Tabara de Hipnoza 2012

Cine sunt eu cu adevarat?
sau
Terapia ca un altfel de cunoastere de sine
Tabara din acest an este destinata terapeutilor si terapeutilor in devenire dar si absolventilor de psihologie interesati de problematica complexa a cunoasterii de sine, atat in plan profesional, cat si personal.
Din punct de vedere conceptual, abordarea se bazeaza pe modelul propus de Terapia prin Acceptare si Angajament (ACT), careia recent i-a fost recunoscut statutul de abordare sustinuta empiric.

Acest model pune intr-o lumina noua procesele si mecanismele prin care cunoasterea de sine poate deveni un instrument ce contribuie la sporirea, sau dimpotriva, la diminuarea suferintei psihologice, respectiv a eficientei manifestate in diferitele domenii de activitate.
Conform ACT, sinele conceptualizat, constiinta de sine si sinele observator reprezinta cele trei instante majore ale sinelui, in mod esential implicate in asigurarea unei existente sanatoase si pline de vitalitate din punct de vedere psihologic, sau dimpotriva, in dezvoltarea unor probleme si tulburari psihologice. Subminarea atasarii de sinele conceptualizat, dezvoltarea constiintei de sine si crearea constiintei sinelui ca perspectiva, respectiv contrastarea sinelui conceptualizat cu cel observator constituie obiective fundamentale ale psihoterapiei propuse de ACT, pe care va invitam sa le experientiati in cadrul taberei noastre din aceasta vara.

Metodologia va consta intr-o abordare teoretica si experientiala, aceasta din urma implicand tehnologii provenind din sfera hipnozei clinice, a focusarii si a terapiilor bazate pe mindfulness si acceptare.

La sfarsitul celor 30 de ore, participantii vor putea:
- intelege si descrie modul in care diversele conceptualizari – atat pozitive, cat si negative – ale sinelui pot reprezenta deopotriva resurse, dar si obstacole in calea realizarii propriilor scopuri;
- intelege si descrie rolul flexibilitatii psihologice in utilizarea adaptiva si respectiv dezadaptiva a cunoasterii de sine;
intelege si descrie modul in care hipnoza si autohipnoza pot reprezenta instrumente ce sustin sau dimpotriva pot submina construirea unei cunoasteri de sine in slujba starii de bine;
- intelege, descrie si experientia cele trei forme diferite ale cunoasterii de sine propuse in cadrul modelului ACT, cat si efectele acestora asupra starii de bine, respectiv asupra eficientei comportamentale;
- experientia si insusi tehnici ce tintesc in mod specific dez-identificarea (defuziunea) in raport cu conceptualizarile de sine disfunctionale. Tabara va fi condusa de Dr. Jeno-Lászlo Vargha si Dr. Krisztina Szabó, terapeuti si formatori certificati de Colegiul Psihologilor din Romania.

Cele 30 de ore de curs ale taberei sunt supuse creditarii din partea Colegiului Psihologilor, in regim de formare continua. Alternativ, terapeutii in formare din cadrul ARHTE pot contabiliza aceste ore si in cadrul programului obligatoriu de dezvoltare personala (detalii la formatori).

Locatia: Moneasa
Program: In afara celor 30 ore de curs, tabara ofera si posbilitatea altor activitati cum ar fi : karaoke & party, teren de sport, strand si tratamente balneare, trasee turistice.
Perioada: 30 iulie - 4 august 2012
Pret: 195 euro, din care 110 euro curs, 75 euro taxa organizare, 10 euro masa+cazare+transport formatori.
Cazare + 3 mese/zi (cu posibilitate meniu vegetarian):325 lei.
In pauzele din curs organizatorii asigura cafea, ceai, apa si gustari.
Atentie, locurile sunt limitate!
Data limita de inscrieri si achitarea avansului de 350 lei /79 euro : 1 iulie 2012
Inscrieri la : 0788763030 si office@sistempsi.ro


Cum procedati daca doriti sa renuntati la participare dupa achitarea avansului de inscriere?
Toate anularile rezervarilor se fac prin e-mail.
In cazul anularii taberei se returneaza 100% din suma achitata.
In cazul retragerii dupa achitarea avansului, banii nu se returneaza.

Conferinta Nationala de Psihologie 2012

"Dragi colegi,
Asociatia Psihologilor din Romania, Colegiul Psihologilor din Romania si Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, va invita sa participati la cea de a VI-a editie a
Conferintei Nationale de Psihologie, manifestare care va avea loc in perioada 25 - 29 septembrie 2012 la Brasov.
Conferinta Nationala de Psihologie are deja o frumoasa traditie in Romania, bucurandu-se de o numeroasa participare a psihologilor din toate domeniile. Anul acesta sunt asteptati in orasul de sub Tampa psihologi teoreticieni si practicieni. La editia din acest an si-au confirmat prezenta invitati speciali, personalitati ale unor universitati prestigioase din Europa si SUA.
Evenimentul va avea loc în Aula "Sergiu T. Chiriacescu" a Universitatii Transilvania din Brasov, strada Iuliu Maniu nr. 41 A.
Va asteptam la Brasov, poate cel mai frumos oras din Romania, pentru a face un bilant al realizarilor stiintifice din ultimii ani, a regasi pe multi dintre colegi, pentru a intalni personalitati marcante ale psihologiei europene si mondiale."*

mai multe detalii gasiti pe site-ul conferintei

*text preluat de pe site-ul conferintei

Poveste despre domnisoara crestere si doamna credinta

Celui care spunea: "Eu nu cred in Dumnezeu, dar stiu ca el crede in mine..."


Intr-o zi, in timp ce chiuleam de la scoala, exact de la lectia despre conjugarea verbelor, ma plimbam pe un drum forestier si am vazut venind spre mine doua verbe: unul care se numea a creste si celalalt a crede. 
De obicei, cand le vedeam scrise intr-un caiet, mi se parea ca seamana mult. Dar atunci, cand le-am intalnit, mi s-au parut foarte diferite si usor de recunoscut in diferenta lor.
Verbul a creste era mai degraba robust, vesel si plin de viata, cu o palarie si un baston pe care il tinea invers, ca pe un t pe care se sprijunea cand se oprea din drum.
Verbul a crede era mai mic, insa stralucea si ochii lui sclipeau de istetime. Avea un aer foarte sigur e el. "E mai usor sa crezi, decat sa cresti", se gandea el.
Cel mai mare dintre ei a inceput sa vorbeasca primul:
- Suntem trimisii speciali ai ministrului Frumusetii. Avem o misiune foarte placuta de indeplinit, in ceea ce te priveste. Expertii in comunicare au remarcat ca unii elevi, sa fosti elevi distrati, aveau uneori tendinta sa ne confunde unul cu altul. Greseala in sine, nu este foarte grava, insa poate provoca neintelegeri in transmiterea informatiilor si stiti cat de importanta poate fi aceasta activitate in zilele noastre...
- Eu, zise verbul a crede, eu tin la rangul meu, nu vreau sa fiu inlocuit. Nu-mi place de loc sa mi se ia locul.
- Pai, este absolut normal, continua colegul lui, asa cum este impotant sa fii animat de dorinta de a creste, este necesar sa fii atent sa amplifici ceea ce este mai bun in tine. Ce perspectiva frumoasa! Ce proiect de viata extraordinar!
- Dar atentie, sa nu ne mai confundati! Amintiti-va suntem definiti am crescut si am crezut
- Eu, spuse verbul a creste, am accentul pe ș
- Iar eu, sunt foarte usor de pronuntat, de exemplu in fraza urmatoare: "ia uite e o girafa si eu care am crezut tot timpul ca era un mar."
- Da, ne putem insela, important e sa iubim", sunt deacord cu asta. Dar eu, cand sunt scris corest, sa stiti ca sunt foarte fericit si imi place tare mult. V-as fi foarte recunoscator daca ati tine cont de asta. Am o mare nevoie sa fiu iubit si de a ma simti respectat. Ce mai, tin foarte mult la ortografie! Si nu o fac pentru ca vreau sa impun respectul pentru reguli, ci mai degraba din grija pentru ca lucrurile sa fie corecte.
- Asadar sa retineti cum ma conjug eu, zise verbul a crede
eu am crezut, tu ai crezut...
- Oricum, sa retineti acest lucru: cresterea este o miscare, un proces indelungat, continuu, care are nevoie de timp pentru a se desfasura. Foarte rar se intampla ca un barbat sau o femeie de pe aceste pamant sa spuna ca este o fiinta implinita. Eu cred ca este extraordinar sa poti spune "am crescut". Desi, voi oamenii, sunteti atat de obisnuiti sa credeti ceea ce vi se spune sau ceea ce vi se povesteste, atat de escusiti in a va creea iluzii despre voi insiva, incat, in majoritatea timpului, atunci cand pronuntati sau scrieti: "am crescut", sunteti siguri ca vorbiti despre crestere, despe implinire.
- Eu, verbul a crede sunt foarte liber. Nu ma tem de nimic, am inca multi ani frumosi inaintea mea. Si credeti-ma, dupa experienta mea de batran verb intelept: atunci cand ma scrieti, castigati putin din acel timp atat de pretios pentru voi.
_ Va va fi foarte folositor, daca veti fi atenti, veti avea toata energia necesara pentru a creste si a va dezvolta, a spus verbul a creste. In acest sens, a creste inseamna a putea renunta, apierde, a te priva de ceva. Nu exista liniste sufleteasca daca te sprijini pe iluzii. Din contra, pe masura ce renuntati la credintele voastre fize si le inlocuiti cu repere ajutatoare, va intariti reperele si baza pentru libertatea voastra interioara. De aceea eu am, doar doua litere diferite fata de colegul meu de la aceeasi pagina de dictionar si o palarie pe cap, care ma protejeaza de isolatiile provocate uneori de stralucirea prea arzatoare a unor iluzii!

"Povestea despre domnisoara crestere si doamna credinta" de Jacques Salome

I-au zis inger cu o aripa franta

Vorbesc de Laurentiu, care este un copilas care s-a nascut fara o manuta :(. Pentru ca viata lui sa fie ceva mai usoara, copilutul are nevoie de proteza Mioelectrica care costa aproximativ 12.000 euro si va trebui inlocuita periodic, pe masura ce Laurentiu va creste. Pentru că aceste sume sunt uriaşe, Laurentiu si părintii au nevoie de suportul nostru financiar. Pentru ca sa cunoasteti povestea in detaliu intrati pe blogul lui personal unde veti gasi toate informatiile de care aveti nevoie. Pentru a spijini aceasta campanie Zully Mustafa ofera banii din vanzarile cartii "Balada capsunilor fara culoare" care se vor aduna pe parcusrul a 5 luni de zile. Detalii despre cum puteti intra in posesia cartii gasiti aici. De asemeni mai puteti vira cei 2%, desi este cam ultima zi... detalii aici. 

Depresiile femeilor

Acest articol a aparut cu ceva timp in urma pe site-ul http://www.thesexist.ro/, m-am gandit ca e potrivit sa fie si aici J

Ce vina avem noi, femeile ca producem estrogen?

Estrogenul este principalul  factor pentru care femeile sunt de doua ori mai predispuse la depresie decat barbatii. Pentru ca, estrogenul, hormonul sexual al femeii poate prelua fraiele unei enzime cerebrale care este responsabila cu producerea hormonului fericirii si anume serotonina. In momentul in care creierul nostru nu mai produce serotonina se instaleaza cu pasi repezi tristetea patologica.

Depresia, boala secolului cum mai este numita sau tristetea patologica este o tulburare a starii afective.  Apare in momentul in care partea creierului care este responsabila cu dispozitia, sufera o tulburare. Aceasta tulburare poate fi cauzata de stres, un eveniment traumatic, probleme fincanciare, dieta deficitara, consum excesiv de zahar, sedentarism, lipsa luminii naturale, consum de alcool, de droguri, boala, perioada menstruatiei, avort spontan sau chiuretaj, nastere, menopauza etc.

De multe ori suntem mai sensibile in perioada ovulatiei sau inainte de inceperea menstruatiei, inainte de menopauza sau dupa ce dam nastere unui copil, pentru ca atunci corpul nostru sufera modificari hormonale care pot declansa mecanismul explicat mai sus. Dar asta nu este o regula generala. Fiecare personalitate este unica si fiecare organism reactioneaza in felul lui.   

Un stres suplimentar la care putem fi supuse este cel cauzat de responsabilitatea cresterii si ingrijirii copiilor, abuzurilor sexuale la care unele femei sunt supuse, relatii nefericite, ingrijirea varstinicilor bolnavi din famile, violenta conjugala etc.

Majoritatea oamenilor se simt deprimati uneori, insa aceasta este o reactie naturala la stres si la tensiunile vietii cotidiene. Daca aceasta stare persista ca intensitate si durata este bine sa luam masuri de combatere a ei. Daca ne simtim triste, ne chinuim noaptea sa dormim, avem un randament scazut atat in viata personala cat si in cea profesionala, shopingul nu ne satisface, nimic nu ne intereseaza, ne neglijam tinuta vestimentara si diversele responsabilitati cotidiene.

Daca pozitia corpului nostru este una de incovoiere, umerii sunt cazuti spre inainte, barbia si privirea sunt indreptate in jos, iar bratele atarna pe langa corp ca si cand ar fi total lipsite de viata.

Daca identificam aceste semnalmente atunci inseamna ca am facut primul pas catre starea de alerta.

Urmatorul pas este sa ne corectam pozitia. Ne indreptam umerii si ii aducem la nivelul soldurilor. Ne ridicam privirea catre inainte sau catre cer. Parca ne simtim ceva mai bine J. Apoi, ne gandim la o mutra amuzanta sau la un moment fericit din viata noastra si déjà lucrurile incep sa prinda culoare.

Daca nu dorim sa mergem la un specialist care sa ne ajute sa depasim momentul, putem sa incepem sa avem activitati sociale mai multe, sa facem sport, sa ne petrecem cat mai mult timp in aer liber, sa discutam cu apropiatii nostri cat mai mult posibil despre ce anume ne-a produs aceasta stare, sa gandim pozitiv dar realist si sa avem o atitudine de acceptare si intelegere fata de propria persoana. Ne putem simti mult mai bine daca ne acceptam, daca ne intelegem, daca ne apreciem, daca ne iubim asa cum suntem cu bune si cu rele. Pentru ca suntem oameni si nu putem fi perfecti (si nici nu ne dorim asta).

Si, sa nu uitam ca:

“Depresia reprezinta incapacitatea de a construi un viitor.”,

Rollo May,  psiholog existentialist

cu cat scapam mai repede de “ea” cu atat mai repede ne putem vedea de bunul mers al vietii.

Cu siguranta avem ceva mult mai frumos si constructiv de facut J.

Povestea cutiei cu sarutari

Atunci cand o situatie este blocata la nivelul realitatii, este intotdeauna posibil sa facem apel la ... nivelul simbolic!


Era o data un fost copil, care devenise un adult important, foarte solicitat si foarte ocupat. Cand spun important, vreau sa spun ca dobandise o oarecare reputatie in lumea afacerilor si acesta era motivul pentru care era mereu ocupat. Avea intotdeauna ceva de rezolvat, ceva de pus la punct. Umbla cat era ziua de lunga. Si pentru ca era un om bun la suflet, toata lumea tragea de el si toata lumea isi dorea ceva de la el, iar el isi dorea sa nu ramana nimeni nemultumit asa ca facea tot posibilul sa ii multumeasca pe aproape toti. Spun aproape toti, pentru ca nu putea chiar sa ii multumeasca pe toti, va dati seama. Cineva si nu stiu cum de se intampla ca, Cineva sa fie mereu aceeasi persoana, ramanea de cele mai multe ori nemultumita.
Ajunsese la o oarecare varsta, Barbatul, cand incepuse sa se intrebe daca nu cumva a venit vremea sa lase afacerile mai incet si sa se ocupe si de viata lui, si sa fie mai atent cu Cineva care ramanea de cele mai multe ori pe dinafara.
Acea Cineva asa cum probabil ati ghicit deja, era o persoana speciala pentru el, o persoana pe care, el, Barbatul, o alesese cu grija si o pusese pe un piedestal important din viata lui. Insa valurile vietii nu ii permiteau sa se urce prea des pe piedestal, sa ii impartaseasca ceea ce simtea si ceea ce isi dorea sa construiasca. Comunicarea de la distanta era tot mai greu de depasit.
Intre Barbat si Cineva exista o legatura speciala, un atasament profund. Dincolo de sentimentele de iubire si afectiune care circulau, se dezvoltase o relatie de schimb si de impartasiri care era benefica pentru amandoi.
Dar, distanta dintre cei doi devenise apasatoare. Mai ales pentru Cineva. I se parea ca nu il vede destul si asa si era.
Binenteles vorbeau la telefon, comunicau in scris, insa Cineva, considera ca toate acestea nu puteau inlocui prezenta lui si mai ales micile saruturi de tandreturi pe care si le dadeau cand erau unul aproape de altul si ... alchimia care se producea cand erau impreuna. Momente MAGICE.
Cineva, stia cumva, ca atunci cand o situatie era blocata in realitate, putea fi hranita prin demersuri simbolice. Si cum ii placea sa faureasca cu mainile tot felul de lucruri frumoase, a construit o cutie pentru saruturi, tandreturi, vorbe bune ... a facut o cutie de saruturi pe care a daruit-o Barbatului (simbolic a daruti-o, pentru ca Barbatul nu isi permitea sa vina sa o primeasca si nici sa o poarte cu el).
Stiti cum functioneaza o cutie a saruturilor?
Mai intai cutia este bine sa aiba capac care sa se inchida cu grija pentru a nu iesi nimic din ea. Trebuie sa o aveti mereu aproape, intr-un loc sigur, aproape de suflet, pentru a o putea folositi cand vreti si cand aveti nevoie. Dupa ce o umpleti cu saruturi pline de trandrete si ganduri fericite si benefice, emotii pozitive care incarca si tot ce mai simtiti voi nevoia sa transmiteti, inchideti capacul bine si oferiti cutia persoanei careia doriti sa o dati (oferirea poate la fel de simbolica ca si ceea ce puneti in cutie). Iar persoana care o primeste, poate deschide usor cutia, pentru a primi un sarut sau doua sau sa primeasca un mesaj de tandrete (daca cutia este reala, mesajele de trandrete poti fi transformate in petale de trandafir de exemplu). Persoana trebuie sa deschida cutia cu grija si sa fie foarte atenta sa nu risipeasca continutul cutii, pentru ca saruturile sunt foarte efemere, au tendinta sa se risipeasca in natura in cautarea celor care le pot accepta.
Cand cutia este goala, persoana o trimte inapoi pentru a o umple la loc si a o trimite, inchisa cu grija, invaluita de parfumul dragostei, delicat decorata.
Si astfel Barbatul, a primit ACUM o cutie frumoasa, deosebita, ne-mai-vazuta si ne-mai-intalnita. Cineva i-a explicat barbatului ce inseamna si cum functioneaza.

- De fiecare data cand ne vedem, cand vorbim intr-un fel sau altul sau cand se goleste o voi umple cu tot ce am nevoie sa iti transmit si cu tot ce cred ca ai nevoie sa primesti de la mine, simbolic. O sa te rog sa ai grija cum o folosesti, sa nu o lasi la indemana pentru ca barbatii sunt mari consumatori de saruturi si saruturile cauta persoane care au nevoie de ele. Cutia este doar pentru tine, de altfel saruturile pe care le pun in ea sunt doar pentru tine. Pentru mine este o modalitate de a fi prezenta, in fiecare zi, aproape de tine si de a-ti marturisi dragostea mea in fiecare moment. Pare micuta insa contine tot ce am mai frumos pentru tine, ganduri frumoase, saruturi, tandreturi! spune Cineva catre Barbat, cu cea mai tandra si frumoasa voce pe care o poate transite in acest moment, pentru ca mesajul sa fie primit asa cum este nevoie.

Nu stiu cum a continuat povestea, dar stiu ca Cineva s-a simtit mai bine dupa ce a oferit cutia Barbatului.


Viata este intotdeauna minunata ... atunci cand nu o chinuim!

Poti oferi aceasta cutie cui doresti tu. Poate iubitului tau, poate mamei tale, poate fratelui sau surorii, sau copiilor... Nu ai nevoie decat de imaginatie pentru a construi cutia si sa pui in ea tot ce doresti sa pui, pentru acea persoana speciaia. Este eliberator sa stii ca poti sa oferi ceea ce au nevoie cei dragi atunci cand nu poti fi fizic aproape de ei.

Aceasta poveste terapeutica este adaptata dupa "Povestea cutiei de sarutari" de Jacques Salome

Despre plictiseala

tot din cartea "Din adancul sufletului" citez despre fenomenul PLICTISEALA. Gray Zucav si Linda Francis zic asa:


"Plictiseala te determina sa te indepartezi de ceea ce este cu adevarat important. Precum dependenta de munca si perfectionismul, plictiseala este o modalitate de a-ti distrage atentia de la experientele interioare. Obsesia pentru munca si perfectiunea distrag atentia de la emotii, concentrand-o in afara, spre alte preocupari. Persoanele dependente de munca si perfectionistii isi distrag atentia de la ceea ce simt, concentrandu-se asupra circumstantelor. Ei se gandesc intotdeauna la ce reparatii sa mai faca prin casa, la proiectul care trebuie finalizat, la examenul care se apropie si asa mai departe. In timp ce se concentreaza asupra unei activitati sau a alteia, semnalele sistemului energetic trec fara a fi observate.

   Plictiseala este esecul in a gasi o preocupare sau o situatie suficient de interesanta pentru a-ti indeparta atentia de la ceea ce simti cu adevarat. Apare atunci cand privesti in exterior si nu gasesti niciun lucru care sa-ti atraga atentia. In loc sa-ti traiesti emotiile - sa devii constient de functionarea sistemului energetic - devii plictisit. Plictiseala este o impotrivire la a deveni constient de ceea ce simti. Este o traire bogata, pentru ca are loc doar atunci cand celelalte metode a-ti distrage atentia au esuat.

   Plictiseala este un mecanism de aparare pentru cei dependenti de munca si pentru perfectionisti. Acestia isi concentreaza atentia asupra activitatilor exterioare pentru a evita trairea emotiilor. Intr-un final, acele activitati devin istovitoare. Tot mai multe lucruri raman neterminate sau nearanjate perfect, iar ei nu mai au energie pentru a continua. Acesta este sindromul de epuizare psihica. Dupa o vacanta, incep din nou si apoi din nou, pana cand nu mai pot continua. Fuga de emotiile care sunt prea dureroase pentru a fi abordate sau prea rusinoase pentru a fi recunoscute da gres. in loc sa se indrepte spre interior, pentru a explora acele emotii, ei devin plictisiti.

   Plictiseala este esecul in cautarea implinirii provenite din exterior si refuzul de a vedea ce a dus din start la aceasta cautare. Dupa ce toate eforturile de a-ti distrage atentia de la emotii s-au dovedit a fi in zadar, plictiseala ramane, in continuare, o impotrivire puternica de a trai emotiile. Cauza plictiselii se gaseste in emotiile dureroase. Aceasta este si radacina dependentei de munca si a perfectionismului. in unele cazuri, prima data se instaleaza starea de plictiseala, din care incerci sa evadezi refugiindu-te in munca si intr-un comportament perfectionist. In alte cazuri, obsesia pentru munca si perfectionismul preceda plictiseala.

   Nu te-ai nascut pentru a te pierde in activitati. Scopul tau pe pamant este sa daruiesti cadourile pe care sufletul doreste sa le daruiasca, acelea care creeaza armonie, cooperare, impartasire si bucuria de a trai, sub orice forma s-ar arata. Poti avea o familie, poti sa pui pe picioare o afacere, poti deveni instalator sau poti sa mergi la scoala. Sufletul va gasi intotdeauna cai de a se exprima atunci cand localizezi si vindeci partile care-i blocheaza intentiile.

   Partile ce se se opun intentiilor sufletului - armonie, cooperare, impartasire si bucuria de a trai - sunt partile pline de teama, partile care creeaza obsesia pentru munca, perfectionismul si plictiseala. Plictiseala, la fel ca celelalte doua, reprezinta o cale de a fugi de potentialul cel mai inalt. Se materializeaza sub forma fricii vizavi de transformarea care vrea sa aiba loc si care va avea loc, in interiorul tau, atunci cand iti vei explora emotiile. Plictiseala este impotrivirea ta la dezvoltarea spirituala."

Deci, spune-mi cat de mult te plictisesti ca sa iti spun cine esti :).