O poveste despre somatizare

Bolile noastre poarta un sens, chiar daca ne este greu sa il recunoastem si sa il intelegem atunci cand ne invadeaza corpul. Incercand sa gasim dincolo de cauza, sensul pe care incearca sa ni-l transmita maladiile noastre, putem elibera o mare parte din energie pentru a infrunta mai bine consecintele si distrugerile somatizarii noastre. 

Era o data o mierla, care a descoperit intr-o zi, sub aripioara ei, foarte aproape de sanul stang, o umflatura care nu era acolo cu cateva zile inainte. Si-a pipait cu grija zona aceea, pentru a simti nodul care se formase sub piele. Acea umflatura nu avea ce sa caute acolo. Era o umflatura de carne si de piele, tare, deloc dureroasa, dar foarte prezenta dintr-o data, ca si cum ar fi invadat corpul micii mierle.

Stiti probabil, ca pieptul, pentru o mierla este un loc foarte delicat, foarte sensibil, plin de emotii, deoarece este foarte aproape de inima. Este un loc foarte fragil si sensibil.

Folosim in diverse exprimari ale noastre ca "am o greutate pe imima", din foarte multe motive. Din motive cunoscute, sau necunoscute, uitate dar care sunt in continuare prezente in interiorul nostru. In cazul mierlelor, in ciuda veseliei lor aproape permanente (stiti ca ele canta tot timpul), inima poate sa pastreze dureri mai vechi, depuse cu mult timp in urma in colturile tacerii, iubiri ranite sau agresate, supuneri indelung acceptate, resentimente innecate... Pe scurt, se poate intampla, mai ales in cazul mierlelor, care totusi au o rabdare nesfarsita, ca organismul lor sa transmita un avertisment. Este ca si cum acesta le-ar zice: "Atentie, nu ma simt respectat. Bineinteles, ai facut mult sport, ai avut grija de infatisarea ta exterioara, m-ai antrenat intr-o multime de aventuri in tara in care te-ai nascut. Te-am urmat mereu, fara retinere, atunci cand ai vrut sa il insotesti pe sotul tau in calatorie de serviciu pe un alte continente, am acceptat multe sacrificii chiar daca nu ma simteam mereu ascultat si inteles! corpul ei ar fi putut sa adauge: "Mi-au placut mult sederile la soare, am purtat trei copii, am suportat o munca cat pentru trei oameni, aceea de mama, de invatatoare si de femeie. Am daruit mult, am acceptat si mai mult, iar astazi vreau sa iti transmit un mesaj: ai grija de tine, asculta-ma..."

Cred ca in acea zi, mierla a inteles mesajul transmis de corpul ei. ...

Deoarece nu este suficient sa ingrijesti simptomele unei boli sau chiar sa le faci sa dispara, poti sa incerci sa intelegi meajul transmis de corpul tau pentru a intelege sensul acelei boli. Pentru a incerca sa intelegi la ce anume vrea sa ne faca atenti acea boala, pentru a putea sa ne exprimam in cuvinte ceva ce nu s-a spus, pentru a incheia o situatie neterminata, pentru a iesi dintr-un conflict sau a repara o rana mai veche.

Astazi, fie este vorba de tara mirlelor, fie este vorba de lumea oamenilor, medincina moderna dispune de multe mijloace de a suprima diverse boli, insa mai este nevoie sa incercam sa intelegem ce anume doreste sa ne transmita acea boala??? Ce vroia sa ne spuna despre noi insine? Ceva ce de altfel stim de mult, dar fie nu vrem sa intelegem, fie nu vream sa recunoastem. Amintirea unui eveniment, a unui sentiment, un simtamant pe care il purtam de mult in noi, fara sa indraznim sa in numim sau sa ne confruntam cu el. Pentru ca cel mai greu nu este sa le spunem celorlalti ce simtitm sau ce ne preocupa, ci sa indraznim sa ne spunem acest lucru noua insine!

Adaptare dupa "Povestea micii umflaturi care nu mai voia sa ramana tacuta" de Jacques Salome