Fericirea nu e niciodată de vânzare. Când nu veţi mai putea găsi mulţumire în voi înşivă, să ştiţi că e de prisos să o mai căutaţi în alte locuri.
Întotdeauna când veţi depinde de lucruri de dinafara voastră pentru a vă bucura, voi veţi fi condamnaţi la dezamăgire.
Fericirea, nu are nici o legătură cu a primi, Ea înseamnă a fi satisfăcuţi cu ceea ce aţi primit şi ceea ce nu aţi primit...
Atâta timp cât aveţi ceva de făcut, ceva în ce să speraţi - voi aveţi toate motivele din lume să fiţi fericiţi.
Acuma când ştiţi că singura sursă de fericire este în voi înşivă - voi trebuie să începeţi să o împărţiţi şi celorlalţi oameni.
sfatul al saptezecelea din Cartea cartilor de intelepciune - Iordache Bota
miercuri, 4 ianuarie 2012
marți, 3 ianuarie 2012
Fericirea
"Fericirea şi vanitatea sunt incompatibile
Cei mai fericiţi oameni par a fi cei care nu au nici un motiv să fie fericiţi cu excepţia aceluia de a fi altfel decât ceilalţi.
Mulţi oameni pierd partea lor de fericire, nu pentru că nu au găsit-o, ci pentru că nu s-au oprit în loc ca să se bucure de ea.
O persoană fericită nu e o persoană într-o anumită situaţie de circumstanţe, ci mai degrabă o persoană cu un anumit bagaj de atitudini.
... Fericirea este cel mai ridicat nivel al succesului.
Dacă vreţi să fiţi fericiţi, fiţi... Nu vă opreşte nimeni! Omul care se bucură de viaţă nu pierde niciodată.
Fericirea vine din capacitatea de a simţi profund, de a vă bucura simplu, de a gândi liber, de a risca în viaţă şi de a simţi că sunteţi folositori.
Omul nu simte fericirea adevărată până în momentul în care nu a simţit suferinţele şi regretele.
Secretul fericirii nu este în a face ceea ce vă place, ci în a vă placea ceea ce trebuie să faceţi.
P.S. Unii cauzează fericirea oriunde se duc; în timp ce alţii o cauzează, întotdeauna după ce pleacă de-acolo."
Cei mai fericiţi oameni par a fi cei care nu au nici un motiv să fie fericiţi cu excepţia aceluia de a fi altfel decât ceilalţi.
Mulţi oameni pierd partea lor de fericire, nu pentru că nu au găsit-o, ci pentru că nu s-au oprit în loc ca să se bucure de ea.
O persoană fericită nu e o persoană într-o anumită situaţie de circumstanţe, ci mai degrabă o persoană cu un anumit bagaj de atitudini.
... Fericirea este cel mai ridicat nivel al succesului.
Dacă vreţi să fiţi fericiţi, fiţi... Nu vă opreşte nimeni! Omul care se bucură de viaţă nu pierde niciodată.
Fericirea vine din capacitatea de a simţi profund, de a vă bucura simplu, de a gândi liber, de a risca în viaţă şi de a simţi că sunteţi folositori.
Omul nu simte fericirea adevărată până în momentul în care nu a simţit suferinţele şi regretele.
Secretul fericirii nu este în a face ceea ce vă place, ci în a vă placea ceea ce trebuie să faceţi.
P.S. Unii cauzează fericirea oriunde se duc; în timp ce alţii o cauzează, întotdeauna după ce pleacă de-acolo."
Invatatura 8 din Manualul înţelepciunii de Iordache Bota invataturi lăsate fiilor săi David şi Daniel
sâmbătă, 31 decembrie 2011
joi, 29 decembrie 2011
Puternicul atac de iluminare al lui Jill Bolte Taylor
... So, who are we? We are the life force power of the universe, with manual dexterity and two cognitive minds. And we have the power to choose, moment by moment who and how we want to be in the world. Right here and right now, I can step into the consciousness of my right emisfere, where we are.
IM AM THE LIFE FORCE POWER OF THE UNIVERSE
I am the life force power of the 50 trillion beautiful molecular geniuses that make up my form, at one with all that is. ...
Which would you choose? Which do you choose? And when?
sau puteti sa vizionati direct pe site-ul TED, unde va puteti pune subtitluri in limba romana aici
marți, 27 decembrie 2011
Iubirea disperata
"TRĂIA ODATĂ o fată singuratică ce căuta cu disperare iubirea. Într-o zi, pe când se plimba prin pădure, ea a găsit două păsărele cântătoare. Ea le-a luat acasă şi le-a pus pe amândouă într-o colivie.
Fata Ie-a dat mâncare şi în foarte scurt timp păsările au început să crească în puteri.
În fiecare dimineaţă ele o trezeau şi o salutau cu un cântec minunat. Fata simţea o iubire profundă pentru aceste păsări. Ei îi plăceau atât de mult cântecele păsărelelor încât şi-ar fi dorit ca melodiile acestora săi dureze o veşnicie.
Într-o zi, fata a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă. Pasărea cea mai mare şi mai puternică dintre ele, a ieşit atunci din colivie şi şi-a luat zborul.
Fata a urmărit-o în timp ce pasărea se rotea în aer în jurul ei. Fetei îi era frică că pasărea avea să plece şi să nu se mai întoarcă. Astfel că, în momentul în care pasărea se apropie de ea, fata o prinse brusc şi cu sălbăticie din zbor. A apucat-o bine şi a ţinut-o apoi strâns în mâini preţ de câteva secunde.
Inima ei bătând cu putere, se bucura acum de succesul pe care îl repurtase.
Imediat însă, o idee îi încolţi în minte. Simţea că pasărea pe care o ţinea strâns în mâinile ei nu mai opunea rezistenţă şi nu se mai mişca... şi i-a fost frică de un gând. Fata a deschis atunci mâna, uitându-se cu spaimă şi înfrigurare la pasăre. Pasărea moartă îi adeverise dândul. Apucarea bruscă, cauzată de iubirea ei disperată o omorâse.
Fata a rămas paralizată de durere şi de remuşcări la ceea ce făcuse ea cu mâinile ei. Câteva momente mai târziu, ea a observat cealaltă pasăre, ieşind şi ea afară pe uşa coliviei. A văzut nevoia acesteia de libertate, nevoia de a zbura pe cerul albastru şi liber. Fata a luat pasărea în ambele mâini şi a ridicat-o apoi încet deasupra capului. Pasărea şi-a luat zborul. S-a învârtit odată, de două ori, de trei ori... Fata a privit cu încântare bucuria păsării aflată în libertate. Inima ei nu se mai gândea la pierdere. Ea vroia ca pasărea ei să fie fericită. Dintr-o dată, pasărea zbură mai aproape şi mai aproape şi până la urmă se aşeză pe umărul fetei. Aici începu să cânte cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodată fata.
Cei 4 ÎNŢELEPŢI DIVINI au adăugat Ia povestirea de mai sus următoarele sfaturi:
1. Îngerul Vasile de la Răsărit a zis:
"Cea mai rapidă cale de a pierde dragostea cuiva este aceea de a o ţine prea strâns! Cea mai bună modalitate de a o păstra este de a-i da aripi!"
2. Îngerul Sebastian de la Apus a zis:
"Când greşiţi ceva ori pierdeţi ceva... nu pierdeţi şi lecţia pe care o puteţi învăţa atunci!"
3. Îngerul David de la Miază-zi a zis:
Nu Luaţi ceea ce vi se dă. Luaţi numai ceea a meritaţi."
4. Îngerul Daniel de la Miază-noapte a zis:
"Când daţi... - primiţi. Aşa că e mai bine să daţi şi să uitaţi... şi să primiţi şi să nu uitaţi niciodată! Până la urmă voi primiţi exact ceea ce daţi!" "
Iordache Bota
Fata Ie-a dat mâncare şi în foarte scurt timp păsările au început să crească în puteri.
În fiecare dimineaţă ele o trezeau şi o salutau cu un cântec minunat. Fata simţea o iubire profundă pentru aceste păsări. Ei îi plăceau atât de mult cântecele păsărelelor încât şi-ar fi dorit ca melodiile acestora săi dureze o veşnicie.
Într-o zi, fata a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă. Pasărea cea mai mare şi mai puternică dintre ele, a ieşit atunci din colivie şi şi-a luat zborul.
Fata a urmărit-o în timp ce pasărea se rotea în aer în jurul ei. Fetei îi era frică că pasărea avea să plece şi să nu se mai întoarcă. Astfel că, în momentul în care pasărea se apropie de ea, fata o prinse brusc şi cu sălbăticie din zbor. A apucat-o bine şi a ţinut-o apoi strâns în mâini preţ de câteva secunde.
Inima ei bătând cu putere, se bucura acum de succesul pe care îl repurtase.
Imediat însă, o idee îi încolţi în minte. Simţea că pasărea pe care o ţinea strâns în mâinile ei nu mai opunea rezistenţă şi nu se mai mişca... şi i-a fost frică de un gând. Fata a deschis atunci mâna, uitându-se cu spaimă şi înfrigurare la pasăre. Pasărea moartă îi adeverise dândul. Apucarea bruscă, cauzată de iubirea ei disperată o omorâse.
Fata a rămas paralizată de durere şi de remuşcări la ceea ce făcuse ea cu mâinile ei. Câteva momente mai târziu, ea a observat cealaltă pasăre, ieşind şi ea afară pe uşa coliviei. A văzut nevoia acesteia de libertate, nevoia de a zbura pe cerul albastru şi liber. Fata a luat pasărea în ambele mâini şi a ridicat-o apoi încet deasupra capului. Pasărea şi-a luat zborul. S-a învârtit odată, de două ori, de trei ori... Fata a privit cu încântare bucuria păsării aflată în libertate. Inima ei nu se mai gândea la pierdere. Ea vroia ca pasărea ei să fie fericită. Dintr-o dată, pasărea zbură mai aproape şi mai aproape şi până la urmă se aşeză pe umărul fetei. Aici începu să cânte cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodată fata.
Cei 4 ÎNŢELEPŢI DIVINI au adăugat Ia povestirea de mai sus următoarele sfaturi:
1. Îngerul Vasile de la Răsărit a zis:
"Cea mai rapidă cale de a pierde dragostea cuiva este aceea de a o ţine prea strâns! Cea mai bună modalitate de a o păstra este de a-i da aripi!"
2. Îngerul Sebastian de la Apus a zis:
"Când greşiţi ceva ori pierdeţi ceva... nu pierdeţi şi lecţia pe care o puteţi învăţa atunci!"
3. Îngerul David de la Miază-zi a zis:
Nu Luaţi ceea ce vi se dă. Luaţi numai ceea a meritaţi."
4. Îngerul Daniel de la Miază-noapte a zis:
"Când daţi... - primiţi. Aşa că e mai bine să daţi şi să uitaţi... şi să primiţi şi să nu uitaţi niciodată! Până la urmă voi primiţi exact ceea ce daţi!" "
Povestea numarul 48 din Cartea cărţilor de înţelepciune - sectiunea intai, cartea a doua
dejoi, 22 decembrie 2011
miercuri, 21 decembrie 2011
Despre respiratie
Am primit astazi in dar de la Mos Craciun o carte care se numeste Spiritualitatea corpului, scrisa de Alexander Lowen, carte pe care am reusit sa o citesc partial si din care vreau sa citez cateva lucruri importante despre respiratie.
"... Toti stim ca respiratia aduce organismului oxigenul necesar pentru intretinerea "focurilor" metabolismului. Din pacate, corpul nu poate inmagazina oxigenul in cantitate suficienta pentru a impiedica moartea in cazurile in care respiratia se opreste in timpul mai multor minute. (Este posibil in schimb sa supravietuiesti fara apa in timpul mai multor zile si fara hrana mai multe luni). Dar a respira nu e numai o operatie mecanica. Este un aspect al ritmului fundamental de expansiune si de contractie a corpului, care-si gaseste expresia in batalie inimii.
Mai mult, respiratia este o expresie a spiritualitatii corpului. In Biblie, este stabilit ca pentru a crea Omul: "Dumnezeu a luat o bucata de pamant si i-a insuflat prin narile sale o rasuflare de viata si astfel Omul a devenit o fiinta vie".
Ideea ca aerul contine forte esentiale in viata este de asemnea un element important in filozofia hindusa; ea se numeste prana. Aerul este o forta cu adevarat vitala care are puterea de a face sa dea foc unei substante inerte cum e lemnul. El poseda aceasta proprietate organismului viu.
Respiratia este in relatie directa cu starea de excitare a corpului. Atunci cand suntem calmi si destinsi, respiratia noastra este lenta si usoara. Intr-o stare de puternica emotie, respiratia devine mai rapida si intensa. Atunci cand ne e frica, inspiram violent si ne retinem respiratia. Atunci cand suntem incordati respiratia devine superficiala. Invers este de asemenea adevarat. O respiratie mai profunda serveste la relaxarea corpului. ...
"... Toti stim ca respiratia aduce organismului oxigenul necesar pentru intretinerea "focurilor" metabolismului. Din pacate, corpul nu poate inmagazina oxigenul in cantitate suficienta pentru a impiedica moartea in cazurile in care respiratia se opreste in timpul mai multor minute. (Este posibil in schimb sa supravietuiesti fara apa in timpul mai multor zile si fara hrana mai multe luni). Dar a respira nu e numai o operatie mecanica. Este un aspect al ritmului fundamental de expansiune si de contractie a corpului, care-si gaseste expresia in batalie inimii.
Mai mult, respiratia este o expresie a spiritualitatii corpului. In Biblie, este stabilit ca pentru a crea Omul: "Dumnezeu a luat o bucata de pamant si i-a insuflat prin narile sale o rasuflare de viata si astfel Omul a devenit o fiinta vie".
Ideea ca aerul contine forte esentiale in viata este de asemnea un element important in filozofia hindusa; ea se numeste prana. Aerul este o forta cu adevarat vitala care are puterea de a face sa dea foc unei substante inerte cum e lemnul. El poseda aceasta proprietate organismului viu.
Respiratia este in relatie directa cu starea de excitare a corpului. Atunci cand suntem calmi si destinsi, respiratia noastra este lenta si usoara. Intr-o stare de puternica emotie, respiratia devine mai rapida si intensa. Atunci cand ne e frica, inspiram violent si ne retinem respiratia. Atunci cand suntem incordati respiratia devine superficiala. Invers este de asemenea adevarat. O respiratie mai profunda serveste la relaxarea corpului. ...
Este important sa fii atent la respiratie, sa remarci daca respiri pe gura sau pe nas, sau daca iti retii respiratia. A suspina este un indicator serios, caci reprezinta manifestarea inconstienta a retinerii suflului. Respiratia normala este un fenomen auzibil care devine mai mult in timpul somnului. Persoana care respira intr-un mod inauzibil isi inhiba puternic respiratia. Contrar suspinului care antreneaza o iesire de aer, cascatul antreneaza o intrare de aer. Semn al oboselii sau al atipirii, el se produce cand o persoana are nevoie sa-si refaca plinul de energie. Cascatul este si semn de plictiseala. Cand o situatie este excitanta si stimulanta, respiratia noastra este puternica si energia noastra creste. ...
Respiratia profunda face sa intervina cavitatea abdominala inferioara care se umfla la inspiratie si se dezumfla la expiratie. ... in realitate aerul nu intra niciodata in cavitatea abdominala; in acelasi timp cand respiram profund, expansiunea cavitatii abdominale inferioare permite plamanilor sa se umfle mai usor si mai plin. Cum aceasta miscare face posibila o mai mare expansiune a plamanilor, respiratia este deodata mai usoara si mai ampla. ...
In respiratia superficiala, miscarile respiratorii sunt limitate la torace si la zona diafragmei. Miscarile diafragmei catre jos este restransa, antrenand obligatoriu expansiunea plamanilor catre exterior. Aceasta creaza o tensiune in corp, pentru ca expansiunea cutiei toracice, rigida, cere efort mai mare ca expansiunea cavitatii abdominale. Este permis de a intreba de ce acesta este modul respiratiei cel mai raspandit, in masura in care cere mai mult effort si lasa sa intre mai putin oxigen. Raspunsul la aceasta intrebare rezida in intelegerea raportului existent intre respiratie si senzatie.
A respira profund semnifica a resimti profund. Daca noi respiram profund, pana in cavitatea abdominala, aceasta zona prinde viata. Nerespirand profund, noi suprimam sentimente sau senzatii care sunt in legatura cu abdomenul. Unul din aceste sentimente este suferinta pentru ca abdomenul participa la "lacrimi profunde". Noi denumim astfel de lacrimi "lacrimi abdominale". Lacrimile abdominale ating o profunzime in suferinta care, intr-un mare numar de cazuri, ating disperarea. Foarte devreme in viata lor, copiii invata ca aducand inauntru burta si strangand-o, pot pune capat sentimentelor neplacute de suferinta si durere.
Respiratia profunda face sa intervina cavitatea abdominala inferioara care se umfla la inspiratie si se dezumfla la expiratie. ... in realitate aerul nu intra niciodata in cavitatea abdominala; in acelasi timp cand respiram profund, expansiunea cavitatii abdominale inferioare permite plamanilor sa se umfle mai usor si mai plin. Cum aceasta miscare face posibila o mai mare expansiune a plamanilor, respiratia este deodata mai usoara si mai ampla. ...
In respiratia superficiala, miscarile respiratorii sunt limitate la torace si la zona diafragmei. Miscarile diafragmei catre jos este restransa, antrenand obligatoriu expansiunea plamanilor catre exterior. Aceasta creaza o tensiune in corp, pentru ca expansiunea cutiei toracice, rigida, cere efort mai mare ca expansiunea cavitatii abdominale. Este permis de a intreba de ce acesta este modul respiratiei cel mai raspandit, in masura in care cere mai mult effort si lasa sa intre mai putin oxigen. Raspunsul la aceasta intrebare rezida in intelegerea raportului existent intre respiratie si senzatie.
A respira profund semnifica a resimti profund. Daca noi respiram profund, pana in cavitatea abdominala, aceasta zona prinde viata. Nerespirand profund, noi suprimam sentimente sau senzatii care sunt in legatura cu abdomenul. Unul din aceste sentimente este suferinta pentru ca abdomenul participa la "lacrimi profunde". Noi denumim astfel de lacrimi "lacrimi abdominale". Lacrimile abdominale ating o profunzime in suferinta care, intr-un mare numar de cazuri, ating disperarea. Foarte devreme in viata lor, copiii invata ca aducand inauntru burta si strangand-o, pot pune capat sentimentelor neplacute de suferinta si durere.
Daca aveti tendinta sa nu va exprimati sentimentele voastre, daca aveti probleme in a plange, este foarte probabil ca aveti probleme de respiratie. Daca va retineti sentimentele voastre, va retineti aerul si pieptul va fi in mod sigur prea umflat. Femeile sunt mai libere ca barbatii in exprimarea sentimentelor lor - ele pot plange mai usor - si, in consecinta respiratia lor e mai libera; ele sufera mai putine infarcturi si traiesc mai mult timp. Nu vreau sa spun ca ele nu au probleme emotionale sau ca respiratia lor este perfect naturala. Femeile care se modeleaza pe valori masculine cum ar fi fermitatea, duritatea, eficacitatea si controlul sentimentelor lor sunt de la fel de vulnerabile ca barbatii si pot de asemenea sa aiba piepturile prea umflate.
Exista puternice sanse ca fumatorii de ambe sexe sa sufere in mod egal de aceasta. A fuma da impresia de a respira fara sa se introduca mult oxigen in corp, oxigen care ar putea pune in miscare sentimente dureroase.
In interesul sanatatii, este important ca noi sa fim constienti de modul nostru de respiratie. ..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)