desigur, dar apoi totul va reveni."

Fragment din cartea "Seninatatea" de Christophe André

Despre cancer

"Nu mancarea sau conditia fizica proasta sunt cele care iti slabesc sistemul imunitar, ci FRICILE PE CARE TI LE FACI PENTRU TINE.

   Oricine a intreprins un demers de dezvoltare personala si si-a schimbat anumite convingeri daunatoare, stie ca acest lucru nu este suficient. Este nevoie sa depaseasca nivelul intelegerii lucrurilor, trebuie sa se ierte si sa se accepte asa cum este.
   Aceasta acceptare este cu atat mai grea cu cat intampinam de fiecare data opozitia ego-ului. Trebuie sa reintram in contact cu forta noastra interioara pentru a reusi sa ne accceptam. In ultimii treizeci de ani, in care am fost trainer mi-am dat seama ca acceptarea si notiunea de responsabilitate sunt cele doua elemente ale metodei Asculta-ti corpul, care provoaca cea mai mare rezistenta. Sunt notiuni pe care nu le-am invatat niciodata cand eram copii.
   Urmatoarea intrebarea pe care mi-o vei adresa va fi probabil De ce se imbolnaveste o anumita persoana si nu altcineva, stiind ca oricine are frici ? De ce fricile mele au provocat un cancer, desi alte persoane, care mi se pare ca au mai multe frici decat mine, nu sunt afectate? Raspunsul pe care l-am gasit la aceasta intrebare este ca diferenta consta in gradul de ura simtita fata de parintele de acelasi sex si fata de sine si, mai ales intensitatea negarii acesteia. Pentru a avea sentimente de ura este nevoie de un puternic sentiment de iubire de sine, dar aceasta iubire nu este exprimata, este controlata prea mult de fricile noastre, de ego-ul nostru.

   De ce acum?

   Cancerul a aparut in acest moment deoarece sufletul si corpul tau iti trimit mesajul ca ai ajuns la capatul limitelor. Daca nu vrei sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti acum, va fi nevoie sa mori si sa te intorci intr-o alta viata, sub o forma asemanatoare sau diferita si sa iei totul de la capat. DUMNEZEUL tau interior iti ofera o sANSa pentru a deveni constient ca a sosit momentul sa te indrepti spre planul tau de viata, spre menirea pentru care existi pe acest pamant, in acest mediu si in aceasta familie.
   De-a lungul vietii tale ai primit nenumarate mesaje, dar iti era prea frica sa le asculti, sa le simti. Ai ales sa le negi sperand ca astfel nu vei simti suferinta provocata de faptul ca nu te accepti pe tine insuti. Credeai sincer ca astfel te protejezi si iti asiguri supravietuirea. Dar sa nu uiti ca astfel de convingeri provin din ego-ul tau, nu din inima ta.
   iti reamintesc faptul ca prima mare suferinta cauzata de sentimentul ca esti respins de parintele de acelasi sex a aparut inca din perioada conceptiei. incepand de atunci ai atras mai multe situatii si persoane care ti-au reactivat acea suferinta. Este ca si cum ai fi adaugat de fiecare data inca o picatura in paharul suferintelor tale. Pe masura ce paharul se umple, durerea devine tot mai mare. si ai nevoie de o forta foarte puternica pentru a nu simti suferinta si pentru a o nega.
   A existat un incident in viata ta - de obicei, intre doua si douasprezece luni inainte de aparitia cancerului - care a devenit picatura ce a dus la varsarea paharului. Medicina afirma acelasi lucru, dar in alti termeni. Sustine, printre altele, ca celulele canceroase - denumite mutante - exista in corp cu multi ani inainte, la fel ca rana de respingere, care este la randul ei prezenta in noi de mult timp.
   Daca tocmai ai aflat ca ai cancer, iti sugerez, in prima etapa sa verifici care sunt evenimentele care au avut loc in viata ta, cu un an inainte, evenimente care ti-au produs stres, suferinta, emotii. Apoi verifica ce situatie a fost cea mai dificila pentru tine, cea care te-a facut sa suferi cel mai mult. ...
De ce eu? Eu nu fumez, sunt atent la ce mananc, fac sport in mod regulat. Nu inteleg, mai ales cand o vad pe sora mea ca se comporta total opus si este sanatoasa.
   De ce eu? Eu, care fac dezvoltare personala de multi ani. Am invatat sa ma cunosc si cred ca m-am schimbat in bine.
   Aceste persoane trebuie sa realizeze faptul ca nu sunt formate doar din corpul fizic, emotional si mental. Nu este suficient sa te ocupi doar de corpul fizic. Totusi, cei care se ocupa de conditia lor fizica au sanse mai mari sa se vindece de cancer, deoarece vor avea mai multa forta si energie pentru a-si ajuta sistemul imunitar sa se recupereze. ...
Faptul de a pune un aspect fizic in legatura cu un aspect psihologic se numeste metafizica. Pentru a accepta ca exista mereu un aspect dincolo de fizic, este nevoie sa imbratisam ideea ca lumea fizica nu este decat o reflectare a tot ceea ce se petrece la nivel emotional sau mental. Dar e nevoie mai ales sa acceptam ca o maladie sau orice situatie dezagreabila care se petrece in viata noastra poate fi comparata cu un varf de aisberg. Acest varf nu este de fapt decat o reflectare a ceva mult mai voluminos si mai important, care insa nu se vede, ramane ascuns.

   Cu cat o boala este mai serioasa, cu atat partea problematica ce ramane ascunsa este mai importanta, mai masiva. ...
 In realitate, suntem fiinte spirituale, intr-un invelis material.
   Invelisul nostru material este constituit din trei corpuri: mental, emotional si fizic. Corpul emotional si cel mental reprezinta aspectul psihologic al vietii noastre. Daca acceptam ca fizicul nostru nu este decat reflectare a ceea ce se petrece pe plan psihologic, este mai usor sa stabilim o legatura intre fizic si psihologic. ...

NU UITA:

   - ca a fi DUMNEZEU inseamna ca esti pe acest Pamant pentru a invata sa te iubesti total si neconditionat,
   - ca DUMNEZEUL tau interior vrea sa-ti atraga atentia asupra faptului ca iti lipseste iubirea de sine,
   - ca tot ceea ce traiesti reprezinta doar experiente diferite pentru a deveni constient de ceea ce ai de facut,
   - ca nu esti lipsit de valoare si ai dreptul sa existi,
   - chiar daca ai suferit mult pana la punctul de a uri, este doar un semn al nevoii tale imense de iubire. 

Fragmente din cartea Despre Cancer de Lise Bourbeau

Povestea stelutei care dorea sa devina intreg universul

"Uneori intram intr-o dependenta pentru a scapa de un conflict interior din care nu gasim nici o iesire. Ca si cum dependenta ar fi mai putin dureroasa decat ruptura interioara, chiar daca suferinta noastra este mai mare.

Era o data o steluta foarte talentata, in care se adunase toate darurile din univers. Ai fi putut spune ca a fost creata de zei. Dar, dupa cum poate stiti, zeii sunt uneori nedrepti fata de stele si adeseori fata de oameni. Sunt in stare sa ofere toate resursele, toate caliiatile din univers unei singure fiinte, dar fara nici un sfat despre cum ar putea sa le foloseasca.Ofera aceasta abundenta de daruri in mod dezordonat si chiar haotic. Frumusete, inteligenta, sensibilitate, senzualitate si creativitate erau cateva dintre cadourile cu care o inzestrasera pe steluta despre care va vorbeam. Adaugase fara nici o retinere pasiunea si entuziasmul, curiozitatea, gustul pentru o multime de lucruri si acea calitate foarte rara care se numeste vitalitate.

Trebuie sa va spun ca steluta aceea fusese conceputa in momentul in care cuplul parintilor ei incepuse sa se destrame. Era ca si cum, venind pe lume, misiunea ei secreta era o ultima tentativa de a-i impaca, de a reconcilia cuplul parintilor ei. Poate stiti ca in lumea stelelor exista asa numitii copii ciment, care au ca misiune, in ciuda vointei lor, de a-i reuni pe parintii lor, adica pe cele doua stele care in momentul in care ii concepeau, incepusera sa se indeparteze una de alta, cu viteza luminii.
Dupa nasterea stelutei, parintii acesteaia ramasesera impreuna inca ceva vreme. Copilul steluta simtise foarte devreme ca era o misiune imposibila, aceea de a-i mentine impreuna pe parintii ei. Visase chiar sa se intalneasca cu unul din zei, cel care credea ea ca a creat universul, pentru a-l intreba: Ce as putea eu sa fac pentru ca tata sa nu o paraseasca pe mama? Cum trebuie sa fiu pentru ca ei sa ramana impreuna?
Suferinta cea mai mare pentru steluta a inceput in momentul in care parintii ei s-au despartit.
... A inceput sa isi piarda culorile, intensitatea luminii ei a palit, se adancise chiar intr-o gaura neagra, de genul care circula prin univers, care absorb toata energia si toata mizeria. Aceasta energie este ceea ce reprezinta drogurile pe pamant. Acele droguri care ii fac pe oameni sa fie dependenti, ii alieneaza, le frang vointa, distruge respectul pentru corp, ii impinge spre acte care le sorb energia vitala si le ranesc iubirea de sine. Acea energie si acea iubire care le-au fost daruite cadou in momentul conceperii lor.
Astfel, tanara steluta, a navigat ani de zile la intamplare in zone de depresie si de violente care ar fi greu de descris... acum incearca sa se regaseasca, chiar vrea sa ii ajute si pe ceilalti, este in cautarea unei noi abordari."

Povestea stelutei care voia sa devina intreg universul - de Jaques Salome

Efectele gandurilor aspupra noastra

" Cartea Proverbelor (23:7) afirma raspicat: "Omul devine ceea ce gandeste in inima sa". Acest aforism se aplica tuturor conditiilor si circumstantelor in care traieste omul. Noi devenim literalmente ceea ce gandim, caracterul nostru nefiind altceva decat suma totala a gandurilor noastre.

   Asa cum o planta se naste din samanta, neputand exista in afara acesteia, fiecare act al nostru deriva din semintele ascunse ale gandurilor noastre si nu ar fi putut deveni niciodata manifest daca acestea nu ar fi existat. Acest lucru este valabil inclusiv pentru actele asa-zis "spontane" sau "nepremeditate", si cu atat mai mult pentru cele comise in mod deliberat.

   Actiunea este consecinta gandirii, iar bucuria si suferinta sunt fructele acesteia. Astfel, noi culegem ce am semanat, iar fructele pe care le culegem pot fi dulci sau amare.

   Noi suntem ceea ce credem (in plan mental) ca suntem. Daca in mintea noastra exista ganduri impure, noi avem de suferit. Daca gandurile noastre sunt pure, ele conduc inevitabil la bucurie.

   Cresterea umana este un fenomen natural, si nu o creatie artificiala. Legea cauzei si efectului este absoluta si opereaza in egala masura in lumea invizibila a gandurilor si in cea vizibila a obiectelor materiale. Un caracter nobil si placut lui Dumnezeu nu se naste intamplator si nu este consecinta norocului chior, ci rezultatul natural al unui efort continuu si al unei gandiri corecte. Cu alte cuvinte, el este efectul cultivarii pe termen lung a gandurilor curate. Pe de alta parte, un caracter animalic si lipsit de noblete este consecinta cultivarii continue a unor ganduri cu aceeasi natura.

   ... Corpul nu este decat slujitorul mintii. El asculta de aceasta din urma, indiferent daca gandurile ei sunt alese deliberat sau exprimate automat. Cand gandurile mintii sunt dezgustatoare, corpul se afunda rapid in degradare si boala. in schimb, cand gandurile mintii sunt frumoase si nobile, el isi pune haina tineretii si a frumusetii.

   La fel ca si circumstantele exterioare, sanatatea si boala depind intru totul de gandurile omului. Gandurile bolnave se manifesta printr-un corp bolnav. Se stie ca teama poate ucide omul la fel de eficient ca un glont. Intr-adevar, gandurile ucid mii de oameni cu aceeasi certitudine, desi uneori mai putin rapid. Oamenii care se tem de boala sunt cei mai predispusi catre aceasta. Fricile demoralizeaza in scurt timp intregul corp si il fac vulnerabil in fata bolii. Gandurile impure, chiar daca nu sunt de natura fizica, sfarsesc inevitabil prin a zdruncina sistemul nervos.

   Gandurile puternice, pure si fericite genereaza un corp viguros si plin de gratie. Corpul este un instrument delicat si plastic, care reactioneaza cu putere in fata gandurilor ce il impregneaza. De aceea, obisnuintele mentale produc inevitabil efecte pozitive sau negative asupra sa.

   Sangele celor care nutresc ganduri impure devine la randul lui otravit. in schimb, o inima curata genereaza o viata si un corp similare. Invers, o minte murdara murdareste in egala masura viata si corpul, pe care le corupe. Gandirea este un izvor al actiunii, vietii si manifestarii. Daca ea este pura, totul devine pur in viata omului.

   Simpla schimbare a dietei alimentare nu este suficienta pentru a ne vindeca. Ea trebuie insotita si de purificarea gandurilor. ... "

Fragmente din catrea "Omul devine ceea ce gandeste" de James Allen

Iti doresc destul

"Recent, am auzit un tata si o fiica petrecandu-si ultimele clipe impreuna. Se anuntase plecarea si stateau amandoi langa poarta de siguranta, s-au imbratisat si si-au spus „Te iubesc. Iti doresc destul."
   La fandul ei, ea a spus: „Tata, viata noastra impreuna a fost mai mult decat destul. Iubirea ta e tot ce mi-a trebuit vreodata. Iti doresc si tie destul, tata." S-au sarutat si ea a plecat. El a mers catre fereastra la care eram asezat eu. Stand acolo, imi dadeam seama ca vrea si ca are nevoie sa planga. Am incercat sa nu intervin in intimitatea lui, dar el m-a poftit, intrebandu-ma: „Ati spus vreodata la revedere cuiva, stiind ca e pentru totdeauna?"
   „Da", am raspuns eu. Si cand am spus asta, mi-au revenit amintirile pe care le aveam, despre cum imi exprimasem iubirea si aprecierea pentru tot ce facuse tata pentru mine. Dandu-mi seama ca zilele lui sunt limitate, mi-am facut timp sa-i spun personal cat de mult insemna pentru mine. Asa ca stiam prin ce trece acest om. „Iertati-ma ca va intreb, dar de ce ramas bun pentru totdeauna?", am intrebat.
   „Sunt batran, iar ea locuieste mult prea departe. Ma asteapta necazuri si realitatea e ca urmatoarea ei calatorie incoace va fi la inmormantarea mea", a spus el.
   „Cand i-ati spus ramas bun, am auzit ca i-ati spus, «iti doresc destul». Pot sa va intreb ce inseamna asta?"
   A inceput sa zambeasca. „E o urare care s-a transmis din generatii. Parintii mei o spuneau tuturor." S-a oprit o clipa, apoi, uitandu-se in sus, ca si cum ar fi incercat sa si-o aminteasca detaliat, a zambit si mai mult. „Cand spuneam «iti doresc destul», voiam ca cealalta persoana sa aiba o viata plina cu destule lucruri bune incat sa o sprijine", a continuat si apoi s-a intors spre mine si mi-a recitat:

   Iti doresc destul soare cat sa fii intr-o dispozitie buna.
   Iti doresc destula ploaie cat sa apreciezi soarele si mai mult.
   Iti doresc destula fericire cat sa iti tina spiritul viu.
   Iti doresc destula durere cat sa faca cele mai mici bucurii din viata sa para mult mai mari.
   Iti doresc destul castig cat sa iti satisfaca ceea ce doresti.
   Iti doresc destula pierdere cat sa apreciezi tot ceea ce detii.
   Iti doresc destule „salutari" cat sa te treaca prin acel „ramas bun" de la sfarsit.

   Apoi a inceput sa planga si a plecat. Va doresc destul."
                      - Bob Perks -

Fragment din cartea "Supa de pui pentru suflet indoliat"  de Jack Canfield, Mark Victor Hansen

Bunatatea NU Costa

Argument pro

An dupa an Sarbatoarea Pastelui ne aduce, noua, tuturor, bucurie, liniste, cadouri si surprize placute. Din pacate, uneori, in aceasta perioada se traiesc si tragedii. Copii care ieri mergeau la scoala azi sunt nevoiti sa fie noii pacienti ai unei sectiii de oncologie pediatrica. Cum numarul cazurilor de cancer la copii este in creste, conform statisticilor, totul devine cutremurator si facut parca sa socheze. Daca intentionam sa ne aplecam aspura acestui subiect, imediat realitatea ne depaseste imaginatia.

Foarte multi dintre noi, in drum spre casa, trecem, neatenti, pe langa unul din spitalele bucurestene care adaposteste sectii dedicate copiilor ce sufera de o boala oncologica.  La fel de multi ne speriem numai la auzul acestui cuvant si refuzam categoric orice discutie despre acest subiect.

Proiectul “Bunatatea nu costa”, este un proiect caritabil demarat cu ocazia Sfintei Sarbatori a Pastelui si are ca beneficiari copiii ce vor ramane spitalizati in aceasta perioada, pe Sectie de Oncologie pediatrica din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii, M.S. Curie din Bucuresti.

Proiectul s-a nascut din dorinta de a oferi o bucurie, un cadou si cateva clipe de fericire, toate, adunate intr-un loc care pentru o vreme devine casa acestor copii; colegii de salon se transforma in fratii sau surorile lasati acasa, iar cadrele medicale devin dintr-o data, pentru ei, noii parinti.

Organizatorii si persoanele implicate in acest proiect, desfasoara toate activitatile premergatoare realizarii obiectivelor si cele din ziua evenimentului  voluntar/ pro-bono.

Obiectivele proiectului:

Obiectivul 1

Organizare unei petreceri pentru copii

Petrecerea se va desfasura  in cadrul sectiei de oncologie pediatrica, intr-una din zilele apropiate Sfintei Sarbatori de Paste, data si ora vor fi agreate de comun acord cu personalul medical (Asistenta Sef a Sectiei). Durata evenimentului va fi de aproximativ 1 ora si 30 de minute.

Pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare: Trupa animatori copii, Produse alimentare ce vor fi servite la sfarsitul petrecerii, Tort (pe care fiecare copil sa-si regaseasca numele) si sucuri naturale. Se vor pregati (achizitiona sau confectiona din carton) 45 de urechiuse de iepuras pe care toti cei participanti le vor purta la petrecere (vor fi oferite si personalului medical prezent).

Obiectivul 2

Cosuletul de Paste

Acest obiectiv presupune realizarea sau achizitionarea a 31 de cosulete.  Acestea vor contine produse de igiena personala (ex. apa de gura, pasta si periuta de dinti, gel de dus si sampon, toate fabricate exclusiv pentru copii) si/sau produse de imbracaminte necesare perioadei in care sunt spitalizati (ex. pijamale, papuci, lenjerie intima), o jucarie de plus, indiferent daca este fetita sau baiat (un iepuras ca doar e Pastele) si dulciuri specifice sarbatorii pascale (oua de ciocolata si/ sau iepurasi de  ciocolata-doar din ciocolata  alba), cozonac, fructe, etc). 

Toate cadourile vor fi oferite copiilor la sfarsitul petrecerii.

*Nota

Am hotarat realizarea a 31 de cadouri intrucat 31 este numarul de paturi de care dispune sectia.

Obiectivul 3

Imortalizarea  clipelor de bucurie

Ne dorim foarte mult ca fiecare copil participant sa primeasca, ulterior, cate un set de fotografii realizate in cadrul acestui eveniment. Imortalizarea momentului, speram sa fie facut de un artist fotograf profestionist.  Setul va fi trimis fiecarui parinte pe e-mail. 

*Nota

Datele de contact vor fi solicitate fiecarui parinte in parte de unul din voluntarii prezenti la eveniment. Pentru parintii care nu dispun de internet fotografiile se vor stoca pe un CD ce ii va fi inmanat la spital sau trimis prin posta daca copilul a fost externat. Datele ce vor fi solicitate vor cuprinde, numele si prenumele copilului, data nasterii si adresa si numarul de telefon.

Toate imaginile evenimentului si coordonatele copiilor vor putea fi oferite, la cerere sponsorilor si donatorilor ce vor sustine proiectul, alaturi de decontul financiar al proiectului.

Ne puteti sustine prin:

- donarea produselor ce urmeaza a alcatui Cosul cadou;

- donarea produsele dulci ce vor face deliciul petrecerii;

- donatii in bani cu care sa fie achizitionate produsele;

- achitarea costurilor legate de animatori si fotograf doar in cazul in care acestia nu vor accepta invitatia noastra de a participa pro bono si nu in ultimul rand

- sa ne oferiti cateva ore din timpul dumneavoastra, in zile diferite, in care sa participati la ambalarea cadourilor si la transportul si distrubuirea acestora in ziua evenimentului.

Am fi onorati si extrem de indatorati, daca dati curs invitatiei noastre si va alaturati acestui proiect.

Cu deosebita consideratie!

Pentru informatii suplimentare va stam la dispozitie.

Carmen Sava, 0726. 276. 936

Alexandra Mitea, 0721. 490.978

Alexandra Dinca, 0742. 056.430

Ecaterina Manta, 0731. 968.550

Barbatii inteligenti

"Barbatii inteligenti cauta sa isi protejeze personalitatea emotionala, asa cum insetatii cauta apa intr-un tinut uscat. Nu se tem sa fie contrazisi sau frustrati, caci nu au o neceitate patologica de a avea intotdeauna dreptate. ...
Barbatii inteligenti stiu ca Eul inseamna mult mai mult decat un pronume utilizat intr-o fraza. Pentru ei, Eul reprezinta capacitatea de a alege, vointa constienta, priceperea de a fi administrator al mintii lor si, pentru ca au o astfel de intelegere, doteaza acest Eu pentru a fi ajutor al povestii lor si protector al personalitatii emotionale. Ei stiu ca, daca nu isi protejeaza personalitatea emotionala, pot ajunge niste amarati care locuiesc in palate. ...
... Barbatii inteligenti sunt autonomi, transparenti, liberi. Nu le este teama de lacrimile lor si nici sa isi impartasesca sentimentele sau sa vorbeasca despre dificultatile lor... Nu sunt eroi, ci fiinte umane. Stiu ca un mare om isi recunoaste micimea. ...
Barbatii inteligenti stiu ca cel care cauta doar ceea ce se poate cumpara cu bani nu va fi niciodata pe deplin bogat si nici sanatos. ...
Barbatii inteligenti stiu ca a gandi e constructiv, dar a gandi in exces este autodistructiv, e cea mai buna forma de a produce uzura cerebrala. De ceea invata nu numai sa conduca bine masina ci si vehiculul mintii lor. Stiu ca cei ce nu-si administreza agitatia nu se vor bucura de sanatate fizica si psihica. ...
Barbatii inteligenti stiu cum sa procedeze in moentele de tensiune. In caz de cearta, fac rugaciunea inteleptului, tacerea proactiva: mai intai asteapta sa se stinga flacarile enervarii, pentru ca apoi sa isi spuna parearea. Sunt puternici pe dinafara, dar sensibili pe dinauntru!
Barbatii inteligenti inteleg ca, daca sunt bine prelucrate diferentele dintre ei si o femeie, in loc sa distruga relatia, o pot condimenta; dar, daca sunt prost prelucrate, pot genera un gust insuportabil ...
... Barbatii inteligenti transforma pierderile in castiguri, crizele in prilejuri de crestere interioara, lacrimile in stralucite invataminte. Au curaj sa spuna "unde am gresit si nu mi-am dat seama", au sensibilitatea de a spune "am nevoie de tine" si maturitatea de spune "te iubesc".
Barbatii inteligenti nu sunt autoritari. Nu-si impun ideile, ci le expun cu blandete, chiar daca nu sunt acceptate. Nu folosesc un tot agresiv, forta fizica sau banii pentru a cuceri o femeie sau copiii, caci stiu ca iubirea se naste pe terenul spontaneitatii si creste pe solul libertatii. Adevarata ei forta sta in generozitate. ...
Barbatii inteligenti ... sunt constienti ca cei slabi folosesc agresivitatea, iar cei puternici ideile; inteleptii imbratiseaza, netotii judeca; cei puternici sunt primitori, cei slabi nesiguri, exclud.
... nu sunt radicali ci flexibili, nu ridica glasul la ceilalti ci bratele pentru a intampina.
...Un barbat inteligent nu graviteza pe propria lui orbita, nu traieste pe granitele individualismului; el stie sa promoveze o femeie, ii stimuleaza parcursul personal, investeste in visele ei, ii aplauda succesul. Stie ca alaturi sau in fata unui mare barbat sta in totdeauna o femeie stralucita si realizata.
Barbatii care pretind mult sunt apti pentru a lucra in domentiul financiar, dar nu si pentru a dezvolta relatii sanatoase stropite cu o iubire sublima. Cine cere mult de la sine insusi devine propriul sau calau, iar cine pretinde mult de la ceilalti devine calaul acestora. ...
Barbatii inteligenti sunt priceputi in a multumi si experti in a surprinde. Pot sa spuna unei femei: "multumesc, esti admirabila", "sunt mandru de tine", "esti frumoasa", "esti incantatoare". Ei stiu ca arta de a surprinde nu va rezolva conflictele, dar ar putea sa initieze cai pentru re-urbanizarea cartierelor aride ale memoriei. ... Sunt gradinari pe teritoriul emotional.
A dialoga, un verb atat de simplu de pronuntat, dar atat de greu de folosit. A dialoga nu inseamna a conversa, a vorbi despre lucruri banale, a emite sunete. A dialoga inseamna a intersecta lumi, a patrunde in intimitate, a dezvalui experiente. Un barbat inteligent nu se teme sa vorbesca despre sine si nici sa isi declare sentimentele. El stie ca dezvoltarea sensibilitatii nu-i diminueaza masculinitatea, ci, dimpotriva, o imbogateste.
In mintea majoritatii barbatilor exista mai multe fantasme decat si-ar putea imagina vreodata psihologia noastra... : fantasma radicalismului, a machism*ului, a fricii de a lauda, de a vorbi de iubire, de a-si recunoaste greselile, de a pretinde mult de la sine si de la ceilalti, a necesitatii patologice de putere. ... fara a invinge fantasmele nu exista cale de dezvoltare a unui Eu capabil sa fie autorul propriei istorii. ..."

*doctrina potrivit careia barbatul si face simtita superioritatea fata de femeie 

Fragmente din cartea "Femei inteligente, relatii sanatoase" de Augusto Cury

Femei inteligente, relatii sanatoase

"... femeia inteligenta se daruieste fara teama de a pierde, insa nu-si distruge identitatea in functie de celalalt. Se daruieste mult, dar nu respira aerul lui. E afectuoasa si generoasa, dar nu renunta niciodata la a avea o orbita proprie.
   Cine se teme ca va pierde, a pierdut deja. Si-a pierdut increderea in sine, stima de sine, dimensiunea propriei imagini. Si-a pierdut si abilitatea Eului de a fi administrator al propriei minti. Daca ati facut totul pentru un barbat, l-ati ingrijit, l-ati iubit, l-ati ocrotit, ati investit in proiectele lui si, in cele din urma, el a plecat, nu trebuie sa va autodistrugeti, sa va diminuati si sa va desconsiderati.
 

...

   Frica de a pierde distruge stima de sine, fie ca e femeie fie ca e barbat. Cine se teme ca va pierde isi limiteaza lumea sociala. Prietenii isi pierd din importanta, proiectele se restrang, relatiile sociale devin tot mai putine, veselia se evapora. Totul se invarte in jurul lui sau al ei. A nu accepta pierderea e cea mai nefericita modalitate de a pierde.
   Suferinta pierderii ii duce pe unii la sinucidere sau la omucidere, daca nu fizica, cel putin emotionala. E incredibil ca, desi traim in societati libere, exista multi sclavi pe teritoriul emotionalitatii. Au un nivel scazut de rezistenta la socuri, nu stiu sa sufere pierderea.

  ... Cea mai buna atitudine a unei femei inteligente aflata sub influenta anxietatii consta in a nu se forta sa reactioneze, in a ramane rezervata. E important sa se tempereze emotiile, sa se astepte calmarea tensiunii, pentru a lua atitudine dupa aceea. Viata trebuie tratata cu delicatete. Respectati-i limitele.

 ...  O femeie inteligenta nu-si preseaza niciodata partenerul sa ramana cu ea. Are demnitate in caz de despartire. Poate sa sufere, dar nu santajeaza. Partenerul poate s-o paraseasca, dar ea nu se abandoneaza pe sine niciodata. Nu-l implora sa nu plece. E capabila sa-si spuna: "Cele mai fericite zile inca n-au venit!"

…

Un indragostit devine desavarsit nu atunci cand ii daruieste iubitei lumea exterioara, ci atunci cand ii daruieste propria sa lume interioara, si viceversa.

Fragment din cartea: “Femei inteligente, relaţii sănătoase” de Augusto Cury

Povestea vulpoiului caruia ii placea mult sa o faca sa sufere pe sotia lui

"Uneori dam dovada de o surzenie uimitoare si de orbire incredibila atunci cand ne alegem partenerii, acest lucru ar trebui sa ne faca sa ne gandim insa nu sa ne paralizeze.

Era o data un cuplu de vulpoi care  triau impreuna de ani de zile, intr-un sistem relational foarte ciudat. In tara vulpilor se numeste "sistem relational" un anume fel de comunicare ce functioneaza intre doua persoane, intr-un mod repetitiv, in care fiecare dintre protagonisti adopta o pozitie de inceput care ii permite sa subordoneze comunicarea, sa creeze un conflict sau o infruntare, in scopul de a confirma faptul ca celalalt "este cu adevarat insuportabil".
Astfel, faptul de a incepe o comunicare printr-o acuzatie, o punere in cauza, o plangere, ii permite celuilalt fie sa se opuna celuilalt, fie sa se supuna, fie sa manifeste o pseudo-adeziune pentru a-si acorda mai tarziu mijloacele de a contracara si de a-l invinge pe celalalt. Daca unul dintre parteneri vrea sa saboteze comunicarea, poate deschide discutia printr-un repros: "iar ai uitat sa ma trezesti dimineata!". Alta data ar putea sa il faca pe celalalt responsabil de un regret  inutil:"ah, daca as fi stiut ca azi va ploua, as fi iesit ieri, cand era timp frumos!". Sau poate folosi o descalificare: "Tie nu pot sa iti spun nimic, ai un caracter insuportabil!" sau printr-o afirmatie care nu lasa loc de dicutie: "oricum, tu nu esti niciodata multumita, asa ca azi o sa fac ce vreau eu!" Acest tip de comunicare, cred ca v-ati dat seama, duce intotdeauna la evitarea schimburilor si transformarea lor in conflicte.

Cuplul despre care va vorbesc avea un mod de viata, de a comunica, de a-si provoca suferinta unul altuia, care i-ar fi descurajat pe multi oameni. Dar aici este vorba despre vulpi si probabil, obiceiurile lor de viata sunt mult diferite de cele ale oamenilor. 'Era ca si cum unul dintre ei, masculul, avea o nevoie foarte mare de a-i face rau partenerei lui. O nevoie imensa de a o face sa sufere! Parea foarte ciudat, sa vrei sa faci sa sufere pe cineva pe care il iubesti. Insa in tara vulpilor, se intampla destul de des acest lucru. Se poate numi in mai multe feluri: perversitate, sadism, cruzime, hartuire morala...
Cel mai curios era faptul ca, vulpita lui, spera mereu ca partenerul ei se va schimba, ca va intelege, ca va inceta sa o mai chinuie, sa o umileasca sau sa o loveasca, asa cum facea uneori cand isi pierdea controlul, cu o violenta ingrozitoare.
Ea incerca de obicei "sa indrepte lucrurile", cum spunea ea, sa fie cat mai intelegatoare, sa nu il provoace, sa nu ii starneasca furia. Si, mai ales, voia sa inteleaga. Sa inteleaga de ce se purta asa cu ea, in timp ce ea facea totul pentru a-i fi lui pe plac, pentru a nu-l supara, pentru a-i infrumuseta viata. Sa inteleaga de ce, el, cel care pretindea ca o iubeste, ii facea atat de mult rau!
Sotul ei avea o mare abilitate de a o face pe ea sa se simta mereu in defensiva, pentru a-i distruge increderea in sine. O contrazicea mereu, radea de convingerile ei, ii descalifica actiunile, ii rupea hainele pe care le cumpara fara incuviintarea lui, spargea obiectele la care ea tinea, ii critica prietenii. Atat de mult, incat, in cativa ani nu mai venea nimeni la ei acasa. Chiar si parintii ei nu mai puteau veni decat daca erau chemati in vizite foarte scurte. Vulpoiul facea mereu in asa fel incat sa aiba el mereu dreptate si nu suporta niciodata sa fie contrazis.

Cu toate astea, la inceputul relatie lor, fusese foarte dragut cu ea, foarte atent, politicos, prevenitor, incat sotia lui credea ca a fost foarte norocoasa sa intalneasca un vulpoi atat de atent si iubitor. Si nu putea decat sa fie de acord cu cineva atat de grijuliu si de iubitor, care ii placea atat de mult, dupa cum le spunea atunci prietenilor ei!
"Ceea ce m-a sedus la el era ca ma intreba mereu ceea ce credeam eu, care este punctul meu de vedere, apoi imi demonstra ca ceea ce credeam eu era atat de asemanator cu ceea ce credea el si, ca oricum, schimband cutare sau cutare lucru, puteam sa imi imbunatatesc ideile, care sa corespunda altfel si mai mult cu ale lui. Cu el aveam sentimentul ca sunt mai inteligenta, deoarece imi confirma ca gandeste la fel ca mine si, de altfel, pentru a intelege mai bine, reformula de fiecare data, in felul lui, ceea ce spuneam eu pentru a fi de acord unul cu altul!
Doar dupa cateva luni de la casatorie mi-am dat seama ca ma atragea mereu in directia lui, ca imi impunea vointa lui si ajungeam sa fac ceea ce voia el. Ma convinsese ca nici macar nu imi dadeam seama de faptul ca eram adese ori in eroare... O data insa, am vrut sa imi mentin pozitia si de atunci au inceput accesele lui de furie. M-a surprins acest lucru si m-am gandit ca nu am fost eu atenta, ca l-am ranit, ca era mai sensibil decat credeam, ca merita sa fac un efort... Apoi nici nu mai astepta sa imi exprim punctul de vedere, incepea imediat sa tipe, spunand ca oricum nu sunt de acord cu el. Uneori, devenea vulgar, folosea cuvinte grele si ma ranea mult. Cand i-am cerut sa ma respecte, sa fie mai atent cu mine, s-a dezlantuit ca si cum l-as fi insultat, a devenit si mai agresiv, urland: "vrei sa te respect, dar tu nu meriti nimic, te-am luat de sotie de mila, nimeni nu ar fi vrut sa te ia, esti proasta, nu stii sa faci dragoste, ai tot timpul niste idei ridicole..." si multe alte lucruri si mai rele, cu cuvinte pe care nu indraznesc sa le spun, pentru ca mi-e rusine!"
Relatia asta dura de vre-o doisprezece ani, cand intr-o dimineata, fetita acelei vulpi (am uitat sa va spun ca aveau o fetita) i-a spus mamei ei:
"Mama, eu sufar foarte tare, te iubesc si in acelasi timp te urasc. te detest atunci cand vad ca accepti sa traiesti cu cineva care nu te respecta. Mie imi este foarte greu, pentru ca nu pot sa ma formez cu acest model de supunere si de slabiciune a mamei mele, in relatia cu sotul ei. In acelasi timp nu mai pot sa il iubesc pe tata cand vad cat de multa suferinta iti provoaca! ma simt sufocata! Nu mai stiu unde ma aflu si care sunt sentimentele mele fata de voi doi!"

Este nevoie de mult curaj pentru ca un copil sa se pozitioneze astfel in fata mamei lui. Dar, in tara vulpilor, se intampla uneori ca unii copii sa se afirme si sa se defineasca mai bine decat copii oamenilor. Si fetita a adaugat: " Si in plus, mai am o dificultate foarte mare: am impresia ca ramai cu tata din cauza mea. Te-am auzit cand ii spuneai vecinei noastre. "Atata timp cat este inca mica nu o pot lipsi de tatal ei!" Mama, astfel imi pui in spate o misiune insuportabila> Trebuie sa iei o decizie pentru tine> Astfel voi putea sa ma formez mai bine, sa exist fara sa ma simt responsabila pentru umilirea ta si pentru victimizarea ta!"

Puteti sa va imaginati continuarea povestii. Sa nu credeti ca mama ei a luat foarte repede o decizie, dar toate acestea au facut-o sa se gandeasca foarte mult si, intr-o buna zi, s-a hotarat sa ceara divortul, sa-l paraseasca pe sotul ei, pe care il mai iubea inca, dar care ii propunea o relatie insuportabila pentru ea. A indraznit sa se desparta, nu doar de sotul ei, ci si de acel sistem relational in care se inchisese atat de mult timp. Deoarece, in cazul vulpilor, cel mai greu lucru nu este acela de a parasi o persoana cu care nu te mai intelegi sau care nu mai corespunde cu ceea ce ai devenit tu. Cel mai dificil este sa renunti la sistemul relational pe care fiecare dintre cei doi parteneri l-au intretinut si care (foarte frecvent) tine mult. Inseamna sa incepi sa faci alegerea de a te respecta, stiind ca alegand sa te indepartezi, inseamna a indrazni sa renunti la ceva cunoscut pentru a merge in intampinarea unui lucru necunoscut."

"Povestea vulpoiului caruia ii placea mult sa o faca sa sufere pe sotia" lui dupa Jacques Salome

Cautarea consolarii in nefericire

    "Daca parintii ti-au inteles gresit nevoile sau, dintr-un anumit motiv, nu au putut tine cont de ele, din dragoste pentru ei si in incercarea de a tine la tine insuti la fel cum tineau si ei, ai dezvoltat dorinta de a te face fericit producandu-ti disconfortul familiar altadata. Consecinta importanta este ca, desi faci alegeri care iti aduc adevarata fericire, uneori ti se pare ca te afli in cautarea fericirii cand, de fapt, nu incerci decat sa recreezi ceea ce o persoana din exterior ar numi mai curand nefericire.

    Daca, fara sa-ti dai seama, ai dezvoltat un apetit pentru o falsa placere produsa de nefericirea ta, este posibil ca adevarata placere sa nu te mai satisfaca. In acelasi timp, iti pastrezi dorintele de a experimenta adevarata fericire. Rezultatul este ca viata ti se poate parea un montagne russe emotional.

   In anumite momente, de fiecare data cand experimentezi adevarata fericire, in adancul sufletului poti simti absenta nefericirii pe care ai confundat-o cu fericirea si poti incerca suplinirea ei. Noi numim reactia la placerea adevarata, care ii determina pe oameni, inconstient, sa caute nefericirea o reactie adversa la placere. Reactiile adverse la placere sunt o manifestare a dependentei de nefericire. Asa se explica, in anumite momente, cel mai controversat comportament uman - oamenii care "au totul" si dupa aceea distrug ceea ce au.

   ...

   Reactiile adverse la placere sunt motivul pentru care oamenii reactioneaza, in mod frecvent, dar neintentionat, prin depresie sau prin actiuni contrare propriilor interese. Poate iti amintesti momente in care ai obtinut succesul sau ai experimentat un alt gen de placere si dupa aceea ai reactionat creandu-ti o stare negativa. Poate ca te-ai simtit deprimat, te-ai luat la cearta cu cineva apropiat, ai avut un "accident", ai pierdut un lucru de valoare sau ai uitat sa iti indeplinesti o sarcina. In acel moment, aceste consecinte neplacute probabil ca ti s-au parut profunde si neasteptate. Acum poti observa ca, uneori, atunci cand experimentezi prea multa placere, ai nevoie de o circumstanta care sa ti se para familiara sau linistitoare, dar nefericirea este aceea care te poate determina sa recrezi disconfortul interior pe care l-ai invatat in copilarie.

   Vestea buna este ca atunci cand poti recunoaste si anticipa reactiile adverse placerii, ai inceput deja sa te eliberezi din stransoarea nerecunoscuta pana acum a dependentei de nefericire."

Fragment din cartea "Dependenta de nefericire" de Martha Meneiman Pieper, William J. Pieper

Tu iti asumi?

Asumarea responsabilitatii inseamna:

- sa nu invinuiesti pe altcineva de ceea ce esti, de ceea ce faci, de ceea ce ai sau de ceea ce simti;

- sa nu te invinovatesti nici pe tine;

- sa stii unde si cand nu-ti asumi nicio responsabilitate;

-  sa duci o viata buna cu gandurile recurente ce-ti trec prin cap;

- sa vezi ce anume te tine blocat; 

- sa uiti de scuze si sa treci la fapte;

- sa stii ce vrei de la viata si sa actionezi in consecinta;

- sa fii constient de oportunitatile care exista in situatiile cu care te confrunti;

- sa te asumi pe tine insati/uti. 

"Omul devine cu adevarat om atunci cand isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce este: asta e primul curaj, cel mai mare curaj." Osho

    

Nimeni nu te cunoaste si nu te intelege cu adevarat

  'NICI UN OM NU-L POATE INTELEGE CU ADEVARAT PE ALTUL Sl NIMENI NU-I POATE ASIGURA ALTCUIVA FERICIREA. Graham Greene

   Fericirea ta depinde doar de tine. Nimeni nu poate si nici nu trebuie sa te cunoasca pe deplin. Autocunoasterea si intelegerea propriei fiinte este cheia spre increderea in sine. Este dreptul, responsabilitatea si privilegiul tau sa iei decizii in ceea ce te priveste. Tu hotarasti la ce spui da si la ce spui nu.

   Ai incredere in vocea ta interioara - poti oricand sa apelezi la propria intuitie. Nu fac greseli decat atunci cand nu am suficienta incredere in mine cat sa ascult ce cred cu adevarat.

   Hotaraste ce-i mai bun pentru tine, cantarind toate circumstantele, incearca sa nu-i obligi pe cei apropiati sa-ti inteleaga sentimentele. Majoritatea oamenilor vor ca prietenii si iubitii sa-i "inteleaga", ceea ce ii impovareaza pe cei dragi. Nu e drept fata de acestia. Viata ta emotionala este complexa si intr-o continua schimbare. E mai bine sa le dai celorlalti posibilitatea sa te iubeasca asa cum esti, fara sa ai asteptari nerealiste privind capacitatea lor de a te intelege. Nimeni altcineva nu poate fi in pielea ta. Nimeni nu intelege cum este sa fii tu. Nu astepta asta de la altii. Daca o faci, vei fi dezamagita. Cand ai momente de disperare, nu te intelege nimeni pe deplin. Nimeni nu poate. Nu cere de la nimeni mai mult decat poate oferi. Asteptarile nerealiste ca altcineva sa stie ce simti pot duce la insingurare, izolare si ruperea relatiilor cu ceilalti.

   Continua sa adancesti cunoasterea de sine. Tu iti cunosti propriul drum. Fii convinsa ca vei sti ce e bine si ce e rau pentru tine atunci cand va veni momentul sa faci o alegere. Chiar si in clipele de triumf, in cele mai bune momente, cei din jur nu vor sti prin ce ai trecut ca sa ajungi acolo. Afla ce stii tu, ce intelegi tu si simte-te binecuvantata.

   Ascula-ti propriile sfaturi bune. Felicita-te singura. Sa traiesti este un act de curaj. Nu este treaba altora, ci numai a ta sa iti traiesti viata. Reciproca este valabila: nici tu nu ii poti intelege cu adevarat pe ceilalti. Ascula-le confesiunile atunci cand isi deschid sufletul in fata ta. Pretuieste clipele de intimitate alaturi de ei. ti-au incredintat cele mai adanci taine ale lor.

   Cauta sa afli lucruri de la ceilalti, dar nu cere prea multe sfaturi. Foloseste-ti propria busola interioara. Fiecare are drumul lui propriu, ritmul propriu, fiecare se afla intr-o etapa diferita a propriei calatorii. Viata iubitului nostru este separata de a noastra. Daca unul din noi se sprijina prea mult pe celalalt, ne putem prabusi amandoi. Odata ce am devenit adulti, suntem pe picioarele noastre. Fa ceea ce trebuie sa faci. Tu esti stapanul si arhitectul fiecarei decizii pe care o iei. Privilegiul autonomiei aduce cu sine si responsabilitati.

   Sfantul Francisc din Assisi ne invata sa nu incercam sa ne facem intelesi, ci sa intelegem. Fii intelegatoare cu ceilalti pe masura ce evoluezi si devii din ce in ce mai constienta de propria adancime sufleteasca. Esti pe picioarele tale..
   Ai tot ce ai nevoie pentru ca potentialul tau sa se implineasca, pentru a dobandi cunoasterea de sine si a te schimba. Resursele tale interioare sporesc in fiecare zi. Ai in tine seminte care vor prinde radacini puternice in viata. Cultiva-te. Nu e treaba altcuiva sa te cunoasca sau sa te inteleaga. Accepta acest adevar si impaca-te cu el.

   VREAU CA, PRIN CUNOASTEREA DE SINE, SA-I INTELEG PE CEILALTI. VREAU SA FIU TOT CE SUNT CAPABIL/A SA DEVIN. Katherine Mansfield"

Fragmet din cartea "Sfaturi pentru fiica mea" de Alexandra Stoddard

Vrei sa te simti mai bine?

"Mergi, ramai calm in mijlocul zgomotului si al nerabdarii si aminteste-ti de pacea care provine din liniste. Daca poti, fara sa renunti, fii in buni termeni cu toata lumea. Spune ceea ce gandesti, clar, simplu, si asculta-i pe ceilalti, chiar si pe prosti si ignoranti; au si ei ceva de spus.
Evita oamenii vulgari si violenti, caci nu sunt decat neliniste pentru spirit. Cand te compari cu ceilalti poti sa devii orgolios sau acru, dar sa stii ca aici va exista intotdeauna cineva mai mare sau mai mic decat tine.
Fii mandru de ceea ce ai facut si de ceea ce vrei sa faci. Iubeste-ti meseria, chiar daca este umila. Este un bun pretios in epoca noastra nelinistita.
Fii prudent, in lumea farselor, caci ti se pot juca farse urate, dar  aceasta sa nu te faca sa devii orb. Multi oameni lupta pentru un ideal si peste tot pe pamant se moare pentru lucrul in care se crede.
Fii tu insuti, mai ales in afectele tale. Sa fugi de cinismul in dragoste, caci este un semn de seceta a inimii si de nemultumire. Iar varsta sa-ti aduca intelepciune si sa-ti dea bucuria de a avea tineri in jurul tau.
Fii puternic pentru a face fata nefericirilor din viata. Dar nu te distruge cu imaginatia ta. Multe din frici iau nastere din oboseala si singuratate.
Si, in ciuda disciplinei pe care ti-o impui, fii bun cu tine insuti. Esti un copil al universului si la fel ca si copacii si stelele, ai dreptul sa fii aici.
Chiar daca aceasta nu este clar in tine, trebuie sa fii sigur ca totul se intampla in univers cum este scris. In consecinta, fii in pace cu Dumnezeul tau, oricare ar fi imaginea ta despre el, si prin munca ta si aspiratiile tale, in mijlocul confuziei vietii, sa fii in pace cu sufletul tau.
Spune-ti ca in ciuda lucrurilor false, a ingratitudinilor si a visurilor sfaramate, lumea este totusi minunata.
Fii prudent si incearca sa fii fericit."

Poveste Tibetana

Treaba cu proiectia

"Proiectia este un fenomen fascinant, despre care cei mai multi dintre noi nu am invatat in scoala. El este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconstient, astfel incat ni se pare ca aceste caracteristici exista cu adevarat in ceilalti oameni. Cand suntem nelinistiti in privinta emotiilor noastre sau a unor parti de neacceptat din personalitatea noastra, noi atribuim aceste trasaturi obiectelor exterioare si altor oameni din cauza unui mecanism de aparare. De exemplu, cand nu avem prea multa ingaduinta fata de ceilalti, suntem dispusi sa le atribuim lor acest sentiment al propriei noastre inferioritati. Bineinteles ca intotdeauna exista o circumstanta care faciliteaza proiectia. Anumite caracteristici imperfecte din alti oameni activeaza anumite aspecte din noi insine care cer sa li se dea atentie. Prin urmare, proiectam asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumam in ceea ce ne priveste. Noi nu vedem decat ceea ce suntem noi. Mie imi place sa ma refer la acest lucru, folosind termeni legati de electricitate. Imaginati-va ca aveti pe piept o suta de electrozi diferiti. Fiecare reprezinta o trasatura diferita. Cele pe care le recunoastem si le acceptam sunt izolate. Ele sunt sigure: nu trece electricitate prin ele. Dar cele care nu ne plac, pe care nu ni le-am asumat, nu sunt izolate. Prin urmare, atunci cand vine cineva care actioneaza in virtutea uneia dintre aceste trasaturi, acea persoana se conecteaza direct la noi. De exemplu, daca ne negam mania sau nu ne place ca o avem, vom atrage oameni furiosi in viata noastra. Vom inhiba propriile noastre sentimente de furie si ii vom judeca cei care sunt furiosi. intrucat ne mintim pe noi insine in privinta propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem gasi este sa le vedem in altii. Ceilalti oameni ne oglindesc emotiile si sentimentele ascunse, ceea ce ne permite sa le recunoastem si sa le recuperam. In mod instinctiv, ne dam inapoi din fata propriilor noastre proiectii negative. E mai usor sa examinam lucrurile de care suntem atrasi, decat cele care ne provoaca repulsie. Daca eu sunt insultata de aroganta ta, asta se intampla deoarece eu nu-mi accept propria mea aroganta. Aceasta se refera fie la aroganta pe care o dovedesc acum in viata si nu o vad, fie la aroganta pe care neg ca as fi capabila sa o dovedesc in viitor. Daca sunt jignita de aroganta, trebuie sa privesc mai atent toate perioadele din viata mea si sa-mi pun urmatoarele intrebari: „Cand am fost aroganta in trecut? Sunt aroganta acum? As putea fi aroganta in viitor?" Bineinteles ca ar fi o aroganta din partea mea sa raspund negativ la toate aceste intrebari, fara sa ma privesc cu adevarat, sau fara sa-i intreb pe ceilalti daca m-au vazut vreodata manifestandu-mi aroganta. Pana si a judeca pe altcineva inseamna aroganta. Prin urmare, este clar ca noi toti avem capacitatea de a fi aroganti. Daca eu imi accept aroganta, nu ma va mai deranja aroganta altcuiva. O voi observa, dar nu ma va afecta. Electrodul care reprezinta aroganta va fi izolat. Comportamentul altcuiva iti produce un soc emotional, numai atunci cand te minti pe tine insuti sau urasti un anumit aspect din tine."

Fragment din cartea "Partea intunecata a cautatorilor de lumina" de Debbie For

Castelul tau cate camere are?

"Cand intelegeti ca voi contineti tot ceea ce vedeti in ceilalti, intreaga voastra lume se modifica. Scopul nostru in aceasta carte este sa gasim si sa acceptam tot ceea ce iubim si tot ceea ce uram in alti oameni. Cand recuperam aceste aspecte neasumate din noi insine, deschidem usa inspre universul interior. Cand cadem la pace cu noi insine, in mod spontan cadem la pace cu lumea intreaga. O data ce acceptam faptul ca fiecare dintre noi intrupeaza toate trasaturile din univers, putem inceta de a mai pretinde ca noi nu suntem totul.
Cei mai multi dintre noi am fost invatati ca suntem diferiti de alti oameni. Unii dintre noi ne consideram a fi mai buni decat altii si multi dintre noi credem ca nu suntem cum trebuie. Vietile noastre sunt modelate in functie de aceste judecati de valoare. Aceste judecati sunt cele care ne fac sa spunem "Eu nu sunt ca tine". Daca esti alb, s-ar putea sa crezi ca esti diferit
de negri. Daca esti negru, s-ar putea sa crezi ca esti diferit de un asiatic sau un hispanic. Evreii cred ca sunt diferiti de catolici, iar conservatorii de dreapta cred ca sunt diferiti de liberalii din aripa stanga. Fiecare dintre culturile si civilizatiile noastre ne-a invatat sa credem ca suntem fundamental diferiti de ceilalti. Adoptam, de asemenea, prejudecati de la familii si prieteni.

„Esti diferit, deoarece esti gras si eu sunt slab. Eu sunt destept si tu esti prost. Eu sunt timid si tu esti curajos. Eu sunt pasnic si tu esti agresiv. Eu vorbesc tare si tu vorbesti incet." Aceste convingeri mentin iluzia ca noi suntem separati. Ele creeaza atat bariere interne, cat si externe care ne impiedica sa ne acceptam totalitatea fiintei noastre. Ele continua sa ne faca
sa aratam cu degetul spre ceilalti. Cheia este sa intelegem ca nu exista nimic din ceea ce putem vedea sau percepe - si care noi sa nu fim. Daca nu am avea o anumita calitate, nu am putea-o recunoaste in altul. Daca esti inspirat de curajul altuia, aceasta este o reflectare a curajului care se afla in tine. Daca tu crezi ca cineva este egoist, poti sa fii sigur ca si tu esti in stare sa dai dovada de acelasi egoism. Desi aceste trasaturi nu sunt exprimate tot timpul, fiecare dintre
noi are capacitatea de a manifesta orice trasatura pe care o vede. Dat fiind ca suntem o parte din lumea holografica, noi suntem tot ceea ce vedem, tot ceea ce judecam, tot ceea ce admiram. Indiferent de culoarea pielii, de greutate sau de preferintele religioase, noi avem cu totii aceleasi trasaturi caracteristice universale. in aceasta privinta esentiala, toate fiintele umane sunt la fel. ...

Barbatii si femeile sunt creati egali, prin aceea ca ei impartasesc aceeasi gama completa de trasaturi umane. Cu totii avem putere, forta, creativitate si compasiune. Cu totii
avem lacomie, senzualitate, manie si slabiciune. Nu exista trasatura, calitate sau aspect pe care noi sa nu le avem. Avem din plin lumina divina, dragoste si stralucire si avem din plin - in egala masura - egoism, ascunzisuri si ostilitate. Suntem facuti ca sa continem intreaga lume inauntrul nostru; o parte din sarcina de a fi pe deplin uman este de a gasi dragoste si compasiune pentru fiecare aspect din noi insine. Asa cum este mintea umana, tot asa este si mintea cosmica. Majoritatea dintre noi traim cu o viziune ingusta a ceea ce inseamna a fi uman. Atunci cand permitem caracteristicilor noastre umane sa accepte universalitatea noastra, putem deveni cu usurinta tot ceea ce dorim. ... Imaginati-va ca sunteti un castel minunat, cu coridoare lungi si mii de camere. Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special. Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.

Cand ati fost copii, ati explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fara rusine si fara a judeca. Fara frica, ati scotocit in fiecare camera, cautand pietrele pretioase si misterul ei. Ati acceptat cu dragoste fiecare camera, fie ea o incapere oarecare, dormitor, baie sau pivnita. Absolut fiecare incapere era un unicat. Castelul vostru era plin de lumina, dragoste si minune. Apoi, intr-o zi, cineva a venit la castel si v-a spus ca una dintre camere era imperfecta, ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru. V-a sugerat ca, daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera. Intrucat doreati dragoste si acceptare, v-ati grabit sa o incuiati.  O data cu trecerea timpului, au venit din ce in ce mai multi oameni
la castelul vostru. Cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si care nu le placeau. Incetul cu incetul, ati inchis usa dupa usa.
Minunatele voastre incaperi au fost inchise, li s-a luat lumina, au fost lasate in intuneric. A inceput un ciclu. De atunci incoace, din diferite motive, ati inchis din ce in ce mai
multe usi. Ati inchis usi, deoarece va era teama, sau deoarece credeati ca acele camere erau prea indraznete. Ati inchis usi la camerele care erau prea conservatoare. Ati inchis usi, deoarece alte castele pe care le-ati vazut nu aveau o camera ca a voastra. Ati inchis usi, deoarece conducatorii vostri religiosi v-au spus sa stati departe de anumite incaperi. Ati inchis orice usa care nu se potrivea standardelor societatii sau propriului vostru ideal.
S-a dus vremea cand castelul vostru parea nesfarsit si viitorul parea extraordinar si luminos. Nu va mai gandeati la fiecare incapere cu aceeasi dragoste si admiratie. Acum, doreati sa dispara camerele de care erati odata mandri. Incercati sa gasiti o modalitate de a scapa de aceste incaperi, dar ele faceau parte din structura castelului. Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere care nu va placea, o data cu trecerea timpului ati uitat complet ca ea exista. La inceput nu v-ati dat seama ce faceti. Devenise un obicei. Pe masura ce fiecare exprima mesaje diferite despre cum ar trebui sa arate un castel magnific, v-a fost mult mai usor sa-i ascultati pe ei, decat sa aveti incredere in vocea voastra interioara - cea care iubea intregul castel.
Faptul ca ati inchis acele camere v-a facut sa va simtiti cu adevarat in siguranta, in curand, v-ati trezit ca locuiti doar in cateva incaperi mici. Ati invatat cum sa va incuiati viata si sa va simtiti bine facand acest lucru. Multi dintre noi am incuiat atat de multe camere, incat am uitat ca am fost odata un castel. Am inceput sa credem ca nu suntem decat o casuta mica cu doua camere, care are nevoie de reparatii. ...:

Fragment din cartea "Partea întunecată a căutătorilor de lumină" de Debbie Ford

O poveste despre somatizare

Bolile noastre poarta un sens, chiar daca ne este greu sa il recunoastem si sa il intelegem atunci cand ne invadeaza corpul. Incercand sa gasim dincolo de cauza, sensul pe care incearca sa ni-l transmita maladiile noastre, putem elibera o mare parte din energie pentru a infrunta mai bine consecintele si distrugerile somatizarii noastre. 

Era o data o mierla, care a descoperit intr-o zi, sub aripioara ei, foarte aproape de sanul stang, o umflatura care nu era acolo cu cateva zile inainte. Si-a pipait cu grija zona aceea, pentru a simti nodul care se formase sub piele. Acea umflatura nu avea ce sa caute acolo. Era o umflatura de carne si de piele, tare, deloc dureroasa, dar foarte prezenta dintr-o data, ca si cum ar fi invadat corpul micii mierle.

Stiti probabil, ca pieptul, pentru o mierla este un loc foarte delicat, foarte sensibil, plin de emotii, deoarece este foarte aproape de inima. Este un loc foarte fragil si sensibil.

Folosim in diverse exprimari ale noastre ca "am o greutate pe imima", din foarte multe motive. Din motive cunoscute, sau necunoscute, uitate dar care sunt in continuare prezente in interiorul nostru. In cazul mierlelor, in ciuda veseliei lor aproape permanente (stiti ca ele canta tot timpul), inima poate sa pastreze dureri mai vechi, depuse cu mult timp in urma in colturile tacerii, iubiri ranite sau agresate, supuneri indelung acceptate, resentimente innecate... Pe scurt, se poate intampla, mai ales in cazul mierlelor, care totusi au o rabdare nesfarsita, ca organismul lor sa transmita un avertisment. Este ca si cum acesta le-ar zice: "Atentie, nu ma simt respectat. Bineinteles, ai facut mult sport, ai avut grija de infatisarea ta exterioara, m-ai antrenat intr-o multime de aventuri in tara in care te-ai nascut. Te-am urmat mereu, fara retinere, atunci cand ai vrut sa il insotesti pe sotul tau in calatorie de serviciu pe un alte continente, am acceptat multe sacrificii chiar daca nu ma simteam mereu ascultat si inteles! corpul ei ar fi putut sa adauge: "Mi-au placut mult sederile la soare, am purtat trei copii, am suportat o munca cat pentru trei oameni, aceea de mama, de invatatoare si de femeie. Am daruit mult, am acceptat si mai mult, iar astazi vreau sa iti transmit un mesaj: ai grija de tine, asculta-ma..."

Cred ca in acea zi, mierla a inteles mesajul transmis de corpul ei. ...

Deoarece nu este suficient sa ingrijesti simptomele unei boli sau chiar sa le faci sa dispara, poti sa incerci sa intelegi meajul transmis de corpul tau pentru a intelege sensul acelei boli. Pentru a incerca sa intelegi la ce anume vrea sa ne faca atenti acea boala, pentru a putea sa ne exprimam in cuvinte ceva ce nu s-a spus, pentru a incheia o situatie neterminata, pentru a iesi dintr-un conflict sau a repara o rana mai veche.

Astazi, fie este vorba de tara mirlelor, fie este vorba de lumea oamenilor, medincina moderna dispune de multe mijloace de a suprima diverse boli, insa mai este nevoie sa incercam sa intelegem ce anume doreste sa ne transmita acea boala??? Ce vroia sa ne spuna despre noi insine? Ceva ce de altfel stim de mult, dar fie nu vrem sa intelegem, fie nu vream sa recunoastem. Amintirea unui eveniment, a unui sentiment, un simtamant pe care il purtam de mult in noi, fara sa indraznim sa in numim sau sa ne confruntam cu el. Pentru ca cel mai greu nu este sa le spunem celorlalti ce simtitm sau ce ne preocupa, ci sa indraznim sa ne spunem acest lucru noua insine!

Adaptare dupa "Povestea micii umflaturi care nu mai voia sa ramana tacuta" de Jacques Salome

De ce alegem sa fim nefericiti?

"...  Pentru ca vrem sa fim acceptati de civilizatia noastra. Viata intr-o metropola aglomerata ne obliga sa fim politicosi, cuvant care provine din grecescul polis, oras-stat; si urbani, din latinescul urbs, adica oras. Daca vrem sa ne descurcam in oras, daca vrem sa facem ceva pentru noi, trebuie sa avem in vedere modul in care purtarea noastra afecteaza milioanele de oameni din jur. Trebuie sa ne purtam cum se cuvine si sa dobandim maniere metropolitane, pentru ca, altminteri, nu vom fi acceptati in societatea civilizata. Trebuie sa obtinem aprobarea strainilor printre care traim si sa evitam dezaprobarea lor. Simtul nostru inerent al rusinii si dorinta noastra de aprobare publica fac posibila existenta civilizatiei. Noi internalizam privirea scrutatoare a celorlalti si acest spectator launtric devine atotputernic fata de noi. Insa Diogene arata ca sentimentul nostru de rusine a devenit atat de supra-rafinat de civilizatie, incat am ajuns niste fiinte anxioase, nevrotice, alienate, care sunt ingrozite sa nu faca celorlalti o proasta impresie. Ne cheltuim toata energia incercand sa fim pe plac unor straini, purtand o masca bine intinsa de civilitate, in timp ce ne ascundem de privirea celorlalti tot ce ar putea sa para grosolan, brutal sau primitiv. Aceasta teroare de a nu face o proasta impresie este cauza multora dintre insatisfactiile noastre civilizate. Diogene a abandonat acest sistem de valori si a decis, in schimb, sa „traiasca conform naturii". Daca un comportament este natural, de ce trebuie sa ne fie rusine de el? De ce sa-l tinem ascuns de opinia publica? Cinicii darama zidul dintre sinele public si cel privat si pe cel dintre moralitatea publica si cea privata. ...

Modul de viata cinic presupune un soi de desensibilizare fata de ridicolul si dezaprobarea publica. Ne pasa mult prea mult de ceea ce gandesc altii despre noi si suntem terorizati de blamul lor. Drept rezultat, ajungem anxiosi, nefericiti si prinsi in capcana unei vieti inautentice. Asa ca trebuie sa ne proclamam independenta, refuzand sa ne ascundem comportamentul natural, si sa ne antrenam sa nu ne pese daca ceilalti rad de noi si ne batjocoresc. Trebuie sa atacam cenzura noastra interioara, sa ucidem politistul din capul nostru. Valorile civilizatiei au deturnat simtul nostru natural al rusinii, asa ca trebuie sa ne reprogramam, astfel incat sa ne fie rusine de actele care sunt intr-adevar rusinoase, in timp ce nu ne rusinam deloc de actele naturale. ..."
Fragment din cartea "Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase" de Jules Evans

Nu este de ajuns sa iubesti

"Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc daca nu pot primi toata aceasta dragoste in mine.
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit daca relatia mea nu este in acord cu darul iubirii primite. 

Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele, ar fi bine sa accept sa nu le impun. 
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,  daca nu stiu sa le primesc sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada ca vreau o relatie de cuplu cand eu îmi doresc doar sa ne intâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada ca ma poate iubi , daca mie mi-e teama de iubire sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional daca nu disting nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea daca nu o vad cand suntem impreuna. 
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de maine daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.
Nu e de ajuns sa ii spun: vreau sa traiesc cu tine daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa ii spun: poti conta pe mine daca eu sunt inca dependent.
Nu e de ajuns sa ii fiu fidel daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul de a spune toate acestea si mai multe pentru a incepe sa construim impreuna dincolo de intalnire, o relatie plina de viata."

de Jacques Salome