Povestea barbatului care se simtea mereu indignat

"Ceea ce judecam in  interiorul nostru ca fiind inacceptabil se afla ascuns, adeseori, de foarte mult timp in cel mai secret dintre gandurile sau comportamentele noastre.


Era o data un barbat care era tot timpul indignat. Era foarte sensibil cand avea de a face cu prostia, intolerant fata de mediocritate, dadea dovada de o invulnerabilitate exagerata fata de nedreptate, de fragilitatea fata de abuzul de putere, astfel incat reactiona, se aprindea foarte des, mai des decat majoritatea barbatilor si femeilor.
Traia mereu intre doua stari neplacute, revolta si furia. Nu trecea nici o zi, fara ca un gest, o vorba, un eveniment care sa nu i se para nepotrivit, inadecvat, inoportun, fara ca o atitudine, un comportament observat, sa nu il faca sa se enerveze, sa se manifeste si sa exprime ceea ce gandea despre acel eveniment, acea vorba sau acel simplu gest pe care l-a vazut sau le-a auzit. Fie ca este vorba despre un lucru in care era implicat direct, fie ca nu, se simtea obligat sa intervina.
Probabil va ganditi ca acel moment de viata era epuizant pentru el sau cel putin ii rapea cea mai mare parte din energie. Dar nu era de loc asa, avea mereu o energie tinereasca neschimbata, o incredere nezdruncinata in viata si in oameni. De parca anii aceea intregi de deceptii nu ar fi lasat nici o urma asupra lui.
Avea o curiozitate inepuizabila fata de comportamentele semenilor lui si un entuziasm permanent pentru tot ceea ce era legat de relatiile umane.
Nu putea sa creada in  rautate sau in intentii rele, se gandea de fiecare data ca era vorba despre o scapare, despre o greseala, de o slabiciune trecatoare, o neintelegere usor de inteles si, prin urmare reparabila.
Credea ca prin constientizarea lucrurilor, prin bunavointa, printr-o mai mare atentie ar putea sa evite in viitor repetarea a ceea ce el considera "prostie sau inconstienta".
Cu toate aceastea, intr-o zi a trebuit sa isi dea seama de un lucru: trebuia sa existe totusi in fiinta umana o parte de rautate, foarte bine inscrisa in trecutul lui si care nu trebuia decat sa fie exprimata.
Exista in fiecare individ o parte de umbra si de conflicte care il agresau in interior, il angoasau si il dezechilibrau intratat incat uneori se transforma intr-un adevarat calau, terorist sau excroc.
Astfel a ajuns sa se intrebe pe sine insasi: "Dar oare ce este atins in mine de fiecare data atat de puternic incat reactioneaz asa de puternic? Oare ce este reactivat, starnit in adancul fiintei mele si ma face sa intervin, pentru a repara ceea ce mi se pare inacceptabil, nedrept sau insuportabil? Oare ce alimenteaza in mine sursa aceea de indignare care nu se opreste niciodata?"
Astfe s-a confruntat cu partea aceea de umbra si violenta pe care o avea in el. Cu acele zone nesigure si neclare din el insusi, pe care le impinsese cat mai adanc in uitare.
A fost foarte surprins sa descopere in el locuri in care mocnea ura, in care astepta furia, in care se schimonisea furia, gata sa izbucneasca oricand si unde meschinaria si sordidul se manifestau fara nici o piedica.
Simtea ca in fiecare om si in el insusi coabitau nu doar binele si raul, ci mai ales imprevizibilul si necunoscutul. Iar conflictul lui nu era de fapt cu ceilalti, ci in interiorul lui, in adancul fiintei lui si trebuia sa se lupte pentru a ramane vigilent, centrat, in acord cu propriile sale valori.
A ramas pana la sfarsitul vietii un om indignat si nefericit, insa cu o toleranta si o compasiune mult mai mari pentru acele lucruri neintelese si inacceptabile ce pot aparea in comportamentele oamenilor. Deoarece acum stia ca acea parte de violenta, distructiva putea sa se manifeste si in el."

Poveste terapeutica de Jacques Salome - "Povestea barbatului care se simtea mereu indignat"