Primul cuvant s-a nascut cu siguranta intr-o intalnire intre indragostiti. A fost un cadou pentru a armoniza dimensiunile de a da si a primi.
"Cum sa va spun in cuvinte acest lucru? Unde si cum a inceput? Cum sa ne imaginam trecerea de la tacere la tipat? Este foarte greu de raspuns, deoarece trebuie sa mergem in urma, foarte departe, in istoria omenirii. Insa primii oameni, cei care traiau in copaci sau in pesteri nu isi amintesc astfel de lucruri.
Cred ca era intr-o noapte, a fost o furtuna. O furtuna foarte puternica, cu fulgere, tot cerul se lumina de fulgere rosii si albastre, galbene si albe, in noaptea aceea cand un copil s-a trezit.
Parintii lui dormeau adanc, cel putin asa credea el. Erau obisnuiti cu astfel de furtuni si nu se trezeau ei pentru atata lucru. Copilul merse in 4 labe prin intunericul din pestera. Ajuns la iesire a vazut toate aceste lumini. Cerul era ca un cal dezlantuit, care alerga deasupra capului sau, buzele lui s-au rotunjit de uimire si atunci a pronuntat primul cuvant, ca pe un suspin prelung... "Da, da, da..."
A doua zi dimineata incepu sa strige, trezind-o pe mama lui: "Da, da!" si arata cu degetul iesirea din pestera. Mama lui l-a urmat, il privea pe copilul ei care spunea da, da aratand cerul. A ridicat ochii, a vazut un cer senin, albastru, ca si ochii copilului ei. Si repeta si ea: "Da, da". Si in aceeasi zi, jumatate din tribul lor spunea deja Da! aratand spre cer. Ceea ce au facut dupa aceea este o alta poveste despre care nu voi vorbi acum.
Ceea ce nu stia copilul, era faptul ca, in acea noapte, inainte sa inceapa furtuna, inainte sa se trezeasca la zgomotul tunetelor, auzise deja acel cuvant, Da, in somn.
Fusese pronuntat de femeia care era mama lui atunci cand simtise placerea care ii invada corpul... Si acel cuvant nou nout, care iesea din gura ei, vroia sa ii spuna partenerului ei despre placerea simturilor ei... acel cuvant, unic deocamdata. Voia sa spuna o multime de lucruri, foarte diferite si incerca sa exprime mai multe simtaminte precum:
"Esti foarte important pentru mine, ramai aproape de mine, plin de viata, pretios, te iubesc si ma simt atat de bine cu tine..."
Cuvantul acela esential, continea toata bucuria, increderea, abandonul unei femei in iubirea cu partenerul ei.
Acel cuvant ce tasnise, mai bland, mai fragil decat un tipat era o victorie asupra gemetelor, a suspinelor, a murmurelor neclare care de obicei se auzeau cand un cuplu facea dragoste.
Si acel cuvant, nascut din pasiunea unui moment, fusese auzit, apoi cules de un copil care a vrut sa ii atribuie noi sensuri, sa-l dezvolte.
Nu stiu daca voi cunoasteti un cuvant mai frumos, mai puternic decat acest cuvant care a aparut primul pe lume. Daca stiti, oferiti-l cu drag celor apropiati si tuturor celor pe care ii iubiti."
"Povestea originii vorbirii" de Jaquea Salome
miercuri, 11 aprilie 2012
duminică, 1 aprilie 2012
Povestea barbatului care se simtea mereu indignat
"Ceea ce judecam in interiorul nostru ca fiind inacceptabil se afla ascuns, adeseori, de foarte mult timp in cel mai secret dintre gandurile sau comportamentele noastre.
Era o data un barbat care era tot timpul indignat. Era foarte sensibil cand avea de a face cu prostia, intolerant fata de mediocritate, dadea dovada de o invulnerabilitate exagerata fata de nedreptate, de fragilitatea fata de abuzul de putere, astfel incat reactiona, se aprindea foarte des, mai des decat majoritatea barbatilor si femeilor.
Traia mereu intre doua stari neplacute, revolta si furia. Nu trecea nici o zi, fara ca un gest, o vorba, un eveniment care sa nu i se para nepotrivit, inadecvat, inoportun, fara ca o atitudine, un comportament observat, sa nu il faca sa se enerveze, sa se manifeste si sa exprime ceea ce gandea despre acel eveniment, acea vorba sau acel simplu gest pe care l-a vazut sau le-a auzit. Fie ca este vorba despre un lucru in care era implicat direct, fie ca nu, se simtea obligat sa intervina.
Probabil va ganditi ca acel moment de viata era epuizant pentru el sau cel putin ii rapea cea mai mare parte din energie. Dar nu era de loc asa, avea mereu o energie tinereasca neschimbata, o incredere nezdruncinata in viata si in oameni. De parca anii aceea intregi de deceptii nu ar fi lasat nici o urma asupra lui.
Avea o curiozitate inepuizabila fata de comportamentele semenilor lui si un entuziasm permanent pentru tot ceea ce era legat de relatiile umane.
Nu putea sa creada in rautate sau in intentii rele, se gandea de fiecare data ca era vorba despre o scapare, despre o greseala, de o slabiciune trecatoare, o neintelegere usor de inteles si, prin urmare reparabila.
Credea ca prin constientizarea lucrurilor, prin bunavointa, printr-o mai mare atentie ar putea sa evite in viitor repetarea a ceea ce el considera "prostie sau inconstienta".
Cu toate aceastea, intr-o zi a trebuit sa isi dea seama de un lucru: trebuia sa existe totusi in fiinta umana o parte de rautate, foarte bine inscrisa in trecutul lui si care nu trebuia decat sa fie exprimata.
Exista in fiecare individ o parte de umbra si de conflicte care il agresau in interior, il angoasau si il dezechilibrau intratat incat uneori se transforma intr-un adevarat calau, terorist sau excroc.
Astfel a ajuns sa se intrebe pe sine insasi: "Dar oare ce este atins in mine de fiecare data atat de puternic incat reactioneaz asa de puternic? Oare ce este reactivat, starnit in adancul fiintei mele si ma face sa intervin, pentru a repara ceea ce mi se pare inacceptabil, nedrept sau insuportabil? Oare ce alimenteaza in mine sursa aceea de indignare care nu se opreste niciodata?"
Astfe s-a confruntat cu partea aceea de umbra si violenta pe care o avea in el. Cu acele zone nesigure si neclare din el insusi, pe care le impinsese cat mai adanc in uitare.
A fost foarte surprins sa descopere in el locuri in care mocnea ura, in care astepta furia, in care se schimonisea furia, gata sa izbucneasca oricand si unde meschinaria si sordidul se manifestau fara nici o piedica.
Simtea ca in fiecare om si in el insusi coabitau nu doar binele si raul, ci mai ales imprevizibilul si necunoscutul. Iar conflictul lui nu era de fapt cu ceilalti, ci in interiorul lui, in adancul fiintei lui si trebuia sa se lupte pentru a ramane vigilent, centrat, in acord cu propriile sale valori.
A ramas pana la sfarsitul vietii un om indignat si nefericit, insa cu o toleranta si o compasiune mult mai mari pentru acele lucruri neintelese si inacceptabile ce pot aparea in comportamentele oamenilor. Deoarece acum stia ca acea parte de violenta, distructiva putea sa se manifeste si in el."
Poveste terapeutica de Jacques Salome - "Povestea barbatului care se simtea mereu indignat"
Era o data un barbat care era tot timpul indignat. Era foarte sensibil cand avea de a face cu prostia, intolerant fata de mediocritate, dadea dovada de o invulnerabilitate exagerata fata de nedreptate, de fragilitatea fata de abuzul de putere, astfel incat reactiona, se aprindea foarte des, mai des decat majoritatea barbatilor si femeilor.
Traia mereu intre doua stari neplacute, revolta si furia. Nu trecea nici o zi, fara ca un gest, o vorba, un eveniment care sa nu i se para nepotrivit, inadecvat, inoportun, fara ca o atitudine, un comportament observat, sa nu il faca sa se enerveze, sa se manifeste si sa exprime ceea ce gandea despre acel eveniment, acea vorba sau acel simplu gest pe care l-a vazut sau le-a auzit. Fie ca este vorba despre un lucru in care era implicat direct, fie ca nu, se simtea obligat sa intervina.
Probabil va ganditi ca acel moment de viata era epuizant pentru el sau cel putin ii rapea cea mai mare parte din energie. Dar nu era de loc asa, avea mereu o energie tinereasca neschimbata, o incredere nezdruncinata in viata si in oameni. De parca anii aceea intregi de deceptii nu ar fi lasat nici o urma asupra lui.
Avea o curiozitate inepuizabila fata de comportamentele semenilor lui si un entuziasm permanent pentru tot ceea ce era legat de relatiile umane.
Nu putea sa creada in rautate sau in intentii rele, se gandea de fiecare data ca era vorba despre o scapare, despre o greseala, de o slabiciune trecatoare, o neintelegere usor de inteles si, prin urmare reparabila.
Credea ca prin constientizarea lucrurilor, prin bunavointa, printr-o mai mare atentie ar putea sa evite in viitor repetarea a ceea ce el considera "prostie sau inconstienta".
Cu toate aceastea, intr-o zi a trebuit sa isi dea seama de un lucru: trebuia sa existe totusi in fiinta umana o parte de rautate, foarte bine inscrisa in trecutul lui si care nu trebuia decat sa fie exprimata.
Exista in fiecare individ o parte de umbra si de conflicte care il agresau in interior, il angoasau si il dezechilibrau intratat incat uneori se transforma intr-un adevarat calau, terorist sau excroc.
Astfel a ajuns sa se intrebe pe sine insasi: "Dar oare ce este atins in mine de fiecare data atat de puternic incat reactioneaz asa de puternic? Oare ce este reactivat, starnit in adancul fiintei mele si ma face sa intervin, pentru a repara ceea ce mi se pare inacceptabil, nedrept sau insuportabil? Oare ce alimenteaza in mine sursa aceea de indignare care nu se opreste niciodata?"
Astfe s-a confruntat cu partea aceea de umbra si violenta pe care o avea in el. Cu acele zone nesigure si neclare din el insusi, pe care le impinsese cat mai adanc in uitare.
A fost foarte surprins sa descopere in el locuri in care mocnea ura, in care astepta furia, in care se schimonisea furia, gata sa izbucneasca oricand si unde meschinaria si sordidul se manifestau fara nici o piedica.
Simtea ca in fiecare om si in el insusi coabitau nu doar binele si raul, ci mai ales imprevizibilul si necunoscutul. Iar conflictul lui nu era de fapt cu ceilalti, ci in interiorul lui, in adancul fiintei lui si trebuia sa se lupte pentru a ramane vigilent, centrat, in acord cu propriile sale valori.
A ramas pana la sfarsitul vietii un om indignat si nefericit, insa cu o toleranta si o compasiune mult mai mari pentru acele lucruri neintelese si inacceptabile ce pot aparea in comportamentele oamenilor. Deoarece acum stia ca acea parte de violenta, distructiva putea sa se manifeste si in el."
Poveste terapeutica de Jacques Salome - "Povestea barbatului care se simtea mereu indignat"
duminică, 25 martie 2012
Emotiile
In cartea sa "Codul emotiilor", "Dr. Nelson explica ... cum emotiile captive pot crea durere, functionare defectuoasa, iar mai devreme sau mai tarziu pot conduce la boala. in plus, ele pot avea un efect dramatic asupra modului tau de a gandi, asupra alegerilor pe care le faci si implicit asupra succesului tau viitor."
Am selectat cateva fragmente care ne pot juta sa intelegem mai bine ce este cu emotiile, cum actioneza ele si cum putem sa le redirectionam.
"... Probabil ca ai auzit spunandu-se ca timpul vindeca toate ranile, dar acest lucru nu este intotdeauna adevarat. Poate ca esti convins ca ai lasat in urma intreaga durere emotionala provocata de relatiile tale anterioare... Aceste rani nu pot fi vindecate exclusiv prin trecerea timpului. De multe ori, ele te fac sa actionezi altfel decat ti-ai dori in relatiile tale curente, mergand pana la autosabotare.
Ori de cate ori o emotie nerezolvata captiva este eliminata, organismul se elibereaza literalmente de o povara grea. Multi oameni simt efectiv aceasta usurare rezultata in urma eliberarii de o emotie nerezolvata captiva. Dar ceea ce este mai important, aceasta eliberare conduce la schimbari semnificative ale starii de spirit si ale comportamentului, inclusiv ale alegerilor facute de persoana in cauza si ale consecintelor acestora.
...
Emotiile nerezolvate captive te pot face sa pornesti de la prezumtii gresite, sa reactionezi excesiv la cele mai inocente observatii, sa interpretezi eronat comportamentul altor persoane si sa iti sabotezi propriile relatii. Ca si cum toate acestea nu ar fi suficiente, ele te pot conduce la stari de depresie, de anxietate si la alte stari negative de spirit de care nu poti scapa. Emotiile nerezolvate captive pot interfera cu functionarea corecta a organelor si tesuturilor corpului tau, punandu-ti la pamant sanatatea, provocandu-ti dureri, oboseala si boli. Indiferent cat de mare este suferinta fizica, energia invizibila a acestor emotii nerezolvate captive nu poate fi diagnosticata de medicina conventionala, desi ea reprezinta principalul factor care sta la baza dificultatilor fizice si emotionale pe care le experimentezi.
Nicio problema care iti afecteaza starea de sanatate si bunastarea nu poate fi eliminata fara rezolvarea cauzei sale. Exista multe medicamente puternice care usureaza simptomele bolilor, dar de indata ce bolnavul nu mai ia medicamentele simptomele recidiveaza, caci cauza lor nu a fost vindecata.
...
Emotiile nerezolvate captive nu sunt efemere, ci ... sunt alcatuite din energie... atunci cand devin captive, ele se ataseaza de o anumita zona corporala...
...
Foarte multi oameni devin adeseori victimele inconstiente ale emotiilor lor. De aceea, poate ca nu-ti vine sa crezi ca iti poti controla propriile emotii. De multe ori, emotiile negative apar atat de rapid incat pare greu de crezut ca ai fi putut alege o alta emotie in locul celei naturale de reactie la evenimentul din fata ta, cu atat mai mult cu cat aceasta pare sa apara de nicaieri. Spre exemplu, daca intarzii la o intalnire importanta, este natural sa te simti anxios. Daca cineva se poarta nepoliticos cu tine, este natural sa te simti ofensat. Daca cineva te insulta sau te abuzeaza, este natural sa te infurii sau sa te umpli de resentimente.
Celor mai multi dintre oameni li se intampla cand si cand lucruri pe care ei le considera inacceptabile. Daca nu preluam controlul constient asupra emotiilor noastre, noi nu facem decat sa reactionam la ceea ce ni se intampla. De cele mai multe ori, mintea noastra subconstienta opteaza in locul nostru pentru o emotie negativa, tinand cont de reactiile noastre anterioare in situatii similare din trecut.
Realitatea este ca noi ne alegem intotdeauna emotiile. Absolut intotdeauna. Simpla constientizare a acestui lucru ne poate conferi foarte multa putere. Noi suntem autorii propriilor noastre experiente emotionale.
Noi putem opta pentru absolut orice emotie, in absolut orice situatie cu care ne confruntam. Este nevoie de practica si nu este intotdeauna usor, dar acest lucru este absolut cert.
Cu prima ocazie in care te trezesti ca simti o emotie negativa, opreste-te si gandeste-te la procesul prin care ai trecut si care a generat aceasta reactie negativa. Chiar daca initial ti s-a parut ca emotia a aparut in mod natural, vei constata ca in realitate tu ai fost cel care a ales-o.
...
Cu prima ocazie in care te confrunti cu o situatie negativa, nu mai reactiona pur si simplu. Gandeste-te! Intreaba-te: "Ce reactie imi va fi mai folositoare: una pozitiva sau una negativa?" Vei vedea ca reactia pozitiva va avea intotdeauna castig de cauza. Intotdeauna ai de ales intre a te simti rau si a te simti bine. ..."
Fragmente din cartea "Codul emotiilor" de Bradley Nelson
Am selectat cateva fragmente care ne pot juta sa intelegem mai bine ce este cu emotiile, cum actioneza ele si cum putem sa le redirectionam.
"... Probabil ca ai auzit spunandu-se ca timpul vindeca toate ranile, dar acest lucru nu este intotdeauna adevarat. Poate ca esti convins ca ai lasat in urma intreaga durere emotionala provocata de relatiile tale anterioare... Aceste rani nu pot fi vindecate exclusiv prin trecerea timpului. De multe ori, ele te fac sa actionezi altfel decat ti-ai dori in relatiile tale curente, mergand pana la autosabotare.
Ori de cate ori o emotie nerezolvata captiva este eliminata, organismul se elibereaza literalmente de o povara grea. Multi oameni simt efectiv aceasta usurare rezultata in urma eliberarii de o emotie nerezolvata captiva. Dar ceea ce este mai important, aceasta eliberare conduce la schimbari semnificative ale starii de spirit si ale comportamentului, inclusiv ale alegerilor facute de persoana in cauza si ale consecintelor acestora.
...
Emotiile nerezolvate captive te pot face sa pornesti de la prezumtii gresite, sa reactionezi excesiv la cele mai inocente observatii, sa interpretezi eronat comportamentul altor persoane si sa iti sabotezi propriile relatii. Ca si cum toate acestea nu ar fi suficiente, ele te pot conduce la stari de depresie, de anxietate si la alte stari negative de spirit de care nu poti scapa. Emotiile nerezolvate captive pot interfera cu functionarea corecta a organelor si tesuturilor corpului tau, punandu-ti la pamant sanatatea, provocandu-ti dureri, oboseala si boli. Indiferent cat de mare este suferinta fizica, energia invizibila a acestor emotii nerezolvate captive nu poate fi diagnosticata de medicina conventionala, desi ea reprezinta principalul factor care sta la baza dificultatilor fizice si emotionale pe care le experimentezi.
Nicio problema care iti afecteaza starea de sanatate si bunastarea nu poate fi eliminata fara rezolvarea cauzei sale. Exista multe medicamente puternice care usureaza simptomele bolilor, dar de indata ce bolnavul nu mai ia medicamentele simptomele recidiveaza, caci cauza lor nu a fost vindecata.
...
Emotiile nerezolvate captive nu sunt efemere, ci ... sunt alcatuite din energie... atunci cand devin captive, ele se ataseaza de o anumita zona corporala...
...
Foarte multi oameni devin adeseori victimele inconstiente ale emotiilor lor. De aceea, poate ca nu-ti vine sa crezi ca iti poti controla propriile emotii. De multe ori, emotiile negative apar atat de rapid incat pare greu de crezut ca ai fi putut alege o alta emotie in locul celei naturale de reactie la evenimentul din fata ta, cu atat mai mult cu cat aceasta pare sa apara de nicaieri. Spre exemplu, daca intarzii la o intalnire importanta, este natural sa te simti anxios. Daca cineva se poarta nepoliticos cu tine, este natural sa te simti ofensat. Daca cineva te insulta sau te abuzeaza, este natural sa te infurii sau sa te umpli de resentimente.
Celor mai multi dintre oameni li se intampla cand si cand lucruri pe care ei le considera inacceptabile. Daca nu preluam controlul constient asupra emotiilor noastre, noi nu facem decat sa reactionam la ceea ce ni se intampla. De cele mai multe ori, mintea noastra subconstienta opteaza in locul nostru pentru o emotie negativa, tinand cont de reactiile noastre anterioare in situatii similare din trecut.
Realitatea este ca noi ne alegem intotdeauna emotiile. Absolut intotdeauna. Simpla constientizare a acestui lucru ne poate conferi foarte multa putere. Noi suntem autorii propriilor noastre experiente emotionale.
Noi putem opta pentru absolut orice emotie, in absolut orice situatie cu care ne confruntam. Este nevoie de practica si nu este intotdeauna usor, dar acest lucru este absolut cert.
Cu prima ocazie in care te trezesti ca simti o emotie negativa, opreste-te si gandeste-te la procesul prin care ai trecut si care a generat aceasta reactie negativa. Chiar daca initial ti s-a parut ca emotia a aparut in mod natural, vei constata ca in realitate tu ai fost cel care a ales-o.
...
Cu prima ocazie in care te confrunti cu o situatie negativa, nu mai reactiona pur si simplu. Gandeste-te! Intreaba-te: "Ce reactie imi va fi mai folositoare: una pozitiva sau una negativa?" Vei vedea ca reactia pozitiva va avea intotdeauna castig de cauza. Intotdeauna ai de ales intre a te simti rau si a te simti bine. ..."
Fragmente din cartea "Codul emotiilor" de Bradley Nelson
vineri, 23 martie 2012
Si tu poti ajuta un om la nevoie!!!
Gabriela Tudorache are nevoie de ajutor financiar!!!
"... De cinci ani, femeia poartă povara unui meningiom, adică a unei tumori cerebrale benigne care strangulează nervul optic şi creşte în fiecare an cu aproximativ 2-3 milimetri. Fără intervenţie chirurgicală, tumora duce la orbire. În ţară, nu există aparatura necesară pentru o astfel de operaţie de mare precizie şi fineţe, iar costurile în străinătate sunt foarte mari. Şi totuşi speranţă există: medicii din ţară i-au indicat Gabrielei Tudorache Institutul Internaţional de Neuroştiinţe (INI) din Hanovra, Germania, mai exact pe prof. dr. Rudolf Fahlbusch.
Momentan, Gabriela nu mai vede deloc cu ochiul drept, iar pe cel stâng, spune că, "încet, încet, se aşterne, o ceaţă, ca o perdea, care nu mă lasă să văd. Cel mai rău mă supără lumina, mai ales când ies afară. Se dublează imaginea. Nu mai ştiu ce înseamnă să nu mă mai doară capul. Eu adorm numai cu somnifere, şi nici cu acestea decât câteva ore. Corpul s-a obişnuit cu ele şi nu prea mai răspunde la efectele lor".
...
Chiar dacă este bolnavă, femeia nu şi-a pierdut demnitatea. Blândă, deschisă, fără să-şi plângă de milă, Gabriela nu s-a izolat în durere, ci a deschis inimile multor oameni, sensibilizaţi de suferinţa ei. Datorită lor şi familiei sale găseşte în fiecare clipă puterea de a spera că într-o zi o să se bucure de lumină. Că o să vadă.
Până atunci, învaţă să se împace cu boala şi să tragă învăţăminte din această experienţă care i-a fost dat să treacă: "Mă rog foarte mult, merg la biserică, vorbesc cu preoţii. Dumnezeu ne mai dă şi încercări, ca să ne aducem aminte să preţuim ceea ce ni s-a dat.
Multă lume crede că a vedea este ceva normal, ca şi cum Dumnezeu ar trebui să ne dea neapărat lumina ochilor. Când vezi că ţi se poate lua, în câteva luni, un an, atunci preţuieşti foarte mult, îţi dai seama că nu mai contează nimic, chiar dacă poţi avea orice. Nu îmi pierd speranţa, pentru că îi am protectori pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, pe Sfântul Nectarie, şi, de asemenea, pe Maica Domnului, căreia îi cer ajutorul neîncetat."
Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:
BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT: RNCB RO BU ... "
mai multe detalii aici
luni, 19 martie 2012
Hai la Supervizare!!!
Grup de supervizare in Psihoterapie Ericksoniana
in weekend-ul 31martie - 1 aprilie
la Bucuresti
in Sala de Conferinte Europa
(strada Justitiei 54, Cladirea Ascensorul la etajul 3)
Daca esti psihoterapeut de orientare Ericksoniana in supervizare sau iti faci stagiul de formare in psihoterapie Ericksoniana, vino la supervizare. Intalnirea va fi coordonata de Formatorii-Supervizori Jeno Laszlo Vargha si Krisztina Szabo sub egida ARHTE
Pretul este de 6,5 euro / ora si se vor lucra 15 ore !
Pentru inscrieri si informatii suplimentare puteti suna la telefon
0732 555 445
sau puteti scrie un e-mail la
programari.psihologice@gmail.com
Va asteptam!
in weekend-ul 31martie - 1 aprilie
la Bucuresti
in Sala de Conferinte Europa
(strada Justitiei 54, Cladirea Ascensorul la etajul 3)
Daca esti psihoterapeut de orientare Ericksoniana in supervizare sau iti faci stagiul de formare in psihoterapie Ericksoniana, vino la supervizare. Intalnirea va fi coordonata de Formatorii-Supervizori Jeno Laszlo Vargha si Krisztina Szabo sub egida ARHTE
Pretul este de 6,5 euro / ora si se vor lucra 15 ore !
Pentru inscrieri si informatii suplimentare puteti suna la telefon
0732 555 445
sau puteti scrie un e-mail la
programari.psihologice@gmail.com
Va asteptam!
luni, 12 martie 2012
Povestea femeii in drum spre propria sa viata
Adeseori, viata nu ne cere sa o urmam orbeste, ci sa mergem inaintea ei plini de bucurie.
Era o data o femeie, care dupa ce traversase o intreaga viata de femeie, intalnise diverse iubiri, iar apoi o relatie importanta cu un barbat care a devenit sotul ei, dupa ce purtase si crescuse copii si exersase o profesie pasionala, s-a regasit la capatul existentei sale, in fata imensului gol al singuratatii, al intalnirii cu ea insasi.
Cum se intamplase acest lucru? Cum ajunsese singura, acum la apusul vietii, fara proiecte, fara energie, dupa ce daduse atat de mult, lipsita de toate visele ei, pe care le daruise in zadar si le pierduse ... la cei pe care ii iubise atat de mult?
Cum sa mai continue drumul acum, cand se simtea coplesita de o oboseala imensa, o slabiciune adanca atunci cand se trezea dimineata, o greutate de a deschide ochii, a respira, a se spala, a se imbraca, a infrunta privirea oarba a atat de multor necunoscuti?
Cum sa mai poata avea energia de a schita gesturi care nu mai au sens, de a incepe cateva fraze moarte din start, imaginadu-si imediat ca ziua de ieri era deja incheiata?
Iar acest lucru se intampla foarte des in lumea barbatilor si a femeilor din ziua de azi.
La inceput, bajbaia prin ceata din pustiul vietii ei, prin greutatea singuratatii, prin golul neintelegerii pe care il simtea in jurul ei. Uneori se simtea disperata, atunci cand gandurile apasatoare ii infectau corpul, cand simtea dureri care ii strabateau spatele, ii desirau burta, ii hartuiau inima, cand durerea era atat de mare incat isi imagina ca nu va mai putea sta in picioare, cand isi dorea sa adoarma si sa moara rapusa de slabiciune si de disperarea de a mai trai.
Ea nu stia ca viata ei astepta doar ca ea sa isi aduca aminte ca exista. O emotie, care cuprinde in ea lumea intreaga, s-a trezit, a urcat apoi caile secrete ale sensibilitatii sale, pana la constiinta ei, s-a cuibarit in gandurile ei pentru a se transforma in lumina, soare, inainte de a se transforma in energie datatoare de viata.
Intr-o dimineata, in mintea ei s-a aprins o fraza, care stralucea sub pleoapele ei, fredonandu-i la ureche
"Sa ai grija de viata ta, ai grija de ea..."
Dar alte voci, cele a vechilor demoni, vechile obiceiuri, frustrate pentru ca erau inlaturate de un suflu de viata nou, au inceput sa preia comanda, sa acopere acele cuvinte, de propria lor ranchiuna.
- sa fii atenta, daca doresti sa te aventurezi pe drumul acestor dorinte, vrand sa te descoperi singura, risti sa te pierzi, sa dezvalui aspecte inacceptabile din tine.
- dorintele tale sunt inselatoare,
- crezi ca ai totul, dar nu ai nimic, nu esti nimic, nu ai fost in stare sa il retii pe sotul tau, sa iti pastrezi copii aproape de tine, sa iti mentii statutul de femeie iubita...
- poti sa te transformi, ii soptea vocea cea mica, de la inceput
- nu poti sa faci nimic, inganau vocile ei de dinainte.
- pot sa ma iubesc si sa ma respect
- deloc, ai nevoie sa fii iubita, nu trebuie sa si daruiesti iubirea decat daca esti iubita la randul tau!
- simt ca pot sa ma iubsec si sa iubesc fara sa primesc neaparat ceva in schimb ... pentru placerea de a fi.
- nu, inima ta nu este destul de deschisa pentru a iubi, doar pentru a iubi. Gandeste-te bine, stii ca ecoul tau nu suporta sa traiasca iubirea impartasita. Ai nevoie de sentimente, de juraminte. de durata si de seriozitate in orice incercare...
- nu ma aflu aici in lipsa, nici in nevoie, ci in plinatate!
- o sa vezi ca o sa regreti imedia toate visele astea.
- sunt asemenea muzicii, caut si imi regasesc acordurile.
- esti derizotie, timp pierdut, iluzii inselatoare. Nu incepe sa speri un lucruri pe care nu le vei atinge niciodata.
- exist, in sfarsit exist pentru mine
- nu, supravietuiesti, vegetezi. Acceptati soarta fara revolta, fara vise inutile, te afli pe panta descendenta a vietii tale, ramai linistita! Ai jucat, ai pierdut, meriti sa te odihnesti acum.
- acum ma regasesc, doar pe mine insami, in esenta fiintei mele
- insa uiti un lucru esential; siguranta!
- in fata neputintei pot imblanzi forte secrete, in fata urgentei, am incredere in starile mele interioare, in fata haosului, imi ascult propria voce. Sunt pe calea aceasta acum.
Uimita, a ajuns sa nu mai auda celelalte voci astfel incat se hotara sa se asculte. Incepand din ziua de azi nu a mai fost singura. Iar deschiderea spre dialog a ajutat-o sa intalneasca multe posibilitati pe calea propriei vieti.
"Povestea femeii in drum spre propria ei viata" - de Jacques Samole
Era o data o femeie, care dupa ce traversase o intreaga viata de femeie, intalnise diverse iubiri, iar apoi o relatie importanta cu un barbat care a devenit sotul ei, dupa ce purtase si crescuse copii si exersase o profesie pasionala, s-a regasit la capatul existentei sale, in fata imensului gol al singuratatii, al intalnirii cu ea insasi.
Cum se intamplase acest lucru? Cum ajunsese singura, acum la apusul vietii, fara proiecte, fara energie, dupa ce daduse atat de mult, lipsita de toate visele ei, pe care le daruise in zadar si le pierduse ... la cei pe care ii iubise atat de mult?
Cum sa mai continue drumul acum, cand se simtea coplesita de o oboseala imensa, o slabiciune adanca atunci cand se trezea dimineata, o greutate de a deschide ochii, a respira, a se spala, a se imbraca, a infrunta privirea oarba a atat de multor necunoscuti?
Cum sa mai poata avea energia de a schita gesturi care nu mai au sens, de a incepe cateva fraze moarte din start, imaginadu-si imediat ca ziua de ieri era deja incheiata?
Iar acest lucru se intampla foarte des in lumea barbatilor si a femeilor din ziua de azi.
La inceput, bajbaia prin ceata din pustiul vietii ei, prin greutatea singuratatii, prin golul neintelegerii pe care il simtea in jurul ei. Uneori se simtea disperata, atunci cand gandurile apasatoare ii infectau corpul, cand simtea dureri care ii strabateau spatele, ii desirau burta, ii hartuiau inima, cand durerea era atat de mare incat isi imagina ca nu va mai putea sta in picioare, cand isi dorea sa adoarma si sa moara rapusa de slabiciune si de disperarea de a mai trai.
Ea nu stia ca viata ei astepta doar ca ea sa isi aduca aminte ca exista. O emotie, care cuprinde in ea lumea intreaga, s-a trezit, a urcat apoi caile secrete ale sensibilitatii sale, pana la constiinta ei, s-a cuibarit in gandurile ei pentru a se transforma in lumina, soare, inainte de a se transforma in energie datatoare de viata.
Intr-o dimineata, in mintea ei s-a aprins o fraza, care stralucea sub pleoapele ei, fredonandu-i la ureche
"Sa ai grija de viata ta, ai grija de ea..."
Dar alte voci, cele a vechilor demoni, vechile obiceiuri, frustrate pentru ca erau inlaturate de un suflu de viata nou, au inceput sa preia comanda, sa acopere acele cuvinte, de propria lor ranchiuna.
- sa fii atenta, daca doresti sa te aventurezi pe drumul acestor dorinte, vrand sa te descoperi singura, risti sa te pierzi, sa dezvalui aspecte inacceptabile din tine.
- dorintele tale sunt inselatoare,
- crezi ca ai totul, dar nu ai nimic, nu esti nimic, nu ai fost in stare sa il retii pe sotul tau, sa iti pastrezi copii aproape de tine, sa iti mentii statutul de femeie iubita...
- poti sa te transformi, ii soptea vocea cea mica, de la inceput
- nu poti sa faci nimic, inganau vocile ei de dinainte.
- pot sa ma iubesc si sa ma respect
- deloc, ai nevoie sa fii iubita, nu trebuie sa si daruiesti iubirea decat daca esti iubita la randul tau!
- simt ca pot sa ma iubsec si sa iubesc fara sa primesc neaparat ceva in schimb ... pentru placerea de a fi.
- nu, inima ta nu este destul de deschisa pentru a iubi, doar pentru a iubi. Gandeste-te bine, stii ca ecoul tau nu suporta sa traiasca iubirea impartasita. Ai nevoie de sentimente, de juraminte. de durata si de seriozitate in orice incercare...
- nu ma aflu aici in lipsa, nici in nevoie, ci in plinatate!
- o sa vezi ca o sa regreti imedia toate visele astea.
- sunt asemenea muzicii, caut si imi regasesc acordurile.
- esti derizotie, timp pierdut, iluzii inselatoare. Nu incepe sa speri un lucruri pe care nu le vei atinge niciodata.
- exist, in sfarsit exist pentru mine
- nu, supravietuiesti, vegetezi. Acceptati soarta fara revolta, fara vise inutile, te afli pe panta descendenta a vietii tale, ramai linistita! Ai jucat, ai pierdut, meriti sa te odihnesti acum.
- acum ma regasesc, doar pe mine insami, in esenta fiintei mele
- insa uiti un lucru esential; siguranta!
- in fata neputintei pot imblanzi forte secrete, in fata urgentei, am incredere in starile mele interioare, in fata haosului, imi ascult propria voce. Sunt pe calea aceasta acum.
Uimita, a ajuns sa nu mai auda celelalte voci astfel incat se hotara sa se asculte. Incepand din ziua de azi nu a mai fost singura. Iar deschiderea spre dialog a ajutat-o sa intalneasca multe posibilitati pe calea propriei vieti.
"Povestea femeii in drum spre propria ei viata" - de Jacques Samole
joi, 8 martie 2012
La multi ani Femeie!!!
"ziua activistelor, ziua lesbienelor, ziua tuturor femeilor" zicea Dobro de dimineata ...
"este vremea sa bagi mana in buzunar" ... zice Craio ...
BARBATE: baga mana in buzunar si scoate aurorele boreale care se "manifesta" astazi in Asia... femeia nu are nevoie de prea mult ca sa fie fericita. Asa ca, daca nu iti permiti sa o duci in Asia ... adu Asia la tine acasa (nu trebuie decat sa ai imaginatie si bunavointa). Nu uita ca nu numai de Dragobete sau de ziua femeii este bine sa o faci fericita... ea are nevoie de atentia ta in fiecare zi :)) si, gandeste-te bine: cum altfel va putea femeia sa te faca sa te simti bine ... daca tu nu o fericesti, daca tu nu esti atent cu ea...
FEMEIE: nu astepta ziua femeii ca sa fii fericita, ci fericeste-te in fiecare moment in care ai nevoie de asta... si, nu astepta sa te faca altcineva fericita, pentru ca este posibil sa treci pe langa fericire fara sa o vezi... asa ca deschide bine ochii si bucura-te de fiecare moment placut prin care treci, bucura-te ca traiesti, bucura-te ca esti sanatoasa, bucura-te ca esti frumoasa, bucura-te ca vine primavara, daruieste ca sa poti sa primesti... iubeste-te ca sa poti iubi si ca sa te poti lasa iubita...
Deci: La multi ani femeie! Zic!!!
"este vremea sa bagi mana in buzunar" ... zice Craio ...
BARBATE: baga mana in buzunar si scoate aurorele boreale care se "manifesta" astazi in Asia... femeia nu are nevoie de prea mult ca sa fie fericita. Asa ca, daca nu iti permiti sa o duci in Asia ... adu Asia la tine acasa (nu trebuie decat sa ai imaginatie si bunavointa). Nu uita ca nu numai de Dragobete sau de ziua femeii este bine sa o faci fericita... ea are nevoie de atentia ta in fiecare zi :)) si, gandeste-te bine: cum altfel va putea femeia sa te faca sa te simti bine ... daca tu nu o fericesti, daca tu nu esti atent cu ea...
FEMEIE: nu astepta ziua femeii ca sa fii fericita, ci fericeste-te in fiecare moment in care ai nevoie de asta... si, nu astepta sa te faca altcineva fericita, pentru ca este posibil sa treci pe langa fericire fara sa o vezi... asa ca deschide bine ochii si bucura-te de fiecare moment placut prin care treci, bucura-te ca traiesti, bucura-te ca esti sanatoasa, bucura-te ca esti frumoasa, bucura-te ca vine primavara, daruieste ca sa poti sa primesti... iubeste-te ca sa poti iubi si ca sa te poti lasa iubita...
Deci: La multi ani femeie! Zic!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)