"... avem tendinta de a nu fi constienti de faptul ca, practic, gandim tot timpul. Fluxul continuu de ganduri care curge prin mintea noastra ne lasa foarte putin ragaz pentru o stare de liniste interioara. Pe de alta parte, ne acordam extrem de putin spatiu doar pentru a fi, doar pentru a exista, in care sa nu fie necesar sa facem neincetat tot felul de lucruri. Mult prea adesea actiunile noastre sunt executate automat -, in loc sa fie intreprinse in mod constient, fiind dictate si conduse de acele ganduri si impulsuri perfect obisnuite care ne trec prin minte ca un rau ce curge, daca nu chiar ca o cascada. Suntem prinsi in torentul mintii si ajungem ca vietile sa ne fie scufundate, pierdute, fiind condusi in locuri in care poate ca nu vrem sa ajungem, si spre care poate ca nici nu realizam ca ne indreptam.
Meditatia inseamna sa invatam sa iesim din acest torent, ne invata cum sa stam pe malul sau si sa-l ascultam, sa invatam de la aceasta curgere, si mai degraba sa-i folosim energiile pentru a fi ghidati, in loc de a fi dominati de el. Acest proces nu are loc de la sine, prin magie. Este nevoie de energie. Noi numim efortul de a ne cultiva capacitatea de a fi, de a exista in momentul prezent, "practica" sau "practica meditatiei."
Intrebare: Cum pot descalci ceva care se afla in intregime sub nivelul meu de constiinta?
Nisargadatta: Fiind tu insuti, fiind prezent... privindu-te si observandu-te cu un interes treaz in viata de zi cu zi, avand mai degraba intentia de a intelege decat aceea de a judeca, acceptand pe deplin ceea ce ar putea sa apara, pentru ca este deja acolo, pentru ca in acest mod tu incurajezi ceea ce exista in adancuri sa ajunga la suprafata, si astfel tu iti imbogatesti viata si constiinta cu energiile sale reprimate si captive. Aceasta este marea lucrare a constientizarii; prin intelegerea naturii vietii si a mintii ea elimina obstacolele si elibereaza energiile. Inteligenta, cunoasterea, constituie usa catre eliberare, iar atentia treaza este cea care da nastere inteligentei. ...
Sa ne oprim
In general oamenii considera meditatia ca fiind un fel de activitate speciala, dar acest lucru nu este tocmai corect. Meditatia este simplitatea in sine. Ca o gluma, uneori spunem: "Nu este necesar sa faceti ceva, asezati-va si gata". Dar meditatia nu se limiteaza doar la a sta asezat intr-o postura.
Este vorba de a ne opri si de a fi prezenti. Asta e tot. In cea mai mare parte a timpului noi facem ceva. Sunteti capabili sa va opriti, chiar si pentru o clipa, in viata voastra? V-ati putea opri chiar in acest moment? Ce s-ar intampla daca v-ati opri? ...
Meditatia - A nu se confunda ca gandirea pozitiva
Capacitatea noastra de a gandi in felul in care gandim diferentiaza specia noastra de toate celelalte, si este ceva incomparabil de miraculos. Dar daca nu suntem atenti, gandirea noastra poate marginaliza sau chiar elimina cu usurinta alte aspecte la fel de pretioase si de miraculoase ale fiintei noastre. Starea de trezie constituie de multe ori prima victima.
Constientizarea nu este acelasi lucru cu gandirea. Aceasta se afla dincolo de gandire, desi se foloseste de gandire, onorandu-i valoarea si puterea. Constientizarea este mai degraba un vas care poate pastra si contine gandirea noastra, ajutandu-ne sa vedem si sa stim ca gandurile noastre nu sunt altceva decat ganduri, in loc sa fim prinsi in ele, considerandu-le realitate.
Mintea care gandeste poate fi uneori extrem de fragmentata. De fapt, aproape intotdeauna este fragmentata. Aceasta este natura gandirii. Insa constientizarea, sustinuta in fiecare moment de intentia constienta, ne poate ajuta sa percepem ca, pana si in mijlocul acestei fragmentari, natura noastra fundamentala este deja integrata si completa. Nu numai ca nu este limitata de talmes-balmesul ce se afla in mintea noastra care gandeste, insa constientizarea constituie chiar vasul ce contine toate fragmentele, la fel cum oala pentru supa contine toate legumele, morcovii tocati, mazarea, ceapa si toate celelalte, si le fierbe impreuna, alcatuind un intreg, supa in sine. Insa prezenta constienta este o oala magica, asemanatoare cu cazanul unui magician-vrajitor, pentru ca "gateste" lucruri fara sa faca nimic, nici macar nu face focul sub cazan. Constienta treaza este cea care "gateste", insa face acest lucru doar atata timp cat este sustinuta. Voi nu aveti nimic altceva de facut, doar sa lasati fragmentele sa se amestece in timp ce le mentineti la nivelul constientizarii. Oricare ar fi lucrul care se intampla in minte sau in corp, merge in oala, devine o parte a supei. ...
Este mult mai usor de a gasi greseala la altii, de a da vina, de a crede ca lucrul necesar este o schimbare care sa se petreaca undeva in exterior, ca este necesara o evadare din stransoarea fortelor exterioare care va retin, care va trag inapoi, care va impiedica sa cresteti si sa gasiti fericirea. Puteti da vina chiar pe voi insiva pentru toate acestea si, intr-o ultima incercare de a fugi de responsabilitate, fugiti avand sentimentul ca ati facut ca lucrurile sa ajunga intr-o situatie fara speranta de iesire, sau ca sunteti pana peste poate de "defecti". In ambele cazuri voi credeti ca sunteti incapabili de a face o schimbare, sau de a evolua cu adevarat, si credeti ca trebuie sa-i scutiti pe ceilalti de o suferinta in plus, prin indepartarea voastra din viata lor.
Pierderile ce decurg din acest mod de a privi lucrurile se afla pretutindeni. Oriunde v-ati uita, veti putea gasi relatii rupte, familii destramate, oameni distrusi - pribegi fara radacini, pierduti, care merg dintr-un loc in altul, de la un loc de munca la altul, de la o relatie la alta, de la o idee de mantuire la alta, oameni care spera cu disperare ca persoana potrivita, locul de munca potrivit, locul potrivit, cartea potrivita, vor face ca totul sa fie mult mai bine. Sau oameni care se simt izolati, neiubiti si disperati, care au renuntat la cautare, si chiar au renuntat sa mai faca vreo incercare, chiar gresita, de a-si gasi pacea mintii.
Doar prin ea insasi, meditatia nu confera imunitate fata de acest tipar de a cauta raspunsurile si solutiile la probleme in cu totul alta parte. Uneori oamenii merg intr-o maniera "cronica" de la o tehnica la alta, de la un profesor la un alt profesor, sau de la o traditie la alta traditie, in cautarea acelui ceva care este special, acelei invataturi speciale, acelei relatii speciale, a acelui moment "inalt" care va deschide usa catre intelegerea de sine si catre eliberare. Dar acest lucru se poate transforma intr-o iluzie foarte serioasa, intr-o incercare nesfarsita de a evita sa privim la ceea ce este cel mai apropiat de "casa" si, probabil, si cel mai dureros. Din teama si din dorinta ca cineva special sa vina sa ii ajute sa vada lucrurile in mod clar si limpede, oamenii intra uneori in relatii nesanatoase de dependenta cu profesorii de meditatie, uitand ca indiferent de cat de bun este profesorul, in cele din urma el va trebui sa-si traiasca singur transformarea interioara, si ca munca de transformare deriva intotdeauna din tesatura propriei sale vieti. ..."
Fragment din cartea "Mindfulness zi de zi" - de Jon Kabat-Zinn
