miercuri, 29 iunie 2011

Curs de formare profesională continuă

“Actualităti terapeutice în tratamentul depresiei”

Bucuresti 16 - 17 iulie 2011
“Actualitati terapeutice in tratamentul depresiei” este un program dezvoltat pentru a aborda aspectele clinice ale depresiei de-a lungul varstelor: copiii, adolescenti si adulti. Scopul acestui curs este de a va familiariza cu informatii care sunt intotdeauna usor accesibile, dar pe care este adesea necesar sa la cunoastem pentru a ne ingriji sau pentru a fi un aliat terapeutic al depresivului si, mai mult chiar, pentru a-l face sa inteleaga deciziile medicale.

Cursul cuprinde o scurta parte teoretica si se axeaza pe tratament, interventii si aplicatii practice, incluzand metode si tehnici originale pentru abordarea terapeutica a copilului, adolescentului si a adultului in depresie si tentativele de suicid.

Din tematica: Consideraţii teoretice, tentativele de suicid, modele de analiză funcţională, metode şi tehnici de intervenţie terapeutică, plan de tratament şi intervenţie în depresia la copiii, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de suicid la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adulţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de siucid la adulţi, evaluarea cunoştinţelor.

Orar: Sambata 16 iulie, orele 9:00 – 18:30; Duminica 17 iulie, orele 8:30 – 15:00.

Formator: Psih.Dr. Mariana Costache, formator si supervisor ARHRTE (Asociaţia Română de Hipnoză clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană).

Publicul tinta: psihologi clinicieni, psihoterapeuti în supervizare sau autonomi interesati de problematica depresiei , în special diagnosticul si interventia terapeutică, la copii, adolescenti si adulti. De asemenea cursul se adresează și psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție în abordarea depresiei.

Se acorda 10 credite pentru acest curs de 15 ore de la Colegiul Psihologilor din Romania.

joi, 23 iunie 2011

Cum e cu perfectiunea?

"Incercand sa atingem inaccesibilul, facem sa devina imposibil si ceea ce ar fi fost realizabil" Watzlawick

De multe ori tindem catre perfectiune. Consideram ca numai perfectiunea ne-ar face sa ne simtim bine. Credem cu tarie ca numai atunci cand suntem perfecti putem ajunge sa fim impliniti, fericiti. Si, in tot acest timp cat muncim cu toate celulele corpului nostru ca sa ajungem la perfectiune, nu ne dam seama ca de fapt pierdem esentialul. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa ii bucuram pe cei de langa noi, uitam sa iubim si uitam sa ne lasam iubiti.

Cerem si celor de langa noi sa se ridice la asteptarile noatre si nu acceptam nici cea mai mica abatere de la traiectorie.

Suntem noi fericiti cu noi asa PERFECTI? Si daca am ajuns la concluzia ca nu suntem, ce ne facem? Ca ne-am obisnuit sa tindem catre perfectiune si consideram ca nu ne mai putem deconecta?

Primul pas catre rezolvarea acestei dileme ar fi sa incepem sa coboram stacheta. Treptat, putin, putin cate putin, cate o jumatate de milimetru in fiecare zi. Apoi din ce in ce mai mult, pana ajungem la niveul la care consideram ca putem echilibra balanta. Ca e in regula daca ne scapa cate o imperfectiune. Ca e in regula daca cel de langa noi a facut ceva gresit. Ca atunci cand dam cu stangul in dreptul in loc sa ne enervam, ne amuzam. Si dupa aceasta munca de iesit din perfectiunea intruchipata (trebuie sa recunoastem ca este o munca grea si de lunga durata) vom ajunge la concluzia ca de fapt suntem mult mai eficienti din toate punctele de vedere, din momentul in care am inceput sa devenim mai putin perfecti.

Numai prin ceea ce putem face pentru noi si pentru cei de langa noi ne face sa ne simtim bine si ne putem inalta spre acele limite ale POSIBILULUI.

vineri, 17 iunie 2011

Metafora terapeutica - Alegerea

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale. 


Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.

Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:”
Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”
… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
Sunt parte din problema sau din solutie?”


adaptare dupa un text de Bruno Ferrero

marți, 7 iunie 2011

In ziua in care m-am iubit cu adevarat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …

Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.

Un poem profund scris de ingerul vagabond Charlie Chaplin, preluat de pe blogul prietenei mele.

Un poem care ne poate ajuta, daca nu am facut asta deja, sa identificam trairile prin care am trecut, trecem, sau urmeaza sa trecem, sa ne dam seama daca ne iubim cu adevarat pe noi insine si, daca nu, ne poate directiona catre asta. Doar iubindu-ne pe noi insine vom putea oferi dragostea adevarata, care nu face rau, nu e egoista si nu te face sa suferi.