Primul cuvant s-a nascut cu siguranta intr-o intalnire intre indragostiti. A fost un cadou pentru a armoniza dimensiunile de a da si a primi.
"Cum sa va spun in cuvinte acest lucru? Unde si cum a inceput? Cum sa ne imaginam trecerea de la tacere la tipat? Este foarte greu de raspuns, deoarece trebuie sa mergem in urma, foarte departe, in istoria omenirii. Insa primii oameni, cei care traiau in copaci sau in pesteri nu isi amintesc astfel de lucruri.
Cred ca era intr-o noapte, a fost o furtuna. O furtuna foarte puternica, cu fulgere, tot cerul se lumina de fulgere rosii si albastre, galbene si albe, in noaptea aceea cand un copil s-a trezit.
Parintii lui dormeau adanc, cel putin asa credea el. Erau obisnuiti cu astfel de furtuni si nu se trezeau ei pentru atata lucru. Copilul merse in 4 labe prin intunericul din pestera. Ajuns la iesire a vazut toate aceste lumini. Cerul era ca un cal dezlantuit, care alerga deasupra capului sau, buzele lui s-au rotunjit de uimire si atunci a pronuntat primul cuvant, ca pe un suspin prelung... "Da, da, da..."
A doua zi dimineata incepu sa strige, trezind-o pe mama lui: "Da, da!" si arata cu degetul iesirea din pestera. Mama lui l-a urmat, il privea pe copilul ei care spunea da, da aratand cerul. A ridicat ochii, a vazut un cer senin, albastru, ca si ochii copilului ei. Si repeta si ea: "Da, da". Si in aceeasi zi, jumatate din tribul lor spunea deja Da! aratand spre cer. Ceea ce au facut dupa aceea este o alta poveste despre care nu voi vorbi acum.
Ceea ce nu stia copilul, era faptul ca, in acea noapte, inainte sa inceapa furtuna, inainte sa se trezeasca la zgomotul tunetelor, auzise deja acel cuvant, Da, in somn.
Fusese pronuntat de femeia care era mama lui atunci cand simtise placerea care ii invada corpul... Si acel cuvant nou nout, care iesea din gura ei, vroia sa ii spuna partenerului ei despre placerea simturilor ei... acel cuvant, unic deocamdata. Voia sa spuna o multime de lucruri, foarte diferite si incerca sa exprime mai multe simtaminte precum:
"Esti foarte important pentru mine, ramai aproape de mine, plin de viata, pretios, te iubesc si ma simt atat de bine cu tine..."
Cuvantul acela esential, continea toata bucuria, increderea, abandonul unei femei in iubirea cu partenerul ei.
Acel cuvant ce tasnise, mai bland, mai fragil decat un tipat era o victorie asupra gemetelor, a suspinelor, a murmurelor neclare care de obicei se auzeau cand un cuplu facea dragoste.
Si acel cuvant, nascut din pasiunea unui moment, fusese auzit, apoi cules de un copil care a vrut sa ii atribuie noi sensuri, sa-l dezvolte.
Nu stiu daca voi cunoasteti un cuvant mai frumos, mai puternic decat acest cuvant care a aparut primul pe lume. Daca stiti, oferiti-l cu drag celor apropiati si tuturor celor pe care ii iubiti."
"Povestea originii vorbirii" de Jaquea Salome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu