Egoistul

STIATI CA: - a fi egoist inseamna ca vrei ca celalalt sa se ocupe de nevoile tale inainte de a se ocupa de ale sale. Inseamna a lua ceva pentru tine, in detrimentul celuilalt; a crede ca ceilalti sunt responsabili de fericirea ta. Este contrariul iubirii adevarate. A fi egoist inseamna a lua ceva celuilalt pentru propria noastra placere. Este gresit sa crezi ca cel care te iubeste va avea intotdeauna chef sa iti faca pe plac atunci cand vrei tu. Cei care continua sa creada acest lucru vor avea parte pe parcursul vietii de multe dezamagiri, frustrari si furie. Pentru a dezvolta o relatie intima mai buna, un aspect important este sa indraznesti sa impartasesti totul cu partenerul tau. Acesta ar trebui sa fie cel mai bun prieten al tau si nu ar trebui sa iti fie frica sa ii dezvalui sentimentele tale cele mai profunde. Legea manifestarii spune ca, cu cat ne canalizam mai mult energia pe un anumit lucru, cu atat se va manifesta mai mult acel lucru. Cu cat vom incerca mai mult sa nu fim ca o anumita persoana, cu atat vom deveni la fel ca ea. Aceasta lege trebuie folosita doar pentru a creea ceea ce ne dorim cu adevarat. Toate lucrurile neplacute pe care le atragem in situatiile cu cei apropiati ne ajuta sa fim constienti de un demers de acceptare care nu a fost complet, atunci cand eram copii, sau tineri, avand astfel posibilitatea de a face acest lucru la varsta adulta. Cei apropiati nu sunt langa noi pentru a ne face sa suferim, ci mai degraba pentru a ne ajuta sa gasim iubirea adevarata. Cand acuzam o alta persoana, este vorba despre o lipsa de responsabilitate, deoarece vrem ca acestea sa isi asume consecintele propriilor noastre temeri.

Iubire, iubire, iubire

EGO-ul dupa cum bine stim cu totii, este acea parte a personalitatii pe care o aratam lumii. Este guvernat de principiul realitatii sau de o viziune pragmatica asupra lumii. Ego-ul se dezvolta atunci cand copilul incepe sa-si da seama de ceea ce este posibil si ceea ce nu este posibil. Este nivelul rational al personalitatii umane, orientat catre realitate. Ego-ul intelege ca ceilalti oameni au si ei propriile dorinte si nevoi si ca un comportament egoist si impulsiv poate avea efecte negative. "EGO-ul nostru ne pacaleste de fiecare data cand vrea sa ne faca sa credem ca din cauza problemei noastre fizice- boala sau afectiune - nu ne putem asculta propriile noastre nevoi. In realitate, problema aceea exista pentru a ne atrage atentia ca asupra unei credinte pe care EGO-ul nostru o intretine. Dificultatea fizica este ca o sonerie de alarma care avertizeaza pasagerul unei masini cand a uitat sa-si puna centura de siguranta. Nu alarma este problema, ea este doar elemental necesar pentru a constientiza un anumit lucru. Corpul omenesc este foarte inteligent . Este un instrument extraordinar, care ne permite sa devenim constienti de ceea ce nu vrem sa vedem pe planul emotional si mental. Orice mesaj din corpul fizic este un strigat de ajutor al fiintei noastre, pentru a ne indica ca exista un aspect al nostru pe care nu-l acceptam. Cand identificam credinta care a cauzat un blocaj important in viata noastra, putem sa presupunem ca aceasta credinta este intretinuta de catre membrii familiei, inclusiv noua familie creata prin casatorie. Pentru a ajunge sa nu mai credem in ceva ce ne poate face rau, prima etapa este sa realizam ca intreaga familie si noi insine am crezut in acel lucru, fiind convinsi ca astfel ne protejam pentru a nu fi judecati de ceilalti. Cand corpul nostru ne vorbeste, nu ne spune sa ne schimbam comportamentul intr-un mod radical, vrea sa ne ajute sa descoperim ceea ce vrem sa fim si mai ales sa ne ajute sa ne acceptam asa cum suntem in acel moment, chiar daca inca nu este exact ceea ce vrem sa fim. Nu putem ajunge sa fim ceea ce vrem sa fim atata timp cat nu ne acceptam in ceea ce nu vrem sa fim. Stim ca ne-am atins scopul atunci cand nu ne mai judecam in situatiile pe care le traim, in care nu suntem ceea ce vrem sa fim si nu ii mai judecam pe ceilalti ca sunt astfel. Treptat, vom deveni ceea ce vrem sa fim si chiar daca nu suntem asa, ne va fi oricum mai bine. ..." .......................... "Majoritatea dintre noi, avem dificultati in a accepta ceea ce vor sa fie ceilalti, ce vor sa faca sau sa aiba. EGO-ul nostru este atat de convins ca are dreptate, ca detine adevarul cu privire la comportamenele ideale pentru a fi fericit, incat vrem tot timpul sa ne impunem credintele celor apropiati noua. E interesant de observat ca incercam sa-i convingem pe ceilalti de ceea ce noi nu reusim sa devenim. Vrem sa ne schimbam la fel de mult cat vrem sa-i schimbam pe ceilalti. De accea e foarte important sa acordam mai multa atentie discutiilor si acuzatiilor pe care le aducem moralei si culpabilizarilor pe care le impunem, mai ales celor apropiati. Daca iti spui ca vrei sa il ajuti pe celalalt sa se schimbe, deoarece tu insuti ai reusit sa-ti schimbi comportamentul, cum vei putea sa stii de ce anume are nevoie celalalt sa traiasca, sa experimenteze? A decide ca celalalt are aceleasi nevoi ca si noi se numeste orgoliu: ne consideram mai bun decat celelalt si il facem sa se simta inferior atata timp cat nu va reusi sa fie la fel ca noi. In acelasi timp este un semn ca nu ne-am acceptat vechiul comportament. Cei din jurul nostru ne ajuta mult sa ne cunoastem pe noi insine. ..." Lise Bourbeau - Iubire, iubire, iubire

Hipnoza

STIAI CA: Hipnoza este stare modificată (nu alterată) de conştiinţă, o fenomenologie a subconştientului produsă printr-o stimulare energetică simbolică analogică, care creează o puternică sugestionabilitate şi receptivitate direcţională, ce inhibă partea logică, făcând-o să reacţioneze în mod pozitiv comenzilor hipnotizatorului. Milton H Erickson (1901-1980) este parintele a ceea ce a devenit "Hipnoza Ericksoniana" - sau hipnoza de orientare ericksoniana. Este recunoscut ca fiind cea mai faimoasa autoritate mondiala in hipnoterapie si in psihoterapia strategica de scurta durata. El a fost una din cele mai creative, receptive si ingenioase personalitati psihoterapeutice ale tuturor timpurilor. Este considerat drept cel mai mare profesionist din lume in materie de comunicare. Se baza in munca sa pe "invatarea inconstienta", experientiala.

 Ce este hipnoza? In timpul starii normale de constiinta, percepem multi stimuli diferiti si senzatii si le procesam in acelasi timp. In hipnoza sau in transa hipnotica atentia este concentrata doar asupra unui singur punct, iar restul mediului este mai putin important. Aceasta se intampla destul de des in viata de zi cu zi, si a face ceva “ca si cum ai fi in transa” este un lucru de obisnuit. Traim un fel de transa in timpul ce facem jogging, in timp ce citim un roman interesant si cand lucram foarte concentrati. Hipnoza, asa cum este folosita astazi este caracterizata de urmatoarele trasaturi distinctive: - a intra si a iesi din transa este o actiune total deliberata; - intentia de a face sau nu ceva nu este restrictionata in nici un fel; - daca persoana atinge un nivel de transa mai profound, se dezvolta un fel de automatism prin care persoana e incurajata sa actioneze si sa descopere noi potentiale si posibilitati in propria persoana; - acestea sunt experiente comune, fara a avea nimic spectacular - similar cu impresia pe care o persoana o are atunci cand face jogging si realizeaza dintr-o data ca picioarele alearga automat - cand persoana se gaseste intr-o asemenea stare cand depasirea limitelor personale devine posibila.

 Ce poate face hipnoza si cui ii poate fi de folos? Starile de transa pot fi utilizate in medicina, stomatologie, psihoterapie. In bolile cronice, pentru a facilita examinarile neplacute, pentru a pregati anestezia pentru operatie. In stomatologie pentru a reduce anxietatea si pentru a face tolerabile tratamentele indelungate, pentru a obtine anestezia hipnotica, mioartropatia, problemele articulatiei mandibulare, si pentru a face posibil tratamentul atunci cand este un reflex de gag excesiv. In psihoterapie este util in tratamentul anxietatii, fobiilor, depresiei, tricotilomania, bruxismul nocturn, stresul post-traumatic, tulburarilor psihosomatice: colon iritabil, tensiune arteriala crescuta, psoriasis, alergii, migrene, durere cronica, cancer; dar si in tratamentul tulburarilor alimentare, insomniilor, obiceiurilor nesanatoase precum: fumatul, alcoolismul, dependenta de droguri. In transa este de asemenea posibil sa se gaseasca sursa problemelor prin intermediul regresiei si progresiei de varsta pentru a cauta noi modalitati de a elimina simptomele nedorite.

 Cum functioneaza? In timpul inducerii transei, concentrarea este distrasa de la stimulii externi si directionata catre senzatii interne. De obicei, se realizeaza o stare de relaxare fizica, ca un prim semn. Hipnoza nu este “un program de relaxare” stereotip, ci este croita individual. Relaxarea in hipnoza este asociata cu o calmare a ritmurilor bilogice, pentru respiratia si ritmul cardiac. Aceasta face posibil ca fiecare pacient sa se concentreze asupra experientelor interioare. Daca hipnoza este folosita pentru a facilita o examinare sau un tratament (chirugiacal sau stomatologic) focusul va fi asupra episoadelor pozitive si placute pe care pacientul si le alege singur; cu cat sunt mai realiste aceste scenarii, cu atat lumea exterioara va fi mai disociata. Prin stimularea capacitatii de a se relaxa in timpul tratamentului, hipnoza incurajeaza asumarea responsabilitatii pentru propria stare de bine.

 In psihoterapie se realizeaza de multe ori o realitate alternativa pentru a controla comportamentul simptomatic. In aceasta realitate alternativa , modificarea sau extinctia simptomelor este traita atat de intens, incat in final, aceasta realitate imaginata hinotic devine parte a vietii de fiecare zi. Retrairea evenimentelor traumatice din trecut este factorul semnificativ in tratamentul cauzal prin regresie. Experiente reprimate sau uitate pot fi astfel reamintite si reevaluate in limina cunstintelor actuale. Modalitatile anterioare de procesare a emotiilor pot fi corectate in transa hipnotica.

Despre anxietate

STIAI CA: Anxietatea este definita ca fiind modalitatea de reactie a oricarui om care se simte amenintat. Adesea folosit ca sentiment al angoasei*, termenul anxietate se deosebestre de cel al angoasei prin absenta modificarilor fiziologice (senzatia de sufocare, transpiratie, accelerarea pulsului..), care nu lipsesc niciodata in cazul angoasei. In momentul in care suntem intr-o situatie potential periculoasa sau anticipam o asemenea situatie, mai intai simtim ca ne este frica. Frica declanseaza in corpul nostru un resort biologic care duce la secretia de adrenalina. Adrenalina este un hormon care alerteaza intreg organismul si il pregateste pentru fuga sau lupta, reactii normale in caz de pericol. Astfel, devenim mai vigilenti, inima ne bate mai repede si pompeaza sange cu presiune mai mare, respiratia devine alerta, muschii se incordeaza. Cu alte cuvinte, in fata unui pericol palpabil (un individ agresiv, un incendiu etc.), anxietatea este utila, iar adrenalina devine hormonul supravietuirii. Pentru a intelege mai bine natura anxietatii trebuie sa stim ca este normal pentru fiinta umana sa aiba preocupari si emotii. In viata noastra de zi cu zi exista permanent lucruri care ne intereseaza si, in mod normal acestea dau nastere diferitelor preocupari pe care le avem. As putea sa imi pierd oricand locul de munca. Voi fi capabil sa fac fata acestei situatii? Viata mea de cuplu nu mai este la fel de multumitoare cum a fost la inceput. Ce pot sa fac pentru asta? etc Iata numai cateva dintre lucrurile care ne preocupa, iar acestea dau nastere emotiilor: ingrijorare, tristete, furie etc. Imaginati-va insa ca, stand in fotoliu, acasa, nefiind amenintat de nici un pericol exterior, simtiti dintr-o data cum inima incepe sa bata cu putere, respiratia devine agitata, muschii se incordeaza si va incalziti brusc, transpirati, va tremura mainile, ametiti si va este greata, doar pentru ca v-ati gandit ca maine aveti sedinta si seful o sa tipe la voi. Anxietatea devine o problema cand este prea intensa sau dureaza prea mult prin comparatie cu motivul care a declansat-o. Modificarile produse in corpul nostru de catre adrenalina sunt inadecvate momentului si persistente, devenind simptome ale anxietatii care ne perturba viata prin simpla lor prezenta sau afecteaza felul in care functionam in cel putin unul din domeniile importante ale vietii: familie, scoala/serviciu, relatii sociale. Situatiile in care anxietatea apare si deranjeaza sunt altele decat pericolele palpabile exemplificate mai sus. Aceste situatii se incadreaza mai curand in stress-ul cotidian, pe care-l traim cu totii, mai mic sau mai mare in functie de perioada de viata prin care trecem, de vulnerabilitatea noastra la stress si de abilitatatile pe care le avem pentru a-i face fata. In adolescenta, stress-ul este legat mai mult de performanta scolara si de relatiile sentimentale, la maturitate - serviciul, plata facturilor si grijile legate de copii sunt pe primul plan, iar varstnicii, pe langa acestea, au si grija sanatatii. Rezistenta la stress a individului tine atat de inzestrarea sa naturala cat si de educatia primita. Intr-o familie in care cel putin unul dintre parinti este anxios, riscul copilului de a dezvolta o tulburare anxioasa este mai mare decat la populatia generala. Acest lucru se datoreaza atat mostenirii genetice cat si invatarii unor frici de la varste fragede (frica de boala, de animale, de doctor, frica de a lua decizii importante, de a-si asuma riscuri etc.). Aceasta stare de tensiune interioara permanenta face ca, incidente minore sa declanseze adevarate atacuri de panica. Dincolo de rezistenta sau vulnerabilitatea la stress a fiecaruia, conteaza si abilitatile de a gestiona stress-ul. Capacitatea de a ne rezolva problemele bine si la timp ne fereste de acumularea lor si, in consecinta, de stress. Alternarea efortului cu relaxarea previne suprasolicitarea si creste rezistenta individului pe termen lung. Reteaua sociala, pe care ne-o construim singuri (prieteni, cunostinte), poate constitui un sprijin in momentele dificile. O alta abilitate importanta, care tine de comunicare, este asertivitatea. In mare, asertivitatea este abilitatea de a ne apara drepturile cu curaj, in fata celor pregatiti sa ni le incalce, sustinandu-ne punctul de vedere intr-o maniera calma si nejignitoare. Anxietatea ia forme multiple, numitorul comun fiind frica si reactiile corporale produse de adrenalina. *Angoasa este o experienta emotionala de aceeasi natura cu anxietatea, insa este mult mai intensa. Aceasta intensitate ne arata ca importanta subiectului pe care il respingem este mult mai mare si ca este cu atat mai necesar sa privim lucrurile in fata.

Psihoterapia de grup

STIAI CA: Psihoterapia de grup, ca si psihoterapia individuala, este o forma de ajutor pentru persoanele care se confrunta cu diverse dificultati emotionale sau in relatiile interpersonale. Spre deosebire de psihoterapia individuala, unde se intalnesc un pacient si un terapeut, psihoterapia de grup se desfasoara intre un grup de persoane (6 – 8) si unul sau doi terapeuti. Membrii grupului de terapie impartasesc cu ceilalti dificultati personale, ganduri, trairi, situatii din viata lor si primesc un feedback de la persoane cu dificultati similare cat si de la terapeut. In grup se invata si se practica moduri noi de relationare, se dobandesc noi perspective asupra problemelor, ceea ce ajuta la obtinerea schimbarii dorite. Grupul poate deveni o sursa importanta de sprijin intr-o perioada dificila din viata ta. Psihoterapia de grup este indicata unei game destul de largi de probleme si dificultati, printre cele mai intalnite sunt: nevoia de a fi ascultat, ajutat si acceptat; dificultati in relatiile interpersonale (legate de intimitate, stima de sine, incredere, etc.); sentimente de singuratate, tristete, anxietate, furie, depresie, etc.; ingrijorari legate de rolul de parinte (impactul unui divort, dificultati de invatare ale copilului sau probleme de comportament, etc.); imbatranirea; probleme medicale; pierderea cuiva drag; probleme cu alcoolul, drogurile sau alte substante; etc.

Psihoterapie de cuplu

STIAI CA: Deseori credem ca relatia cu partenerul, casatoria, vor fi foarte armonioase si romantice. In legatura cu aceste relatii ne facem sperante mari, avem asteptari la fel de mari, dar intr-o relatie, din pacate, apar foarte des multe dezamagiri legate de noi sau de partener. Relatiile dintre parteneri sunt foarte complexe, fiecare dintre ei vine in acea relatie cu o istorie personala, cu experientele sale, cu sentimente legate de trecut si se ajunge uneori la o lipsa foarte mare de comunicare intre cei doi, la insatisfactie, resentimente. Daca simti ca in relatia ta au aparut probleme, gandeste-te la psihoterapia de cuplu ca la un ajutor pentru a-ti “vindeca” relatia sau pentru a descoperi ceea ce iti doresti cu adevarat de la ea. Psihoterapia de cuplu iti poate oferi perspective noi, dobandirea unor abilitati, discutarea conflictelor intre parteneri intr-un spatiu neutru. Problemele abordate intr-o psihoterapie de cuplu pot fi legate de intimitate, putere, control, luarea deciziilor, etc si in spatiul terapeutic se vor diferentia de cele mai multe ori “luptele individuale” ale fiecaruia de cele care isi au originile in relatie. Terapeutul vostru nu va va judeca si nici nu va fi de partea unuia dintre voi. Indiferent de cate temeri ai putea avea in legatura cu psihoterapia de cuplu, teama ca mai mult va va separa decat sa va apropie, sentimente de rusine si vinovatie pentru ca ai anumite probleme in cuplu, nu uita ca a cauta ajutor este un semn de maturitate si nu de insecuritate, este o dovada de curaj si reflecta sperantele pe care ti le faci in legatura cu relatia ta.

Psihoterapie de familie

STIAI CA: Serviciile de psihoterapie de familie te pot ajuta in identificarea, recunoasterea si rezolvarea dificultatilor prin care trece familia ta. Aceste incercari dificile care au aparut in viata ta pot fi legate de comunicarea cu partenerul/partenera sau cu membrii familiei tale, pierderea increderii in celalalt, unele probleme in relatia parinte – copil sau parinte – adolescent, perioade de stres sau de lipsuri financiare, evenimente traumatice, diverse schimbari sau tranzitii, divort, separare, probleme sexuale si altele. Psihoterapia te poate sustine pe drumul rezolvarii conflictelor cu care te confrunti, si pentru a-ti reconstrui o relatie multumitoare. Este bine sa stii ca atunci cand un membru al familiei tale trece printr-o perioada dificila, toti veti fi afectati si este util si pentru tine si pentru ceilalti sa va reuniti si sa incercati impreuna sa rezolvati neplacerile. In terapia de familie simptomul unei persoane este vazut in contextul largit al intregii familii, de exemplu depresia unui adolescent ar putea fi legata de neintelegerile din casnicia parintilor sai. Familia poate fi cea mai importanta sursa de dragoste si confort, dar uneori si de durere si suferinta. Psihoterapia de familie imbunatateste, “vindeca” relatiile, dezvolta capacitatea de a face fata problemelor, intareste si imbogateste comunicarea si schimba felul in care sunteti atenti la nevoile si sentimentele celorlalti.