Ce vina avem noi, femeile ca
producem estrogen?
Estrogenul este principalul factor pentru care femeile sunt de doua ori
mai predispuse la depresie decat barbatii. Pentru ca, estrogenul, hormonul
sexual al femeii poate prelua fraiele unei enzime cerebrale care este
responsabila cu producerea hormonului fericirii si anume serotonina. In
momentul in care creierul nostru nu mai produce serotonina se instaleaza cu
pasi repezi tristetea patologica.
Depresia, boala secolului cum mai este numita sau
tristetea patologica este o tulburare a starii afective. Apare in momentul in care partea creierului
care este responsabila cu dispozitia, sufera o tulburare. Aceasta tulburare
poate fi cauzata de stres, un eveniment traumatic, probleme fincanciare, dieta
deficitara, consum excesiv de zahar, sedentarism, lipsa luminii naturale,
consum de alcool, de droguri, boala, perioada menstruatiei, avort spontan sau
chiuretaj, nastere, menopauza etc.
De multe ori suntem mai sensibile in perioada
ovulatiei sau inainte de inceperea menstruatiei, inainte de menopauza sau dupa
ce dam nastere unui copil, pentru ca atunci corpul nostru sufera modificari
hormonale care pot declansa mecanismul explicat mai sus. Dar asta nu este o
regula generala. Fiecare personalitate este unica si fiecare organism
reactioneaza in felul lui.
Un stres suplimentar la care putem fi supuse este
cel cauzat de responsabilitatea cresterii si ingrijirii copiilor, abuzurilor
sexuale la care unele femei sunt supuse, relatii nefericite, ingrijirea
varstinicilor bolnavi din famile, violenta conjugala etc.
Majoritatea oamenilor se simt deprimati uneori,
insa aceasta este o reactie naturala la stres si la tensiunile vietii
cotidiene. Daca aceasta stare persista ca intensitate si durata este bine sa
luam masuri de combatere a ei. Daca ne simtim triste, ne chinuim noaptea sa
dormim, avem un randament scazut atat in viata personala cat si in cea
profesionala, shopingul nu ne satisface, nimic nu ne intereseaza, ne neglijam
tinuta vestimentara si diversele responsabilitati cotidiene.
Daca pozitia corpului nostru este una de
incovoiere, umerii sunt cazuti spre inainte, barbia si privirea sunt indreptate
in jos, iar bratele atarna pe langa corp ca si cand ar fi total lipsite de
viata.
Daca identificam aceste semnalmente atunci
inseamna ca am facut primul pas catre starea de alerta.
Urmatorul pas este sa ne corectam pozitia. Ne
indreptam umerii si ii aducem la nivelul soldurilor. Ne ridicam privirea catre
inainte sau catre cer. Parca ne simtim ceva mai bine J. Apoi, ne gandim la o mutra amuzanta sau la un
moment fericit din viata noastra si déjà lucrurile incep sa prinda culoare.
Daca nu dorim sa mergem la un specialist care sa
ne ajute sa depasim momentul, putem sa incepem sa avem activitati sociale mai
multe, sa facem sport, sa ne petrecem cat mai mult timp in aer liber, sa
discutam cu apropiatii nostri cat mai mult posibil despre ce anume ne-a produs
aceasta stare, sa gandim pozitiv dar realist si sa avem o atitudine de
acceptare si intelegere fata de propria persoana. Ne putem simti mult mai bine
daca ne acceptam, daca ne intelegem, daca ne apreciem, daca ne iubim asa cum
suntem cu bune si cu rele. Pentru ca suntem oameni si nu putem fi perfecti (si
nici nu ne dorim asta).
Si, sa nu uitam ca:
“Depresia reprezinta incapacitatea de a construi un viitor.”,
Rollo May, psiholog existentialist
cu cat scapam mai repede de “ea” cu atat mai repede ne putem vedea de bunul
mers al vietii.
Cu siguranta avem ceva mult mai frumos si constructiv de facut J.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu