Cum sa iti gasesti partenerul potrivit. Partea 1

Allan Peace si distinsa sa sotie Barbara au o experienta de peste 30 de ani in cercetarea dintre relatiile umane. Cartile lor sunt extrem de interesante si pline de invataminte ce pot fi adaptate/aplicate cu usurinta in viata noastra de cuplu si nu numai. Gasiti mai jos o buna descriere a chimiei inceputurilor si, cum sa aflam daca persoana de care ne-am indragostit este cea cu care putem trai frumos si demn, pe care o putem iubi, respecta, accepta pana cand viata ne va desparti, dar si cea care doreste sa traiasca cu noi frumos si demn, sa ne iubeasca, sa ne respecte si accepte  ... 4 ever :) pentru ca este foarte important sa fim pe aceeasi lungime de unda, nu-i asa???

" La inceput, dragostea este, de obicei, dorinta fizica. Aceasta poate dura cateva ore, cateva zile sau cateva saptamani. Apoi vine pasiunea, care dureaza, in medie, de la 3 la 12 luni, pana ce se transforma in atasament. Dupa ce avalansa de hormoni se mai domoleste, adica dupa 6-12 luni, ne vedem partenerul in lumina cruda a zilei si acele obiceiuri care ni se pareau la inceput incantatoare ajung sa ne scoata din minti. Ti se parea dragalas cand nu reusea sa gaseasca nimic in frigider sau cand isi pierdea cheile de la masina in fiecare zi, dar acum te scoate din sarite. inainte ii placea sa te asculte o seara intreaga vorbind, dar acum il irita la culme. 

Asa ca te intrebi: 

"Pot sa traiesc asa toata viata ? Ce avem in comun ?"

   Este foarte probabil sa nu prea ai multe in comun sau prea multe subiecte de conversatie. Obiectivul Mamei Naturi este sa uneasca barbatii si femeile prin intermediul unei adevarate furtuni hormonale care-i face sa procreeze, nu sa gandeasca. Sa gasesti partenerul potrivit inseamna sa decizi ce lucruri vrei sa ai in comun cu cineva pe termen lung, si asta inainte de a fi asaltat de valurile de hormoni. 

Cand faza de pasiune trece - si va trece - poti mentine o relatie bazata pe prietenie si interese comune? 

Intocmeste o lista cu calitatile si interesele pe care le cauti intr-un partener pe termen lung si vei sti exact ce fel de persoana cauti. "

Va continua :)

Fragment din cartea "Cat de compatibili sunteti" de Allan Peace, Barbara Peace

De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe o harta

Povestea barbatului care semana vise de viata

In viata fiecaruia din noi exista intalniri structurate care trezesc tot ce este mai bun in noi si ne accentueaza posibilitatile. Si noi, la randul nostru putem fi o astfel de intalnire care va trezi si va stimula ceea ce este mai bun in celalalt. 


"Era o data un barbat care avea o profesie ciudata. O meserie pe care o inventase in a doua jumate a vietii lui tumultuase si pe care o practica zi de zi. O meserie rara, care consta in a semana vise de viata in oamenii pe care ii intalnea.

AH, sa nu credeti ca le impunea ceva, nici vorba! Cand se intalnea cu cineva, dupa ce schimbau cateva cuvinte, el depunea in mintea celuilalt o imagine sau o metafora si, interlocutorul lui pleca, purtand un vis care avea sa creasca in el, in saptamanile, lunile si anii ce veneau. Deoarece exista vise ce au nevoie de mult timp pentru a se maturiza, pentru a se dezvolta si apoi sa se nasca in plina lumina, in viata unei femei sau a unui barbat.

Cu siguranta o sa ma intrebati cum facea acest lucru, cum reusea sa isi gaseasca cuvintele pe care le depunea apoi in mintea celorlalti.
In modul cel mai simplu.
Mai intai asculta. Asculta cu ochii lui, cu tot corpul. El numea acest lucru, a ara terenul, pentru a-l pregati. Apoi spunea:
- Din ceea ce ati spus acum uitati ce am inteles eu...
Si repeta cat mai exact ceea ce spunea interlocutorul lui. Retransmitea persoanei din fata lui cuvintele pe care le spusese inainte. El numea acest lucru, a desteleni terenul, a grebla. Foarte des, intre ceea ce spunea el si ceea ce spunea persoana cu care vorbea exista un mic decalaj, un spatiu deschis pentru o noua ascultare.

Cel care semana vise de viata stia ca ascultarea adevarata este cea care ii permite celui care vorbeste sa inteleaga in sfarsit ceea ce spune. Barbatul acela punea foarte putine intrebari, avea un soi de pudoare la ideea de a depinde de raspunsurile celuilalt. Uneori se simtea la el o urma, o amintire unor rani mai vechi. La prima vedere, vulnerabilitatea lui ii uimea pe ceilalti, dar in acelasi timp ii ajuta sa indraseasca sa vorbeasca despre ei cu incredere, intr-un abandon in care se simteau liberi.

Nu mai stiu ce s-a intamplat cu el si nici cu persoanele la care a semanat dorinta de a trai mai viu si mai deplin. Stiu oameni care ii datoreaza cele mai frumoase momente de renastere din viata lor. Cred ca multi sunt recunoscatori si nu se simt de loc datori pentru acel moment de libertate in care s-a trezit un vis care a inceput apoi sa le transforme viata.

Daca si voi sunteti atenti si traiti in prezent imprevizibilul unei intalniri, cu siguranta veti intalni in drumul votru un semanator de vise. Sunt mai multi decat va imaginati voi.

Si poate printre voi, cei care cititi aceste randuri exista semanatori de vise, dar nu stiti acest lucru."

"Povestea barbatului care semana vise de viata" - de Jacques Salome

Cum sa nu mori din dragoste

Walter Riso este psiholog de origine italiana, profesor universitar de terapie cognitiva. El a gasit o modalitate simpla de a explica care sunt principalele probleme care ne impiedica sa ne traim viata pe deplin. Citez cateva fragmente din cartea lui, care vor fi utile in "supravituire emotionala" ... in caz de nevoie :).

"Pentru multi, dragostea e o povara, o durere dulce si inevitabila sau o cruce pe care trebuie s-o duca in spate, deoarece nu stiu, nu pot sau nu-si doresc sa iubeasca altfel.

... pentru a iubi nu trebuie "sa mori din dragoste", sa suferi, sa devii sters, sa-ti pierzi orientarea, sa fii una cu cealalta persoana sau sa-ti anulezi identitatea.

 ... Are sens sa urmaresti ceva sau pe cineva care ti-a scapat de sub control? A plecat, nu mai este, nu mai vrea sa fie - de ce sa insisti? Exista lucruri care sunt imposibil de indeplinit, indiferent de dorinta si nazuinta ta de a le avea. Ce ai spune despre cineva care ar face o criza de isterie si s-ar agita de furie din cauza ploii? Nu ar fi mai bine sa scoata umbrela decat sa se sclifoseasca si sa protesteze impotriva umiditatii? A invata sa pierzi este capacitatea unei persoane de a discerne ceea ce depinde de sine si ce nu, cand sa insiste si cand sa accepte situatia data. Nu are prea mult sens sa "convingi" pe cineva ca te iubeste (iubirea nu urmeaza aceasta cale), dar poti sa-ti eliberezi mintea pentru a lasa sa intre o persoana care sa se simta fericita iubindu-te. Fiecare picatura de energie si sudoare pe care o investesti in lamentari pentru ceea ce ar fi putut sa fie, dar nu a fost, mai bine foloseste-o pentru a-ti vindeca sufletul. Cei care se iubesc folosesc aceasta expresie afirmativa si mandra, dar sanatoasa pana la urma: Daca cineva nu ma iubeste, nu stie ce pierde. ...

... Gandeste-te la iubirile care au trecut prin viata ta, la ce au reprezentat ele la momentul respectiv, in adolescenta aceea oarba si frenetica dupa dragoste, si uita-te la ele acum din perspectiva pe care ti-o da trecerea timpului. Iti provoaca vreun impuls necontrolat, vreo senzatie coplesitoare: te agita, te misca, iti provoaca vreo suferinta? Nu, nu-i asa? Memoria afectiva a cedat in fata unei memorii mai conceptuale, mai reci si mai inteligente. Multe dintre aceste amintiri nu sunt nimic mai mult decat o poveste, elemente ale istoriei tale personale si o parte din CV-ul tau afectiv. Si ai fi facut orice pentru a pastra acele relatii! La momentul respectiv, ai crezut si ai simtit ca vei muri pentru fiecare adio sau la fiecare iubire neimpartasita, dar actualmente te lasa rece. Ei bine, acelasi lucru se va intampla si cu persoana care a incetat sa te iubeasca azi; va deveni doar o amintire din ce in ce mai indepartata. Pe masura ce timpul trece si vei incepe sa-ti traiesti viata, va sosi calmul.

  ... Nu exisa pastile pentru tipul acesta de durere, nu exista o pilula pentru a doua zi sau dupa sase luni - caci, mai mult sau mai putin, cam atat dureaza durerea. Trebuie sa o suporti si sa rezisti, ca si cand ar fi vorba de un meci de box: azi reusesti o lovitura de dreapta asupra suferintei si maine te va dobori ea. Tot ce ar trebui sa te preocupe este sa nu pierzi prin knockout, pentru ca, daca rezisti, chiar daca vei cadea in ring in repetate randuri, pot sa te asigur ca vei castiga puncte.

Intr-o iubire imposibila, primul lucru pe care trebuie sa il pierzi este speranta. ...

... A iubi inseamna si sa fii fascinat si surprins in mod pozitiv de ceea ce persoana respectiva face sau gandeste, chiar daca numai din cand in cand. A-ti admira partenerul inseamna sa fii mandru de el, sa fii fascinat de o caracteristica sau de un atribut care iese in evidenta si te capteaza. Este posibil ca tu sa fii singurul care observa toate acestea, dar e suficient pentru ca entuziasmul sa te mentina in suspans. Ce admiram? Orice, ceea ce ne place si ne atinge inima: frumusete, inteligenta, munca, tenacitate, onestitate, modul lor de a face dragoste sau toate cele de mai sus; ce vrei si cum vrei. Aceasta nu este supunere oarba sau cult al personalitatii, ci entuziasm.
   Daca nu simti din cand in cand o anumita fascinatie, daca nimic nu te uimeste si nu te captiveaza la partenerul tau, inseamna ca relatia nu merge deloc bine. ...

... Comunicarea deschisa si spontana trebuie sa fie regula care sa-ti ghideze comportamentul interpersonal, nu numai cu partenerul tau, ci si cu lumea care te inconjoara. Cum sa traiesti pentru tine insuti si pentru altii, daca te ascunzi in spatele unei gramezi de prejudecati, tabuuri si temeri? Ai nevoie de afirmare: sa-ti exprimi sentimentele pozitive si negative intr-un mod adecvat din punct de vedere social. Este intotdeauna posibil sa spui lucrurile intr-un mod benefic si sa nu te ineci cu ele. Daca accepti provocarea de a-ti arata fiinta fara prea multe rezerve, de a nu te rusina de sentimentele tale, de a fi tu insuti in fiecare sarut si in fiecare atingere, vei avea toata autoritatea morala pentru a refuza indiferenta partenerului tau. ...

...  Daca ai acceptat, chiar si fara tragere de inima, ca poate nu-ti cunosti atat de bine jumatatea, trebuie sa-ti sustii dreptul de a te indoi prin acte inteligente si bine orientate psihologic. Daca esti curajos, vei inlatura valul "cosmetizarii" pentru a vedea persoana iubita in mod direct si in stare naturala. Identifica distorsiunile: orbirea emotionala, exagerarea binelui si minimizarea celor rele, si, atunci cand afli care sunt acestea, elimina-le. Nu exclude lucrurile negative, ci integreaza-le in celelalte. Si nici nu amplifica punctele sale forte si minimiza greselile, ci observa-le in dimensiunea lor reala. Evalueaza totul la justa sa valoare. Pentru a putea privi lucrurile fara partinire, trebuie sa renunti la ideea ca persoana iubita este vecina cu perfectiunea. ..."

Fragmente din cartea: "Cum sa nu mori din dragoste" de Walter Riso

Paste fericit!

Cu sufletul mai usor, mai liber. Cu inima mai pura si mai frumoasa ca niciodata. Cu mintea mai limpede. Cu fetele pline de zambete largi care exprima liniste, pace, frumusete. Caci ne-am eliberat din greutatile pe care le purtam, ne-am iertat unii pe altii  si ne-am promis, cel putin in gand, sa fim mai buni, mai sinceri, mai adevarati. Ne-am promis ca ne vom accepta si ne vom iubi pe noi insine, ca apoi sa putem sa acceptam si sa iubim si sa ne lasam acceptati si iubiti.

Paste fericit!

"DA" - Poveste terapeutica

Primul cuvant s-a nascut cu siguranta intr-o intalnire intre indragostiti. A fost un cadou pentru a armoniza dimensiunile de a da si a primi. 


"Cum sa va spun in cuvinte acest lucru? Unde si cum a inceput? Cum sa ne imaginam trecerea de la tacere la tipat? Este foarte greu de raspuns, deoarece trebuie sa mergem in urma, foarte departe, in istoria omenirii. Insa primii oameni, cei care traiau in copaci sau in pesteri nu isi amintesc astfel de lucruri.

Cred ca era intr-o noapte, a fost o furtuna. O furtuna foarte puternica, cu fulgere, tot cerul se lumina de fulgere rosii si albastre, galbene si albe, in noaptea aceea cand un copil s-a trezit.
Parintii lui dormeau adanc, cel putin asa credea el. Erau obisnuiti cu astfel de furtuni si nu se trezeau ei pentru atata lucru. Copilul merse in 4 labe prin intunericul din pestera. Ajuns la iesire a vazut toate aceste lumini. Cerul era ca un cal dezlantuit, care alerga deasupra capului sau, buzele lui s-au rotunjit de uimire si atunci a pronuntat primul cuvant, ca pe un suspin prelung... "Da, da, da..."
A doua zi dimineata incepu sa strige, trezind-o pe mama lui: "Da, da!" si arata cu degetul iesirea din pestera. Mama lui l-a urmat, il privea pe copilul ei care spunea da, da aratand cerul. A ridicat ochii, a vazut un cer senin, albastru, ca si ochii copilului ei. Si repeta si ea: "Da, da". Si in aceeasi zi, jumatate din tribul lor spunea deja Da! aratand spre cer. Ceea ce au facut dupa aceea este o alta poveste despre care nu voi vorbi acum.

Ceea ce nu stia copilul, era faptul ca, in acea noapte, inainte sa inceapa furtuna, inainte sa se trezeasca la zgomotul tunetelor, auzise deja acel cuvant, Da, in somn.
Fusese pronuntat de femeia care era mama lui atunci cand simtise placerea care ii invada corpul... Si acel cuvant nou nout, care iesea din gura ei, vroia sa ii spuna partenerului ei despre placerea simturilor ei... acel cuvant, unic deocamdata. Voia sa spuna o multime de lucruri, foarte diferite si incerca sa exprime mai multe simtaminte precum:
"Esti foarte important pentru mine, ramai aproape de mine, plin de viata, pretios, te iubesc si ma simt atat de bine cu tine..."
Cuvantul acela esential, continea toata bucuria, increderea, abandonul unei femei in iubirea cu partenerul ei.
Acel cuvant ce tasnise, mai bland, mai fragil decat un tipat era o victorie asupra gemetelor, a suspinelor, a murmurelor neclare care de obicei se auzeau cand un cuplu facea dragoste.
Si acel cuvant, nascut din pasiunea unui moment, fusese auzit, apoi cules de un copil care a vrut sa ii atribuie noi sensuri, sa-l dezvolte.
Nu stiu daca voi cunoasteti un cuvant mai frumos, mai puternic decat acest cuvant care a aparut primul pe lume. Daca stiti, oferiti-l cu drag celor apropiati si tuturor celor pe care ii iubiti."

"Povestea originii vorbirii" de Jaquea Salome

Povestea barbatului care se simtea mereu indignat

"Ceea ce judecam in  interiorul nostru ca fiind inacceptabil se afla ascuns, adeseori, de foarte mult timp in cel mai secret dintre gandurile sau comportamentele noastre.


Era o data un barbat care era tot timpul indignat. Era foarte sensibil cand avea de a face cu prostia, intolerant fata de mediocritate, dadea dovada de o invulnerabilitate exagerata fata de nedreptate, de fragilitatea fata de abuzul de putere, astfel incat reactiona, se aprindea foarte des, mai des decat majoritatea barbatilor si femeilor.
Traia mereu intre doua stari neplacute, revolta si furia. Nu trecea nici o zi, fara ca un gest, o vorba, un eveniment care sa nu i se para nepotrivit, inadecvat, inoportun, fara ca o atitudine, un comportament observat, sa nu il faca sa se enerveze, sa se manifeste si sa exprime ceea ce gandea despre acel eveniment, acea vorba sau acel simplu gest pe care l-a vazut sau le-a auzit. Fie ca este vorba despre un lucru in care era implicat direct, fie ca nu, se simtea obligat sa intervina.
Probabil va ganditi ca acel moment de viata era epuizant pentru el sau cel putin ii rapea cea mai mare parte din energie. Dar nu era de loc asa, avea mereu o energie tinereasca neschimbata, o incredere nezdruncinata in viata si in oameni. De parca anii aceea intregi de deceptii nu ar fi lasat nici o urma asupra lui.
Avea o curiozitate inepuizabila fata de comportamentele semenilor lui si un entuziasm permanent pentru tot ceea ce era legat de relatiile umane.
Nu putea sa creada in  rautate sau in intentii rele, se gandea de fiecare data ca era vorba despre o scapare, despre o greseala, de o slabiciune trecatoare, o neintelegere usor de inteles si, prin urmare reparabila.
Credea ca prin constientizarea lucrurilor, prin bunavointa, printr-o mai mare atentie ar putea sa evite in viitor repetarea a ceea ce el considera "prostie sau inconstienta".
Cu toate aceastea, intr-o zi a trebuit sa isi dea seama de un lucru: trebuia sa existe totusi in fiinta umana o parte de rautate, foarte bine inscrisa in trecutul lui si care nu trebuia decat sa fie exprimata.
Exista in fiecare individ o parte de umbra si de conflicte care il agresau in interior, il angoasau si il dezechilibrau intratat incat uneori se transforma intr-un adevarat calau, terorist sau excroc.
Astfel a ajuns sa se intrebe pe sine insasi: "Dar oare ce este atins in mine de fiecare data atat de puternic incat reactioneaz asa de puternic? Oare ce este reactivat, starnit in adancul fiintei mele si ma face sa intervin, pentru a repara ceea ce mi se pare inacceptabil, nedrept sau insuportabil? Oare ce alimenteaza in mine sursa aceea de indignare care nu se opreste niciodata?"
Astfe s-a confruntat cu partea aceea de umbra si violenta pe care o avea in el. Cu acele zone nesigure si neclare din el insusi, pe care le impinsese cat mai adanc in uitare.
A fost foarte surprins sa descopere in el locuri in care mocnea ura, in care astepta furia, in care se schimonisea furia, gata sa izbucneasca oricand si unde meschinaria si sordidul se manifestau fara nici o piedica.
Simtea ca in fiecare om si in el insusi coabitau nu doar binele si raul, ci mai ales imprevizibilul si necunoscutul. Iar conflictul lui nu era de fapt cu ceilalti, ci in interiorul lui, in adancul fiintei lui si trebuia sa se lupte pentru a ramane vigilent, centrat, in acord cu propriile sale valori.
A ramas pana la sfarsitul vietii un om indignat si nefericit, insa cu o toleranta si o compasiune mult mai mari pentru acele lucruri neintelese si inacceptabile ce pot aparea in comportamentele oamenilor. Deoarece acum stia ca acea parte de violenta, distructiva putea sa se manifeste si in el."

Poveste terapeutica de Jacques Salome - "Povestea barbatului care se simtea mereu indignat"