luni, 12 martie 2012

Povestea femeii in drum spre propria sa viata

Adeseori, viata nu ne cere sa o urmam orbeste, ci sa mergem inaintea ei plini de bucurie.


Era o data o femeie, care dupa ce traversase o intreaga viata de femeie, intalnise diverse iubiri, iar apoi o relatie importanta cu un barbat care a devenit sotul ei, dupa ce purtase si crescuse copii si exersase o profesie pasionala, s-a regasit la capatul existentei sale, in fata imensului gol al singuratatii, al intalnirii cu ea insasi.
Cum se intamplase acest lucru? Cum ajunsese singura, acum la apusul vietii, fara proiecte, fara energie, dupa ce daduse atat de mult, lipsita de toate visele ei, pe care le daruise in zadar si le pierduse ... la cei pe care ii iubise atat de mult?
Cum sa mai continue drumul acum, cand se simtea coplesita de o oboseala imensa, o slabiciune adanca atunci cand se trezea dimineata, o greutate de a deschide ochii, a respira, a se spala, a se imbraca, a infrunta privirea oarba a atat de multor necunoscuti?
Cum sa mai poata avea energia de a schita gesturi care nu mai au sens, de a incepe cateva fraze moarte din start, imaginadu-si imediat ca ziua de ieri era deja incheiata?
Iar acest lucru se intampla foarte des in lumea barbatilor si a femeilor din ziua de azi.
La inceput, bajbaia prin ceata din pustiul vietii ei, prin greutatea singuratatii, prin golul neintelegerii pe care il simtea in jurul ei. Uneori se simtea disperata, atunci cand gandurile apasatoare ii infectau corpul, cand simtea dureri care ii strabateau spatele, ii desirau burta, ii hartuiau inima, cand durerea era atat de mare incat isi imagina ca nu va mai putea sta in picioare, cand isi dorea sa adoarma si sa moara rapusa de slabiciune si de disperarea de a mai trai.
Ea nu stia ca viata ei astepta doar ca ea sa isi aduca aminte ca exista. O emotie, care cuprinde in ea lumea intreaga, s-a trezit, a urcat apoi caile secrete ale sensibilitatii sale, pana la constiinta ei, s-a cuibarit in gandurile ei pentru a se transforma in lumina, soare, inainte de a se transforma in energie datatoare de viata.

Intr-o dimineata, in mintea ei s-a aprins o fraza, care stralucea sub pleoapele ei, fredonandu-i la ureche
"Sa ai grija de viata ta, ai grija de ea..."
Dar alte voci, cele a vechilor demoni, vechile obiceiuri, frustrate pentru ca erau inlaturate de un suflu de viata nou, au inceput sa preia comanda, sa acopere acele cuvinte, de propria lor ranchiuna.
- sa fii atenta, daca doresti sa te aventurezi pe drumul acestor dorinte, vrand sa te descoperi singura, risti sa te pierzi, sa dezvalui aspecte inacceptabile din tine.
- dorintele tale sunt inselatoare,
- crezi ca ai totul, dar nu ai nimic, nu esti nimic, nu ai fost in stare sa il retii pe sotul tau, sa iti pastrezi copii aproape de tine, sa iti mentii statutul de femeie iubita...
- poti sa te transformi, ii soptea vocea cea mica, de la inceput
- nu poti sa faci nimic, inganau vocile ei de dinainte.
- pot sa ma iubesc si sa ma respect
deloc, ai nevoie sa fii iubita, nu trebuie sa si daruiesti iubirea decat daca esti iubita la randul tau!
- simt ca pot sa ma iubsec si sa iubesc fara sa primesc neaparat ceva  in schimb ... pentru placerea de a fi.
- nu, inima ta nu este destul de deschisa pentru a iubi, doar pentru a iubi. Gandeste-te bine, stii ca ecoul tau nu suporta sa traiasca iubirea impartasita. Ai nevoie de sentimente, de juraminte. de durata si de seriozitate in orice incercare...
- nu ma aflu aici in lipsa, nici in nevoie, ci in plinatate!
- o sa vezi ca o sa regreti imedia toate visele astea.
- sunt asemenea muzicii, caut si imi regasesc acordurile.
- esti derizotie, timp pierdut, iluzii inselatoare. Nu incepe sa speri un lucruri pe care nu le vei atinge niciodata.
- exist, in sfarsit exist pentru mine
- nu, supravietuiesti, vegetezi. Acceptati soarta fara revolta, fara vise inutile, te afli pe panta descendenta a vietii tale, ramai linistita! Ai jucat, ai pierdut, meriti sa te odihnesti acum.
- acum ma regasesc, doar pe mine insami, in esenta fiintei mele
- insa uiti un lucru esential; siguranta!
- in fata neputintei pot imblanzi forte secrete, in fata urgentei, am incredere in starile mele interioare, in fata haosului, imi ascult propria voce. Sunt pe calea aceasta acum.


Uimita, a ajuns sa nu mai auda celelalte voci astfel incat se hotara sa se asculte. Incepand din ziua de azi nu a mai fost singura. Iar deschiderea spre dialog a ajutat-o sa intalneasca multe posibilitati pe calea propriei vieti. 


"Povestea femeii in drum spre propria ei viata" - de Jacques Samole

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu