Povestea puiului de vulpe care pastra totul in burta lui

Este foarte greu sa umpli o sticla deja plina. Celui care pastreaza totul ii este greu sa primeasca.


"Era o data un pui de vulpe care traia o mare angoasa, in adancul lui. Nu stiu daca stiati, dar puii de vulpe nu sunt doar inteligenti, ci si foarte sensibili. Daca se simt raniti de o vorba, un gest sau o privire a mamei sau tatalui lor, atunci in ei se fixeaza frica, tristetea sau furia pe care au simtit-o si se depun in burtica lor.
Astfel, unii dintre puii de vulpe ajung a pastreze totul in burtica lor.
Stiti ce putem gasi in stomacul unui pui de vulpe? Nu doar mancare, taitei, cartofi prajiti, ciocolata, carne, peste si resturi de guma de mestecat, exista de asemenea acolo si taceri, umiliri, nedreptati, suparari si tristeti.
Va las sa va imaginati ce amestec ingrozitor formau toate aceste lucruri in stomacul puiului de vulpe: furie si ciocolata, taitei si umilire, cartofi prajiti si nedreptate, peste si frici... De asemenea, nu veti fi uimiti daca va spun ca acel pui de vulpe facea caca pe el, ca si cum s-ar fi eliberat astfel, in ciuda vointei lui, de tot ceea ce era rau in corpul lui.
Sa nu credeti ca facea acest lucru din placere, e nevoie de mult curaj sa faci caca ziua in amiaza mare, in pantaloni! Cu atat mai mult cu cat isi dadea seama ca il dezamagea pe tatal lui si suferea mult din cauza aceasta.
Vedea ca o nelinisteste pe mama lui, iar acest lucru ii dadea sentimentul ca nu este bun, ca risca astfel sa fie iubit mai putin. Daca va spun ca acel pui de vulpe era foarte curajos, trebuie sa ma credeti.
Voi ce credeti ca ar fi putut face pentru a iesi din aceasta situatie?
Ei bine, o multime de lucruri! De exemplu, ar fi putut sa puna intr-o cutie niste pietricele sau obiecte mici care sa reprezinte tot ceea ce pastra in el si nu a reusit sa ii spuna mamei lui pana atunci. Ar fi putut sa deseneze, sa picteze. Ar fi putut face o marioneta! O marioneta care sa spuna in locul lui tot ceea ce el nu putea sa spuna.
Ar putea de asemenea, dar e ceva mai complicat, sa decupeze doua urechi mari, dintr-o bucata de carton, sa le dea tatalui sau mamei si sa le spuna: "as vrea sa fiu ascultat, doar ascultat, sa nu imi raspundeti imediat cand vreau sa va vorbesc. Nu aveti tot timpul raspunsul corect pentru intrebarile mele si as vrea sa intelegeti interogatia din spatele acestor intrebari. As vrea sa nu mai stiti dinainte ceea ce trebuie sa fac sau sa nu fac. Sa acceptati sa ma ascultati, doar sa ma ascultati.
Acestea sunt cateva din demersurile pe care le putea face puiul de vulpe. Va spuneam la inceput, e nevoie de mult curaj si de vointa pentru a putea sa exprimi ceea ce nu se poate spune in cuvinte. Mai ales cand este vorba despre o fetita, care nu indrasneste sa spuna ca anumite gesturi care ii ating corpul, nu sunt deloc bune pentru ea, mai ales cand sunt facute de un adult foarte apropiat.
Este foarte greu sa taci atunci cand sunt atat de multe lucruri de spus."

"Povestea puiului de vulpe care pastra totul in burta lui" - de Jacques Salome