“Actualităti terapeutice în tratamentul depresiei”
Bucuresti 16 - 17 iulie 2011
“Actualitati terapeutice in tratamentul depresiei” este un program dezvoltat pentru a aborda aspectele clinice ale depresiei de-a lungul varstelor: copiii, adolescenti si adulti. Scopul acestui curs este de a va familiariza cu informatii care sunt intotdeauna usor accesibile, dar pe care este adesea necesar sa la cunoastem pentru a ne ingriji sau pentru a fi un aliat terapeutic al depresivului si, mai mult chiar, pentru a-l face sa inteleaga deciziile medicale.
Cursul cuprinde o scurta parte teoretica si se axeaza pe tratament, interventii si aplicatii practice, incluzand metode si tehnici originale pentru abordarea terapeutica a copilului, adolescentului si a adultului in depresie si tentativele de suicid.
Din tematica: Consideraţii teoretice, tentativele de suicid, modele de analiză funcţională, metode şi tehnici de intervenţie terapeutică, plan de tratament şi intervenţie în depresia la copiii, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de suicid la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adulţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de siucid la adulţi, evaluarea cunoştinţelor.
Orar: Sambata 16 iulie, orele 9:00 – 18:30; Duminica 17 iulie, orele 8:30 – 15:00.
Formator: Psih.Dr. Mariana Costache, formator si supervisor ARHRTE (Asociaţia Română de Hipnoză clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană).
Publicul tinta: psihologi clinicieni, psihoterapeuti în supervizare sau autonomi interesati de problematica depresiei , în special diagnosticul si interventia terapeutică, la copii, adolescenti si adulti. De asemenea cursul se adresează și psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție în abordarea depresiei.
Se acorda 10 credite pentru acest curs de 15 ore de la Colegiul Psihologilor din Romania.
miercuri, 29 iunie 2011
joi, 23 iunie 2011
Cum e cu perfectiunea?
"Incercand sa atingem inaccesibilul, facem sa devina imposibil si ceea ce ar fi fost realizabil" Watzlawick
De multe ori tindem catre perfectiune. Consideram ca numai perfectiunea ne-ar face sa ne simtim bine. Credem cu tarie ca numai atunci cand suntem perfecti putem ajunge sa fim impliniti, fericiti. Si, in tot acest timp cat muncim cu toate celulele corpului nostru ca sa ajungem la perfectiune, nu ne dam seama ca de fapt pierdem esentialul. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa ii bucuram pe cei de langa noi, uitam sa iubim si uitam sa ne lasam iubiti.
Cerem si celor de langa noi sa se ridice la asteptarile noatre si nu acceptam nici cea mai mica abatere de la traiectorie.
Suntem noi fericiti cu noi asa PERFECTI? Si daca am ajuns la concluzia ca nu suntem, ce ne facem? Ca ne-am obisnuit sa tindem catre perfectiune si consideram ca nu ne mai putem deconecta?
Primul pas catre rezolvarea acestei dileme ar fi sa incepem sa coboram stacheta. Treptat, putin, putin cate putin, cate o jumatate de milimetru in fiecare zi. Apoi din ce in ce mai mult, pana ajungem la niveul la care consideram ca putem echilibra balanta. Ca e in regula daca ne scapa cate o imperfectiune. Ca e in regula daca cel de langa noi a facut ceva gresit. Ca atunci cand dam cu stangul in dreptul in loc sa ne enervam, ne amuzam. Si dupa aceasta munca de iesit din perfectiunea intruchipata (trebuie sa recunoastem ca este o munca grea si de lunga durata) vom ajunge la concluzia ca de fapt suntem mult mai eficienti din toate punctele de vedere, din momentul in care am inceput sa devenim mai putin perfecti.
Numai prin ceea ce putem face pentru noi si pentru cei de langa noi ne face sa ne simtim bine si ne putem inalta spre acele limite ale POSIBILULUI.
De multe ori tindem catre perfectiune. Consideram ca numai perfectiunea ne-ar face sa ne simtim bine. Credem cu tarie ca numai atunci cand suntem perfecti putem ajunge sa fim impliniti, fericiti. Si, in tot acest timp cat muncim cu toate celulele corpului nostru ca sa ajungem la perfectiune, nu ne dam seama ca de fapt pierdem esentialul. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa ii bucuram pe cei de langa noi, uitam sa iubim si uitam sa ne lasam iubiti.
Cerem si celor de langa noi sa se ridice la asteptarile noatre si nu acceptam nici cea mai mica abatere de la traiectorie.
Suntem noi fericiti cu noi asa PERFECTI? Si daca am ajuns la concluzia ca nu suntem, ce ne facem? Ca ne-am obisnuit sa tindem catre perfectiune si consideram ca nu ne mai putem deconecta?
Primul pas catre rezolvarea acestei dileme ar fi sa incepem sa coboram stacheta. Treptat, putin, putin cate putin, cate o jumatate de milimetru in fiecare zi. Apoi din ce in ce mai mult, pana ajungem la niveul la care consideram ca putem echilibra balanta. Ca e in regula daca ne scapa cate o imperfectiune. Ca e in regula daca cel de langa noi a facut ceva gresit. Ca atunci cand dam cu stangul in dreptul in loc sa ne enervam, ne amuzam. Si dupa aceasta munca de iesit din perfectiunea intruchipata (trebuie sa recunoastem ca este o munca grea si de lunga durata) vom ajunge la concluzia ca de fapt suntem mult mai eficienti din toate punctele de vedere, din momentul in care am inceput sa devenim mai putin perfecti.
Numai prin ceea ce putem face pentru noi si pentru cei de langa noi ne face sa ne simtim bine si ne putem inalta spre acele limite ale POSIBILULUI.
vineri, 17 iunie 2011
Metafora terapeutica - Alegerea
Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”
… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
“Sunt parte din problema sau din solutie?”
adaptare dupa un text de Bruno Ferrero
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”
… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
“Sunt parte din problema sau din solutie?”
adaptare dupa un text de Bruno Ferrero
marți, 7 iunie 2011
In ziua in care m-am iubit cu adevarat
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.
Un poem profund scris de ingerul vagabond Charlie Chaplin, preluat de pe blogul prietenei mele.
Un poem care ne poate ajuta, daca nu am facut asta deja, sa identificam trairile prin care am trecut, trecem, sau urmeaza sa trecem, sa ne dam seama daca ne iubim cu adevarat pe noi insine si, daca nu, ne poate directiona catre asta. Doar iubindu-ne pe noi insine vom putea oferi dragostea adevarata, care nu face rau, nu e egoista si nu te face sa suferi.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.
Un poem profund scris de ingerul vagabond Charlie Chaplin, preluat de pe blogul prietenei mele.
Un poem care ne poate ajuta, daca nu am facut asta deja, sa identificam trairile prin care am trecut, trecem, sau urmeaza sa trecem, sa ne dam seama daca ne iubim cu adevarat pe noi insine si, daca nu, ne poate directiona catre asta. Doar iubindu-ne pe noi insine vom putea oferi dragostea adevarata, care nu face rau, nu e egoista si nu te face sa suferi.
vineri, 27 mai 2011
Povestea picaturii
A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul îi spuse:
- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.
A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
“Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera, iar aceasta cazu din nou în Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.
A sasea poveste:
” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”
A unsprezecea poveste:
” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima:
"O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata."
- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul îi spuse:
- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.
A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
“Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera, iar aceasta cazu din nou în Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.
A sasea poveste:
” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”
A unsprezecea poveste:
” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima:
"O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata."
miercuri, 25 mai 2011
Cum gandul provoaca boala
"... Omul trăieşte în interiorul conştiinţei sale şi nu în afară, în lumea exterioară. El nu-şi dă seama că s-a lovit de o obstrucţie decât atunci când mesajul a fost transmis conştiinţei sale prin intermediul nervilor. Lucrurile pe care le suferă omul, le suferă în interiorul conştiinţei sale, atunci când nervii îi raportează senzaţia.
...
...
Se ştie încă de mult că ulcerul gastric, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburările cardiace şi altele sunt cauzate de deranjamentul mental care se manifestă pe o perioadă de timp.
Se afirmă că stări emotive adverse opresc producţia de celule roşii sangvine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din aşa numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.
...
Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul, organismul. Fiecare celulă în parte - oricât de mică - este o scânteie infinit de mică a Minţii.
...
Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan.
...
Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.
Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. ...
Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate.
...
Psihologul ne spune că mentalitatea umană se împarte în două nivele; nu două minţi, ci două faze ale unei singure minţi, numite fie conştient şi subconştient, fie obiectivă şi subiectivă. De îndată ce gândul imperfect al clientului a fost înlocuit cu gândul perfect al psihologului, vindecarea nu întârzie să se producă.
...
Psihologul ne spune că mentalitatea umană se împarte în două nivele; nu două minţi, ci două faze ale unei singure minţi, numite fie conştient şi subconştient, fie obiectivă şi subiectivă. De îndată ce gândul imperfect al clientului a fost înlocuit cu gândul perfect al psihologului, vindecarea nu întârzie să se producă.
...
Este Legea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.
...
.. Legea a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii.
...
...dacă omul foloseşte puterea sa de a alege să meargă mână în mână cu pacea, perfecţiunea, armonia interioară, aceste calităţi se vor manifesta în viaţa lui dinafară, pentru că mintea omului posedă putere creatoare. Fiecare experienţă este mai întâi o idee păstrată în minte, şi tot ceea ce ne privează de bucurie şi fericire de asemenea a fost o idee. Mintea este în întregime neutră în activitatea să creatoare. Ea lucrează fără întrerupere, chiar şi atunci când dormim, transformând în realitate tot ceea ce primim ca idei mentale. ... "
citate din "Mintea poate vindeca" - FREDERICK BAILES
marți, 17 mai 2011
“Actualităti terapeutice în tratamentul depresiei”
Curs de formare profesională continuă
Bucuresti 25 - 26 iunie 2011
“Actualitati terapeutice in tratamentul depresiei” este un program dezvoltat pentru a aborda aspectele clinice ale depresiei de-a lungul varstelor: copiii, adolescenti si adulti. Scopul acestui curs este de a va familiariza cu informatii care sunt intotdeauna usor accesibile, dar pe care este adesea necesar sa la cunoastem pentru a ne ingriji sau pentru a fi un aliat terapeutic al depresivului si, mai mult chiar, pentru a-l face sa inteleaga deciziile medicale.
Cursul cuprinde o scurta parte teoretica si se axeaza pe tratament, interventii si aplicatii practice, incluzand metode si tehnici originale pentru abordarea terapeutica a copilului, adolescentului si a adultului in depresie si tentativele de suicid.
Din tematica: Consideraţii teoretice, tentativele de suicid, modele de analiză funcţională, metode şi tehnici de intervenţie terapeutică, plan de tratament şi intervenţie în depresia la copiii, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de suicid la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adulţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de siucid la adulţi, evaluarea cunoştinţelor.
Orar: Sambata 25 iunie, orele 9:00 – 18:30; Duminica 26 iunie, orele 8:30 – 15:00.
Formator: Psih.Dr. Mariana Costache, formator si supervisor ARHRTE (Asociaţia Română de Hipnoză clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană).
Publicul tinta: psihologi clinicieni, psihoterapeuti în supervizare sau autonomi interesati de problematica depresiei , în special diagnosticul si interventia terapeutică, la copii, adolescenti si adulti. De asemenea cursul se adresează și psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție în abordarea depresiei.
Se acorda 10 credite pentru acest curs de 15 ore de la Colegiul Psihologilor din Romania.
Locul desfasurarii: Bucuresti
Pentru inscrieri si informatii suplimentare va rugam contactati:
Mirela Motronea, tel. 0744.178.166; 0730.048.881; 0766.610.725
Email:curs2010training@gmail.com
Bucuresti 25 - 26 iunie 2011
“Actualitati terapeutice in tratamentul depresiei” este un program dezvoltat pentru a aborda aspectele clinice ale depresiei de-a lungul varstelor: copiii, adolescenti si adulti. Scopul acestui curs este de a va familiariza cu informatii care sunt intotdeauna usor accesibile, dar pe care este adesea necesar sa la cunoastem pentru a ne ingriji sau pentru a fi un aliat terapeutic al depresivului si, mai mult chiar, pentru a-l face sa inteleaga deciziile medicale.
Cursul cuprinde o scurta parte teoretica si se axeaza pe tratament, interventii si aplicatii practice, incluzand metode si tehnici originale pentru abordarea terapeutica a copilului, adolescentului si a adultului in depresie si tentativele de suicid.
Din tematica: Consideraţii teoretice, tentativele de suicid, modele de analiză funcţională, metode şi tehnici de intervenţie terapeutică, plan de tratament şi intervenţie în depresia la copiii, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de suicid la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adulţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de siucid la adulţi, evaluarea cunoştinţelor.
Orar: Sambata 25 iunie, orele 9:00 – 18:30; Duminica 26 iunie, orele 8:30 – 15:00.
Formator: Psih.Dr. Mariana Costache, formator si supervisor ARHRTE (Asociaţia Română de Hipnoză clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană).
Publicul tinta: psihologi clinicieni, psihoterapeuti în supervizare sau autonomi interesati de problematica depresiei , în special diagnosticul si interventia terapeutică, la copii, adolescenti si adulti. De asemenea cursul se adresează și psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție în abordarea depresiei.
Se acorda 10 credite pentru acest curs de 15 ore de la Colegiul Psihologilor din Romania.
Locul desfasurarii: Bucuresti
Pentru inscrieri si informatii suplimentare va rugam contactati:
Mirela Motronea, tel. 0744.178.166; 0730.048.881; 0766.610.725
Email:curs2010training@gmail.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)