Este foarte important sa stii ca psihoterapeutul: pastreaza confidentialitatea, nu pune etichete; nu te judeca; iti creaza cadrul de siguranta in care sa te poti exprima liber, in care sa te simti confortabil asa cu esti, un cadru in care nu exista raspunsuri gresite; nu iti da sfaturi si nici nu face lucruri in locul tau, ci te ajuta sa iti descoperi resurse nebanuite adormite in incostient; te ajuta sa descoperi cum sa iti infrangi temerile; te ajuta sa te increzi in tine; sa poti sa te descoperi/ redescoperi/ dezvolta frumos pentru a-ti trai viata intr-o maniera eficienta, potrivita personalitatii si stilului tau de viata; te ajuta sa te intelegi in primul rand pe tine si apoi sa ii intelegi si sa iti imbunatatesti comunicarea cu cei din jur; sa iti redirectionezi gandurile distructive; sa iti dezvolti creativitatea etc.
Un alt lucru important pe care ar fi bine sa il stii este ca a merge in psihoterapie nu inseamna nici ca esti nebun sau bolnav si nici ca esti slab, ci ca ai ajuns intr-un moment al vietii tale in care nu reusesti de unul singur sa descoperi barierele invizibile pe care ti le pui sau nu poti sa depasesti dificultatea cu care te confrunti intr-un anumit moment al vietii tale, familia si prietenii nu te pot ajuta sau poate este o dificultate pe care nu doresti sa o exprimi lor din diverse motive si apelezi la un specialist care sa te ajute sa clarifici/rezolvi.
Si inca un lucru la fel de importat si il las din nou pe Robert Neuburger sa il explice in locul meu, este ca:
"Un simptom nu este o boală, ci el are un sens şi o funcţie, nu pică din cer şi nici din gene. Ca şi febra, este un semnal de alarmă care nu este fortuit şi care, daca e luat în seamă, poate duce la o mai bună cunoaştere de sine. Este un limbaj care apare atunci când cuvântul nu poate fi exprimat, când este reprimat, când este interzis."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu