Imaginea de sine a bebelusului nostru

Iata cateva idei utile, culese din scrierile Virginiei Satre, care ne vor ajuta sa intelegem mai bine cat de important este felul in care un adult se comporta cu copilul mic si cum putem sa il ajutam sa isi construiasca o imagine de sine sanatoasa.

" Copilul vine pe lume ca o coala alba de hartie, iar stima de sine, valoarea pe care si-o acorda sunt un produs al modului in care il trateaza adultii. Ce inseamna asta? Ca, acestia nu pot sa fie constienti de faptul ca felul in care ating un copil poate modifica stima de sine a acestuia.

Copii invata stima de sine din vocile pe care le aud, din expresiile din ochii adultilor care se ocupa de ei, din tonusul musculaturii celor care ii tin in brate, din modul in care adultii raspund la plansul lor.

Daca bebelusul ar putea vorbi, el ar spune: "sunt iubit", nu ma baga nimeni in seama; sunt respins; ma simt singur", "sunt cel mai important", "nu am nici o valoare. sunt o povara". 

Acestia sunt precursorii mesajelor de valoare de sine de mai tarziu.

Cateva idei care ii pot ajuta pe proaspetii parinti sa dezvolte stima de sine a bebelusilor lor:

• Iinvatati sa fiti constienti de modul in care ii atingeti pe ceilalti. Cum v-ati simti daca ati fi voi cei atinsi astfel? Cand va atingeti copilul imaginativa ce afla acesta. Cum este mangaierea voastra: apasata, delicata, lipsita de energie, umeda, iubitoare, ezitanta, nelinistita? Spuneti-i copilului ce anume simtiti.
• Invatati sa fiti constienti de expresiile pe care le aveti in privire. Apoi, recunoasteti-le: "sunt manios", "sunt speriat", "sunt fericit" si asa mai departe. Este important sa ii dati voi copilului invormatii directe despre voi.
• Copii foarte mici au tendinta de a crede ca toate evenimentele din jur se intampla din cauza lor. Aici intra atat intamplarile bune, cat si cele rele. O parte importanta din procesul de invatare a stimei de sine este diferentierea clara dintre acele evenimente care tin de copil si evenimentele care tin de altcineva. Cand vorbiti cu copilul fiti foarte clar cu privire la persoana la care faceti referire. De exemplu, o mama suparata din cauza coportamentului unuia dintre copiii ei poate spune: "VOI NU MA ASCULTATI NICIODATA!" iar acest mesaj este auzit si crezut de toti copii ei prezenti, desi ea dorea sa transmita mesajul doar unuia dintre ei.
• Sprijiniti capacitatea si libertatea copilului de a comenta si de a pune intrebari, astfel incat fiecare persoana sa poata verifica ceea ce se intampla. In exemplul de mai sus, copilul cu libertatea de a pune intrebari poate reactiona: "La mine te referi?"

Toate evenimentele, actiunile, vocile, tot ce se intampla in jurul bebelusilor ramane inregistrat in adancul acestora si, la un anumit nivel, are un inteles. Regresia hipnotica prin care adultii revin in copilarie, valideaza aceste concluzii. Adeseori bebelusii inregistreaza aceste evenimente fara contextul care le-ar putea explica in mod corespunzator. Fara intelegerea acestor circumstante, evenimentele devin baza unor concluzii ulterioare false si al comportamentului ce decurge de aici. Recomandarea este ca parintii sa le spuna copiilor ce se intampla, indicand clar contextul si persoanele implicate. De exemplu daca v-ati certat cu sotul, puteti merge la patul copilului, sau la locul de joaca si ii puteti explica pe rand ce s-a intamplat. Este extrem de important sa faceti asta, mai ales daca numele copilului a aparut in cearta voastra. ...

A fi suparat si a descrie supararea sunt doua lucruri diferite, tonul vocii este complet altul. Am vazut copii de 4 ani plangand cand parintii lor se certau. In momentul in care cearta se incheia si parintii incepeau sa ii explice copilului ce se intamplase, in modul descris mai sus, acesta incepea sa zambeasca si sa se duca linistit la culcare. 

Nu doar evenimentele negative il tulbura pe copil ci si cele pozitive, ... evenimentele produc reactii emotionale si declanseaza raspunsuri emotionale, asa ca este bine sa verbalizam si sa comnunicam cu copilul astfel incat acesta sa stie ce se intampla. Fara ajutor copii nu pot diferentia contextul de eveniment si evenimentul de propria persoana. 

Un alt mod de a ajuta copilul sa capete stima de sine este sa vorbim cu el stand la nivelul lui vizual, pronuntandu-i numele, strigandu-l afectuos, pronuntand cu atentie "eu" si "tu". Cand faceti asta fiti pe deplin prezent pentru copil, asa ii transiteti cu succes iubirea voastra. 

Stima de sine se invata foarte bine si prin sublinierea asemenarilor si a diferentelor. Discutati despre asta din perspectiva descoperirii si nu in contextul competitiei si a comparatiilor. .

Stima de sine se invata si atunci cand ii oferiti copilului multe oportunitati prin care ii stimulati interesul si, mai apoi, il ghidati pe calea performantei. ... 

O fiinta care este vizibil iubita si apreciata va invata mai usor noi lectii. 

Multi dintre noi, parinti fiind, suferim inca de stima de sine scazuta invatata de cand eram si noi copii. Aceasta situatie poate fi un obstacol atunci cand ne propunem sa ii invatam pe altii ceea ce noi nu am fost invatati niciodata. Cu toate astea, partea frumoasa este ca stima de sine poate fi remodelata la orice varsta. Oricine descopera ca nu sta prea bine la acest capitol, doreste sa recunoasca asta si doreste sa se schimbe poate ajunge la un nivel crescut de stima de sine. 

Este un proces care necesita timp, rabdare si curajul de ati asuma noi riscuri. Investind in aceste eforturi, inseamna ca putem descatusa resurse vaste, neutralizate, prin dezvoltarea unor sentimente de pretuire fata de propria persoana. 

Daca maine dimineata ne-am trezi cu o stima de sine mai inalta, am fi capabili sa ne purtam cu noi insisi, dar si cu celilalti, cu iubire, amabilitate, autenticitate. ..."