Povestea bunicii care a inventat un cuvant nou si rar

Poate traim pe pamant pentru a dezvolta si a prelungi viata din fiecare din noi. Poate pur si simplu despre asta este vorba.

- Bunico, spunea baietelul, invata-ma cuvinte noi!
- Cuvinte mai frumoasa decat cele pe care mi le-ai spus ieri, mai frumoase decat ca-lei-do-scop, mai haioase decat cele care fac zgomot precum so-po-te, clo-po-tel...
- Mai spune bunico, mai spune-mi!
Bunica surase.
- A venit timpul, isi zise ea, este pregatit acum.

- Da, am un cuvant foarte frumos pentru tine. O sa te ajut sa il gasesti...
- Da, da, ador ghicitorile, zise copilul topaind de bucurie...
- Uite un cuvant care contine cele mai frumoase valori din lume... Un cuvant care este prezent in tine si in jurul tau, daca stii sa il simti.
- E foarte usor, e Viata! Ceva ce exista in mine si in jurul meu este Viata!
- Da, bineinteles, exista viata in acest cuvant, in primul rand viata. O viata insufletita, plina de bucurie. O viata insufletita, plina de bucurie. O viata care iti canta in urechi in fiecare dimineata, chiar inainte sa deschizi ochii. Un elan de viata care te face sa spui uitandu-te la cer:
MULTUMESC PENTRU ALBASTRUL ACESTA FRUMOS!
CE BINE CA PLOUA, PAMANTUL ESTE USCAT!
CE VANT PLACUT DE DIMINEATA! VA CURATA INTREG CERUL, DAR INCHIDETI PUTIN USILE, SE FACE CURENT!
Un cuvant care sa exprime elanul, entuziasmul, bucuria.
Imagineaza-ti ca urci pe un deal, spre varf! Aproape ai ajuns in varf, totul e limpede, iarba e verde si proaspata. Mergi, simti aerul viu care iti sufla in urechi, in jurul tau se intinde imensitatea peisajului, pana la orizont.
Este atat de frumos ca nu ti se taie respiratia.
Inima parca sta sa iasa din piept. Te simti puternic, mare si mic in acelasi timp, usor ca o pasare, liber ca vantul.
Ai putea sa iti iei zborul, sa fii tu vantul...
- Este fericirea bunico?
- Da, exista si fericirea in acest cuvant, dar mai cauta...
Atunci cand aduci tot binele in ceea ce faci, cand stii sa deschizi ochii nu doar pentru a vedea, ci si pentru a privi, poti sa te minunezi de orice si de nimic, de ciripitul unei vrabiute, de firul de apa care creste prin cimentul trotuarului, de lumina aurita a soarelui. Cand o floare devine cel mai rumos buchet din lume, cand privirea ta e o mangaiere pentru a exprima in tacere toata emotia pe care o simti, cand intampini bratele ce te iubesc si esti atat de plin de dorinta si de iubire si stralucesti asemenea soarelui...
- Am gasit! Am gasit! Este Soarele Iubirii! E un nume pe care mi-l dadeai cand eram foarte mic!
- Da, tu esti acel soare si exista multa iubire in acest cuvant, dar mai cauta, mai cauta...
E un cuvant care iti spune sa fii curajos, chiar si atunci cand esti nefericit in viata. Un cuvant lucid care nu exclude suferinta si dificultatile. Un cuvant care te ajuta sa gasesti prin tine insuti raza de lumina, petecul de cer senin, in orice situatie grea din viata ta.
- Este speranta!
- Esti aproape, continua sa cauti!
Un cuvant care contine Viata, Bucuria, Entuziasmul, Tandretea, Curajul, Dorinta, Iubirea, Increderea, Speranta!
- Bunico, chiar exista un cuvant, care poate spune toate astea doar el singur?
- Da puiul meu... este cuvantul Insufletire. Este insufletirea Vietii!
- Ce nume frumos, Insufletire, e tare frumos bunico!
- Murmura-l, mangaie-l, asculta-l... o sa auzi cum rade imediat ce il pronunti...
- Insufletire!
- Stii, e un cuvant foarte pretios.
- Un cuvant pretios?
- Da, zise bunica zambind. E un cuvant care vine de undeva de sus, aproape de cer... Un cuvant atat de pretios incat este mostenirea mea pentru tine!
E un cuvant pe care l-am primit de departe, stii, din copilaria mea, de la mama mea... Vine de undeva de la stramosii mei si azi a sosit clipa sa ti-l transmit si tie mai departe, pentru ca si tu sa il transmiti intr-o zi altora, celor pe care ii vei iubi, ii vei ajuta, ii vei insoti...
Deschide gura, inchide ochii micul meu soare al Iubirii... si... Hap! zise bunica, razand. Samanta de Insufletire este in tine acum! Sa nu uiti, este pentru intreaga viata. Insufletirea Vietii este cel mai frumos cadou pe care il poti face propriei tale vieti.

VIATA ESTE INTOTDEAUNA MINUNATA ATUNCI CAND NU O CHINUIM (Lucia, 10 ani)

"Povestea bunicii care a inventat un cuvant nou si rar" de Jacques Salome

Zambetul

Zambiti unul altuia, zambeste-i sotiei, zambeste-i sotului, zambeste copiilor, zambiti unul altuia - nu conteaza cui - si va va ajuta ca dragostea dintre voi sa creasca.

Maica Tereza

"... povestea minunata a “Micutului Print”, scrisa de Antoine de Saint-Exupery, este o carte extraordinara si plina de intelepciune si poate fi citita si ca o poveste pentru copii, dar si ca una plina de intelesuri pentru oamenii mari. Sunt foarte putini aceia care cunosc si alte scrieri ale autorului.Saint-Exupery a fost un pilot neinfricat care a luptat impotriva nazistilor si a murit in timpul unei lupte.Inainte de al doilea razboi mondial, el a luptat si in razboiul civil din Spania impotriva fascistilor. A scris o poveste fascinanta bazata pe aceasta experienta, intitulata Zambetul (Le Sourire).

Aceasta este povestea pe care vreau sa v-o spun acum. Nu se stie exact daca povestirea este autobiografica sau este doar simpla fictiune. Eu cred ca este autobiografica.El povesteste cum a fost capturat de inamic si aruncat in inchisoare. Era sigur ca a doua zi urma sa fie executat, pentru ca acest lucru se vedea clar din privirile necrutatoare ale gardienilor si din comportamentul lor dur. Din acest moment o sa spun povestea asa cum mi-o aduc eu aminte, cu cuvintele mele:

“Eram sigur ca or sa ma omoare. Am devenit repede nervos si tulburat. M-am scotocit prin buzunare sa vad daca nu cumva mai aveam vreo tigara scapata de perchezitia lor. Am gasit una, dar pentru ca mainile imi tremurau, de-abia puteam s-o duc la gura. Insa nu aveam cu ce sa o aprind pentru ca imi fusesera luate chibriturile. M-am uitat printre gratii la paznicul meu. Nu puteam sa-i vad ochii. La urma urmei, de ce sa se uite el la un lucru, la un cadavru? Atunci l-am strigat.“N-ai cumva un foc, por favor?” S-a uitat la mine, a ridicat din umeri si a venit sa-mi aprinda tigara. In timp ce aprindea chibritul, privirea lui s-a lovit inevitabil de a mea. In acel moment am zambit. Nu stiu de ce am facut asta. Poate din cauza nervozitatii sau poate pentru ca, atunci cand esti aproape de cineva, este foarte greu sa nu zambesti. In orice caz eu i-am zambit. In acel moment a fost ca si cum o scanteie s-a aprins intre inimile noastre, intre sufletele noastre. Stiam ca nu vroia asta, dar zambetul meu a trecut printre gratii si l-a facut si pe el sa zambeasca. Mi-a aprins tigara si a ramas langa mine, uitandu-se fix in ochii mei si continuand sa zambeasca. Am continuat si eu sa zambesc, constient acum ca ma aflu langa un om, nu langa un gardian. Iar privirea lui parea sa aiba alta expresie acum. “Ai copii?” m-a intrebat. “Da, aici, aici”. Mi-am scos portofelul si am inceput sa caut nervos fotografia familiei mele. Atunci a scos si el poza cu ninos ai lui si a inceput sa-mi povesteasca despre planurile si sperantele pe care si le-a facut cu ei. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. I-am spus ca mi-e teama ca nu o sa-mi mai vad vreodata familia si ca nu voi avea sansa sa-mi vad copiii mari. I s-au umplut si lui ochii de lacrimi. Brusc, fara sa mai spuna vreun cuvant, a descuiat celula si in liniste m-a ajutat sa plec. Afara din inchisoare, tacuti, am luat drumul inapoi catre libertate. La marginea orasului, m-a eliberat.  Si, fara nici un cuvant, s-a intors in oras.Viata mea fusese salvata de un zambet”.

Da, zambetul - o legatura simpla, neconditionata, naturala intre oameni. V-am spus aceasta poveste, pentru ca mi-ar placea ca oamenii sa stie ca undeva, sub nivelele pe care le construim ca sa ne protejam, demnitatea, titlurile, gradele, statutul social si dorinta de a fi vazuti in anumite circumstante - sub toate acestea, ramane eu-l nostru autentic si pur. Nu mi-e teama sa-l numesc suflet. Cu adevarat cred ca, daca aceste parti se pot recunoaste intre ele, atunci nu vom mai fi dusmani. N-am mai putea uri, invidia sau teme. Cu tristete va spun ca toate acele nivele, pe care le construim cu atata grija, ne indeparteaza si ne izoleaza de comunicarea reala cu altii. Povestea lui Saint-Exupery vorbeste despre acele momente magice cand doua suflete se recunosc. Am avut si eu cateva momente asemanatoare. Iubirea este unul dintre ele. Sau momentul in care privesti un copil. De ce zambim cand vedem un copil? Poate pentru ca avem in fata noastra pe cineva care nu are toate acele nivele intimidante, pe cineva al carui zambet stim cu siguranta ca este simplu si din inima. Si atunci copilul din noi zambeste, pentru ca l-a recunoscut pe celalalt."

Hanoch McCarty

Fragment din cartea: "Supa de pui pentru suflet" de de Jack Canfield, Mark Victor Hansen - povesti adevarate de viata care deschid inima si trezesc spiritul

Imbratisarea

"Avem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa supravietuim. Avem nevoie de 8 imbratisari pe zi ca sa ne mentinem. Avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem."

Virginia Satir


"Imbratisarea este:  ... SANATATE. Ajuta sistemul imunitar, vindeca depresiile, reduce stress-ul si provoaca somnul. Este revigoranta, intineritoare si nu are efecte secundare neplacute. Imbratisarea nu este altcevadecat un medicament miraculos. Imbratisarea este naturala. Este organica, dulce, fara ingredienti artificiali, nepoluanta, prietena a mediului inconjurator, si suta la suta sanatoasa. Imbratisarea este cadoul ideal. Minunata in orice ocazie, amuzanta atunci cand o oferi, dar si cand o primesti, te respecta, are propria ei forma si este pe deplin returnabila. Imbratisarea este practic un lucru perfect. Nu necesita baterii, nu se uzeaza, este ferita de inflatie, de ingrasare, de taxe lunare sau de hoti. Imbratisarea este o resursa suprautilizata cu puteri magice. Cand ne deschidem inimile si bratele, ii incurajam si pe altii sa faca la fel."

Extras din cartea "Supa de pui pentru suflet: de Jack Canfield, Mark Victor Hansen ( scrisoare despre imbratisari trimisa de un absolvent al seminariilor autorilor)

Copiii invata ceea ce traiesc

   " In cazul in care copiii sunt criticati in mod constant atunci când cresc, ei vor invata sa condamne.
   In cazul in care copiii sunt crescuti cu ostilitate, ei vor invata sa se bata.
   In cazul in care copiii sunt crescuti cu teama, ei vor invata sa fie precauti.
   In cazul in care copiii sunt crescuti cu mila, ei vor invata sa isi plânga singuri de mila.
   In cazul in care copiii sunt ridiculizati in timp ce sunt crescuti, ei vor invata sa fie timizi.
   In cazul in care copiii sunt crescuti cu invidie, ei vor invata sa fie la rândul lor invidiosi.

   In cazul in care copiii sunt facuti de rusine in timp ce sunt crescuti, ei vor invata sa se simta vinovati.
   In cazul in care copiii sunt crescuti cu toleranta, ei vor invata sa fie rabdatori.
   In cazul in care copiii sunt incurajati in timp ce sunt crescuti, ei vor invata sa aiba incredere in ei insisi.
   In cazul in care copiii sunt laudati in timp ce sunt crescuti, ei vor invata sa aprecieze.
   In cazul in care copiii sunt aprobati in timp ce sunt crescuti, ei vor invata sa se placa pe ei insisi.
   In cazul in care copiii sunt crescuti intr-o atmosfera de acceptare, ei vor invata sa vada iubirea in lumea exterioara.

   In cazul in care copiii sunt crescuti intr-o atmosfera de recunoastere a meritelor lor, ei vor invata sa isi stabileasca scopuri si obiective.
   In cazul in care copiii sunt crescuti intr-o atmosfera de impartasire, ei vor invata sa fie generosi.
   In cazul in care copiii sunt crescuti cu onestitate si intr-o atmosfera dreapta, ei vor invata sa creada in adevar si in justitie.
   In cazul in care copiii sunt crescuti intr-o atmosfera de securitate, ei vor invata sa creada in ei insisi si in cei din jurul lor.
   In cazul in care copiii sunt crescuti cu prietenie, ei vor invata ca lumea este un loc minunat, in care merita sa traiesti.
   In cazul in care copiii sunt crescuti intr-o atmosfera senina, ei vor invata ce inseamna pacea interioara.
   Tu cum iti cresti copiii?"

                             Dorothy L. Nolte

extras din cartea: "Supa de pui pentru suflet" de de Jack Canfield, Mark Victor Hansen - povesti adevarate de viata care deschid inima si trezesc spiritul

In zbor barba nu creste

Horia Rizea, un baietel de 13 ani, l-am auzit ieri la Guerrilla de dimineata unde a fost invitat de Dobro si Craio la joi de vivre... m-a impresionat pana la lacrimi...

Horia a scris o carte despre relatia cu sora lui care este afectata de autism.

Zice:
"Nu am amintiri foarte clare de cand s-a nascut ea. Totusi imi amintesc ca era un bebelus foarte plangacios... Pe mine nu ma supara prea tare, dar parintii mei se ingrijorau. Oare nu aflasera ca bebelusii mai si plang?"
Cand parintii au aflat ca fiica lor are autism, reactia lui Horia a fost:
"Eram prea mic ca sa stiu ce inseamna acel cuvant ciudat... Pana la urma ce era asa rau? Eu eram tot eu, Kiti, tot Kiti, jucariile, tot jucarii, mami si tati, la fel."

Kiti plangea mult cand era mica, dar mama o linistea cu usurinta. De cand a crescut mare supararile ei sunt insa mai dramatice... Cum sa o impacam? Uneori, incerc sa dansez cu ea sau sa o gadil, dar tot suparata ramane. Poate vrea mai multa atentie? ATUNCI SA II DAM ATENTIE, NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL, BA DIN CONTRA, SA VORBIM FRUMOS SAU SA NE JUCAM CU CINEVA ESTE CHIAR FOARTE USOR! Dupa 10 minute, Kiti se linisteste. Parintii ma intreaba si pe mine ce cred despre motivul supararii ei, iar eu incerc sa caut raspunsuri, fiindca nu imi place sa o vad suparata."

Cate cuvinte frumoase Horia:), acest copil de numai 13 ani prin aceasta carticica mare ne scoate din ceata in care uneori ne bagam singuri. Ne ajuta sa constientizam ca nu doar agoniseala, munca pe branci pentru a plati ratele uriase la palatele imense de care nu avem nevoie este scopul nostru principal in viata, ci trairea prezentului, bucuria clipei care trece atat de repede pe langa noi. Tu cand ai vazut ultima oara cerul? Si te-ai bucurat de asta? Cand ai multumit celui de langa tine ca exista? Cand ai zambit ultima oara unui necunoscut? Si cand ai vorbit ultima oara frumos fara sa fie nevoie sa obtii ceva??? Si cand te-ai bucurat ultima oara ca traiesti si atat? Cand le-ai spus ultima oara parintilor ca esti mandru ca esti fiul/fiica lor? Cand ai fost ultima oara multumit?

"Sora noastra este o sora mai putin obisnuita, insa este sora noastra, iar noi nu am cunoscut un alt model de sora. De aceea, familia noastra este destul de interesanta, chiar daca nu seamana cu altele. Eu sunt multumit de ea si va asigur ca nu as schimba-o cu alta pe lume."

Bravo Horia!!!

Cumparati si oferiti aceasta carte "In zbor barba nu creste" de Horia Rizea - Editura Frontiera

Multi dintre noi putem invata sau ne putem aminti/reaminti de multe lucruri elementare pe care le putem folosi/refolosi pentru a ne imbunatati calitatea vietii!

Un vis de randunica

Uneori suntem responsabili sa ne confruntam cu realitatea viselor noastre, pentru a nu le mai considera obstacole.

"...Intr-o zi voi gasi o tara in care voi ramane pentru totdeauna. Cand va veni toamna nu va mai fi nevoie sa plec din cuibul meu, sa zbor spre tarile calde si apoi sa ma intorc inapoi, cand vine primavara..."

Acest vis revenea tot mai des in imaginarul unei randunele si de fiecare data, ii lasa un gust amar, regrete si tristete.Intr-un alt an, lucru care de altfel se pregatea de ani de zile, temperaturile s-au modificat.
Anotimpurile s-au topit unul in altul, nu mai era vara, nici iarna, primavara sau toamna, ci o clima neschimbata, cu un cer acoperit chiar si cand era soare, un aer inodor, fara parfum, fara canicula arzatoare, fara nebunie de culori.
La inceput randunica s-a bucurat mult.
"Ah, acum voi putea sa imi pastrez cuibul, sa-l fac mai rezistent, sa-l amenajez altfel, voi putea sa imi continui activitatile zilnice, sa ma intalnesc cu prietenii mei sau chiar sa invat sa inot... si sa pictez acuarele..."
Pe scurt, randunica noastra isi facea o multime de proiecte si, cum temperatura era aceeasi, a inceput sa realizeze cateva din aceste proiecte.
Zilele semanau unele cu altele, iarna a trecut foarte repede, apoi a venit primavara. Si o data cu ea celelalte randunele, care inca mai plecasera in tarile calde s-au intors.
Apoi a trecut vara, a venit toamna si randunica noastra se putea bucura ca va putea sa ramana din nou acasa, ca nu va trebui sa faca acea calatorie obositoare, spre tarile ce raman si iarna insorite.
Insa, in acel an randunica noastra se bucura mai putin de faptul ca ramanea in cuibul ei, zbura pe aceeasi bucata de cer si in acelasi spatiu care era al ei.
Incepuse chiar sa se plictiseasca, cuibul ei i se parea monoton, vecinii ei cam lipsiti de interes. Insa ceea ce ii lipsea cel mai mult era faptul de a visa. De cand nu mai calatorea nu mai avea nici vise.
Si, poate nu stiti, dar o randunica care nu mai viseaza este asemenea unei pasari fara aripi.
Sa nu va ingrijorati prea tare, mai avea aripi, insa aripi fara energie, anesteziate, care o purtau pe langa cuib, o ajutau sa incerce cateva acrobatii in zbor, sa plonjeze ca o sageata sa prinda o musca, dar care insa nu o mai purtau spre orizont, in calatorii lungi.
Isi indeplinea toate sarcinile de randunica, dar inima ei era in alta parte. Cu toate acestea avea acum tot ce isi dorise timp de ani de zile, dar nu era fericita.
Intr-o dimineata a simtit ceea ce ii lipsea cel mai mult, gustul marii si sunetul vantului care o insoteau in lungile calatorii de altadata.
Iar cand a venit toamna, randunica noastra a plecat din cuibul ei si a inceput din nou marea calatorie.
Stia ca avea sa fie ultima ei calatorie si voia sa mai simta o data apa sarata a marii si sa asculte zgomotul vantului. Vroia sa se mai scufunde o data in forfota de aripi si de corpuri asemanatoare cu ale ei, deasupra marilor si continentelor, intr-un elan de viata si de recunoastere reciproca.

Povestea "Un vis de randunica" dupa Jaqcues Salome

Ai grija la ce conflicte dai nastere in sufletul copilului!

   "Ceea ce ii transmiti copilului tau prin personalitatea ta are impact asupra viitoarei sale personalitati si asupra caracterului sau.
   Daca esti o persoana anxioasa te vei manifesta ca atare si vei crea premisele manifestarii acestei stari de fapt si in copil. Daca esti o persoana inchisa in sine si necomunicativa, gandeste-te ca asta e ceea ce ii transmiti si copilului. Acesta este modelul lui. Daca esti o persoana care nu se impacienteaza usor si nu se sperie cand apare o dificultate, daca vei manifesta o atitudine increzatoare in tine si in capacitatea ta de a gasi o solutie, copilul va observa acest lucru, il va interioriza si probabilitatea de a manifesta mai tarziu aceeasi atitudine in fata dificultatilor intalnite este foarte mare.
   Nu suntem niste copii fidele ale parintilor nostri, dar exista o parte importanta din ceea ce suntem care se datoreaza lor, sau interactiunii cu ei. Daca obisnuiesti sa umbli cu minciuna, nu te astepta ca fiul tau sa spuna adevarul.
   Daca esti o persoana cu multe vicii, gandeste-te ce impact au ele asupra copilului tau. Vezi daca te poti impaca cu ideea ca si el va avea mai tarziu aceleasi obiceiuri ca si tine. Ce ai sa simti tu ca parinte cand il vei vedea ca pierde noptile? Iti vei face griji ca nu se odihneste destul? Ca si-a transformat noaptea in zi si ziua in noapte? A, tie ti se pare firesc sa stai noptile, tu ai intotdeauna un motiv important, intotdeauna cand e vorba de actiunile tale gasesti justificari.
   Ei bine, sa stii ca nu esti singura persoana care face asta. Toata lumea o face.
   Atunci cand creezi un precedent, nu poti sa ai control asupra a ceea ce urmeaza. Si, de obicei, ceea ce urmeaza depaseste precedentul ca amploare. Daca azi ii dai cuiva un deget, e foarte probabil ca maine iti va cere toata mana. ...
Psihologic, criticandu-l pe celalalt, omul incearca sa se aseze instantaneu pe o treapta superioara acestuia. Dar o astfel de superioritate este falsa si se afla doar in mintea celui care critica. Cateodata, nici macar in mintea lui, pentru ca exista un simt care il avertizeaza ca nu este tocmai in regula ce face, dar caruia nu ii da atentie, dorinta de dominatie prin superioritate fiind mai puternica decat dorinta de a-l intelege pe celalalt.
   Marea problema a judecatii critice este ca afecteaza relatiile interumane si il afecteaza pe cel care judeca.
   O judecata pripita intuneca fiinta si deschide usa trairilor negative. O judecata superficiala si pripita poate fi scanteia pentru aprinderea furiei. Critica excesiva si subiectiva doar distruge, este din start opusa gasirii de solutii. Atunci cand ne dam seama de defectele cuiva, e bine sa nu le spunem doar ca sa ne aflam in treaba si sa aratam cat de destepti suntem. Benefic este sa o facem intr-o maniera cat mai detasata, subliniind intai aspectele pozitive ale persoanei si oferind solutii pentru lipsurile sesizate. Cateodata este bine doar sa observam in tacere, pentru ca de muie ori persoana nu este pregatita sufleteste pentru o schimbare, si, atunci, critica noastra nu ii aduce nici un folos, ci doar o raneste.
   Se poate sa te intrebi: „si ce legatura are asta cu copilul meu?". Ei bine, fericirea lui, echilibrul si armonia lui interioara depind de judecatorul din el si de capacitatea lui de a-i intelege pe ceilalti. Cu cat va respecta mai mult modul de a simti, de a gandi si de a actiona al celuilalt, cu atat mai mult starea lui de bine va fi mai deplina.
   Cel care-i judeca cu asprime pe cei din jurul sau nu va fi niciodata multumit de sine insusi, caci acel judecator interior va fi necrutator nu doar cu ceilalti ci si cu el.
Omul este o fiinta unica. Suntem atat de asemanatori si, totusi, atat de diferiti. Interior traim sentimente si ganduri asemanatoare, dar curgerea lor, conexiunea dintre ele, intensitatea si manifestarea lor in actiuni concrete sunt atat de diferite! A face lucrurile diferit nu inseamna a fi rau sau a gresi. Se relationeaza mai degraba cu capacitatea persoanei de se exprima pe sine insusi.
   Societatea tinde sa ne uniformizeze in detrimentul exprimarii sinelui nostru.
   Ca parinte, datoria ta este sa-ti ajuti copilul sa respecte regulile societatii intelegandu-le sensul, pe de o parte, dar si sa afle cai de exprimare a fiintei unice din el."

Fragmente preluate din cartea "7 pentru o viata" de Gabriela Ciucurovschi