Pilule inspirationale pentru crize cotidiene

" ... Locurile in care te poti ascunde sunt nenumarate, dar locul prin care poti evada este unul singur, desi, mai nou, posibilitatile de a evada sunt la fel de numeroase ca si locurile in care te poti ascunde.

 Aceasta reflectie criptica a lui Kafka se afla la baza unei povestiri contemporane a unui autor necunoscut.
   Protagonistul ei este un om condamnat la treizeci de ani pentru o crima pe care nu a comis-o. Zidurile inalte si cenusii ale inchisorii au fost pe tot parcursul tineretii lui peisajul cotidian pe care il vedea.
   Treptat s-a obisnuit cu noua sa familie: ceilalti detinuti erau fratii sai, iar paznicii reprezentau autoritatea familiala. Celula era locuinta lui si biblioteca inchisorii singurul sau subterfugiu. Cartile de aventuri il transportau dincolo de zidurile cenusii.
   Si a venit si ziua in care si-a terminat condamnarea, dar nimeni nu si-a amintit de ea, nici chiar el insusi. Au mai trecut inca trei ani si intr-o buna zi, un functionar si-a dat seama ca detinutul ramasese inchis inca trei ani, cand ar fi avut dreptul la libertate.
   Cand i s-a comunicat vestea s-a simtit ingrozit. S-a simtit in pielea goala in momentul in care portile inchisorii s-au inchis in urma lui. Dintr-odata, lumea exterioara - libertatea - i se parea o inchisoare uriasa.
   Toti suntem putin ca acest om: tanjim dupa libertate, dar suntem ingroziti sa dispunem de ea.
...

Dupa un anumit punct nu mai exista intoarcere. Acesta este punctul pe care trebuie sa-l atingi.

   Care este punctul de la care nu mai exista intoarcere? Este momentul crucial in care simtim ca am facut un pas definitiv, intr-un sens sau altul, pentru biografia noastra. Asemenea calatorului care, dupa o lunga asteptare, simte in sfarsit ca trenul se pune in miscare si lasa in urma lui toate cele bune si rele pe care le-a trait, existenta este o calatorie intr-un singur sens: inainte.
   Nu ne putem intoarce in trecut, dar il putem evoca in minte pentru a intelege drumurile pe care trebuie sa apucam. Ceea ce am facut bine ramane ca mostenire in urma noastra. Iar ceea ce am facut rau nu se mai poate desface. Praful timpului il va acoperi pana cand ii va sterge contururile.
   Singurul lucru pe care il avem este itinerariul vietii, o calatorie, din fericire, fara intoarcere, astfel ca suntem obligati sa luam decizii indraznete.
   Vom incheia aceasta calatorie prin aforismele kafkiene cu un citat lucid din Mae West, actrita al carei debut in cinematografie coincide cu sfarsitul vietii lui Kafka din 1924:
   "Se traieste o singura data, dar daca traiesti bine o singura data este suficient." ... "

fragmente din cartea "Kafka pentru deprimati" de Allan Percy