Nu este de ajuns sa iubesti

"Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc daca nu pot primi toata aceasta dragoste in mine.
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit daca relatia mea nu este in acord cu darul iubirii primite. 

Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele, ar fi bine sa accept sa nu le impun. 
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,  daca nu stiu sa le primesc sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada ca vreau o relatie de cuplu cand eu îmi doresc doar sa ne intâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada ca ma poate iubi , daca mie mi-e teama de iubire sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional daca nu disting nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea daca nu o vad cand suntem impreuna. 
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de maine daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.
Nu e de ajuns sa ii spun: vreau sa traiesc cu tine daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa ii spun: poti conta pe mine daca eu sunt inca dependent.
Nu e de ajuns sa ii fiu fidel daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul de a spune toate acestea si mai multe pentru a incepe sa construim impreuna dincolo de intalnire, o relatie plina de viata."

de Jacques Salome

Povestea domisoarei Buba

Pentru a capta atentia unei persoane iubite, suntem capabili sa ne asumam multe riscuri. Si mai ales pe acela de a ne maltrata propriul corp.

Era o data o fetita foarte zglobie si plina de viata careia toti membrii familiei ii spuneau domnisoara Buba.
Sa nu credeti ca fetita se plangea mereu ca o doare ceva sau ca este bolnava sau ca se vaicareste din nimic. Era dinamica, cu o conformatie frumoasa, plina de vitalitate, insa i se intampla mereu ceva: se lovea, se zgaria, cadea. Spargea foarte multe lucruri la care mama ei tinea mult.
Asta era specialitatea ei de baza. Obiectelor le era foarte greu sa ii reziste atunci cand le atingea.

De obicei era plina de vanatai, de zgarieturi, de lovituri. Era ca si cum lumea in care se invartea era prea mica pentru ea, prea stramta pentru nevolie ei, neadaptata la corpul ei de copil care era plin de enerie, agitat de o multime de dorinte, stimulat de atatea tentatii invizibile, condus de o energie debordanta, incat asa cum spuneam mai sus, nimic din ce ii iesea din cale nu ii rezista. Nu aveai cum sa ii spui universului sa stea linistit atunci can trecea Buba pe langa el!
Bineinteles, toate aceste nazdravanii ii nelinistea pe parintii fetitei, mai ales pe mama ei, care si-ar fi dorit sa "rotunjeasca" toate asperitatile vietii, sa indrepte si sa acopere tot ce ii iesea fetitei in cale pentru a evita lovitutile copilei.

Fetitei nu prea ii placea sa i se spuna domnisoara Buba. De parca ea ar fi fost singurul copil din lume care ar fi primit toate loviturile. I-ar fi placut sa i se spuna Inima Iubitoare, Tandrete, Blandete.

Ceea ce cauta copila era in primul rand contactul, ii placea mult sa atinga, sa mangaie, avea o mare nevoie sa imblanzeasca lucrurile. In sinea ei de copil avea senzatia ca mama ei era de neatins, era perfecta si inaccesibila. Dar nu ar fi putut sa spuna acest lucru pentru nimic in lume.

Cat de mult si-ar fi dorit sa stea pe genunchii mamei ei, sa o imbratiseze, sa inchida ochii si sa simta toate energiile pozitive pe care avea nevoie sa le primeasca prin contactul cu corpul mamei. Ar fi vrut atat de mult ca mama ei, care era mereu ocupata, sa se opreasca din treburile ei, sa aiba mainile libere si sa ii spuna in sfarsit incantatia:

Vino, vino la mama in brate!!!

Isi dorea atat de mult sa ii simta mirosul, caldura, bataile inimii, sa stea increzatoare la pieptul ei si sa simta ca este ocrotita. Nu dorea sa ceara nimic, ci pur si simplu sa simta ca era inteleasa, primita, acceptata. Ca are in sfarsit un loc al ei si ca nu deranjeaza pe nimeni. Si atunci nu va mai avea nevoie sa se loveasca, se se ciocneasca de toate lucrurile ascutite, sa isi deformeze corpul...

Nu stiu insa daca dorinta fetitei a fost sau va fi inteleasa, insa sper din tot sufletul sa fie asa!

Adaptare dupa "Povestea domnisoarei Buba" de Jacques Salome

Acceptare, asumare si iar acceptare

"... Stai cu umerii contractati si ridicati? Simti o durere la nivelul plexului solar? Ai maxilarele inclestate? Toate acestea sunt semnale de avertisment care iti spun ca gandurile si actiunile tale nu sunt la unison cu dorintele tale si cu lucrurile care te fac sa fii fericit.

Daca ai petrecut foarte mult timp focalizandu-te asupra lucrurilor din viata ta care nu sunt in armonie, este foarte posibil sa fi facut o boala cronica. Corpul este cel mai bun indicator in aceasta directie. Semnalele sale de avertisment iti spun ca: „Trebuie sa incetezi ceea ce faci si sa fii atent la ceea ce simti. Ce iti doresti cu adevarat? Ce anume te poate face sa te simti mai bine? Ce poti face imediat pentru a te simti mai bine?"

Daca ai invatat sa respiri profund si sa fii prezent in momentul de fata, acceptand situatia curenta in care te afli, ce trebuie sa faci in continuare? Sa ti-o asumi.
Tu te afli in situatia in care te afli pentru ca te-ai focalizat prea mult timp asupra lucrurilor care nu merg in viata ta.

Asumarea responsabilitatii pentru situatiile negative prin care treci iti reda puterea personala. Tu esti cel care a intrat singur in aceste situatii, fie instinctiv, fie pentru ca nu ai ascultat vocea interioara a intuitiei.
Vestea buna este ca tot tu poti schimba actuala situatie, indiferent cat de sumbra ti se pare ea la ora actuala. Orice arc contractat va sfarsi prin a se destinde. Sarcina ta este pur si simplu sa fii prezent in momentul de fata, constient ca te afli in punctul A, dar ca te pregatesti sa te deplasezi catre punctul B.

Stim ca nu este intotdeauna usor de crezut, dar indiferent in ce loc te afli, acesta este perfect pentru tine. Cum poate fi el perfect, daca te face sa te simti atat de groaznic? Ei bine, este. Oamenii si situatiile din viata ta care se opun dorintelor tale te ajuta de fapt sa iti corectezi cursul. Circumstantele exterioare te informeaza ca nu numai ca nu atragi ceea ce iti doresti cu adevarat, dar faci chiar opusul, ceea ce inseamna ca te-ai ratacit de la cursul pe care ti l-ai propus, indepartandu-te de adevarata ta tinta. Daca nu ai dispune de acest instrument al contrastului, tu nu ai putea avea niciodata dorinte noi.

Sa luam exemplul tehnologiei. Aceasta avanseaza cu viteza luminii, da nastere anumitor produse, pe care oamenii le folosesc, dupa care producatorii primesc un anumit feedback de la consumatori, care le spune cum isi pot imbunatati produsele, imbunatatirea unui produs nu inseamna ca originalul a fost o greseala sau ceva rau. Cum am putea afla noi ce ne place cu adevarat daca nu am avea tot timpul la dispozitie alte produse cu care sa le comparam pe cele care ne plac sau care nu ne plac?
La fel functioneaza si viata ta. Fiecare pas pe care il faci te conduce catre urmatorul. Nu exista ganduri, sentimente si actiuni corecte sau gresite. Singurul lucru care conteaza este sa te focalizezi asupra aspectelor care te fac sa te simti bine, inspirat, si care te umplu de bucurie. Criticile si condamnarea de sine echivaleaza cu a turna suc de lamaie peste o rana deschisa. Durerea pe care o simti deja nu face decat sa se amplifice. 0 astfel de actiune nu serveste nimanui si nu face decat sa iti sporeasca si mai mult disperarea.

Daca te-ai impiedicat si ai cazut in patru labe, intoarce-te si aseaza-te in fund. Fa o pauza si aduna-ti gandurile, incercand sa te reconectezi cu senzatia de bunastare. Cand te simti pregatit sa te ridici, fa-o in mod deliberat si constient. Chiar daca vor mai fi si alte lovituri in viata, ce conteaza? Toate fac parte integranta din procesul evolutiei si al cresterii spirituale. Drumul pe care mergi nu este intotdeauna neted, dar important este felul in care reactionezi tu, nu damburile sau gropile din calea ta.

Ofera-ti permisiunea de a te afla exact in locul in care te afli. Indiferent care este starea curenta a relatiilor tale, a situatiei tale financiare, a starii de sanatate sau a celorlalte domenii ale vietii, accepta faptul ca esti ok. ..."

Fragment din cartea "Lectii de viata pentru mai buna intelegere si aplicare a Legii Atractiei" de Mark Victor Hansen, Jack Canfield, Jeanna Gabellini, Eva Gregory