Boboteaza (Iordanul), serbata in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine - momentul nasterii spirituale a Mantuitorului - trasaturi de mare sarbatoare populara.
la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.
Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.
Sfantul Ioan Botezatorul - 7 ianuarie: acest obicei, numit "Udatul Ionilor", are loc in Transilvania si Bucovina. In Bucovina, la portile tuturor care poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar acesta da o petrecere cu lautari. In Transilvania cei care poarta acest nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati.
Matei ne relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.
joi, 6 ianuarie 2011
duminică, 2 ianuarie 2011
Invatatura: "Two wolves inside of each of us"
"O bătrână indianca Cheorkee îi spune nepotului său despre lupta care se dă în fiecare om. Este o bătălie între 2 lupi.
- Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
- Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
- Şi cine va câştiga această bătălie?
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
- Cel pe care îl vom hrani.”
- Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
- Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
- Şi cine va câştiga această bătălie?
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
- Cel pe care îl vom hrani.”
joi, 30 decembrie 2010
Sarutati-va in ajunul anului nou pentru avea o relatie de durata tot anul!
asa zice traditia! mai stiu ca e bine ca femeile sa poarte lenjerie intima rosie, ca sa fie iubite tot anul :))
Revelionul nu este altceva decat un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii. Anul este o personificare a Soarelui numit la solstitiul de iarna An Vechi, inainte de a muri la miezul noptii de Revelion, si, imediat dupa renastere, An Nou.
Sinonim cu marii zei ai omenirii, el se naste, creste, imbatraneste si moare impreuna cu timpul calendaristic pentru a renaste dupa 365 de zile, 366 in anii bisecti. Anul a fost imaginat ca un ciclu care avea un inceput si un sfarsit. La trecerea de la ciclul vechi (anul vechi) la ciclul nou (anul nou) se desfasura un spectaculos ritual care urmarea, in esenta, un singur scop: renovarea simbolica a lumii. Taierea "sagetii" unidimensionale a timpului si obtinerea unei figuri circulare numita an a devenit simbolul fundamental al stapanirii timpului. Indepartarea de ziua care marca noul ciclu calendaristic insemna si pierderea treptata a perfectiunii initiale; acumularea zilelor aducea imbatranire, degenerare si pierdere (Eliade). Timpul se naste anual, se maturizeaza in vremea coacerii recoltelor si apoi imbatraneste si moare, conditie esentiala pentru reinceperea unei noi perioade calendaristice .
In unele legende populare, intre varsta timpului calendaristic (zilele de Ia 1 ianuarie la 31 decembrie) si varsta sfintilor, exista o corespondenta usor sesizabila. Sfintii repartizati pe zilele calendarului popular sunt tineri, maturi si batrani, in functie de norocul avut de acestia la impartirea sarbatorilor, mai aproape sau mai departe de Anul Nou. Cei serbati in preajma Anului nou sunt tineri, cei serbati la finele anului sunt batrani.
Superstitii din batrani
- In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul.
- La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte vine sunetul, in acea parte isi va gasi ursitul.
- In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si sa se impace.
- In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri .
Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul.
Pe la case, in sate si la orase, se practica in cete mici, de copii, pana in dimineata Anului Nou. In unele locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flacai. Dar in Moldova, Muntenia si Nordul Dobrogei acesta a fost inlocuit de buhai.
In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul. Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni. Rostesc o urare scurta prin Bucovina ("Sanatate! Anul Nou!"), primind in schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, initial, in centrul Moldovei: "Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-ndestulata!".
Tot in dimineata anului nou se merge cu Sorcova.
In vechime se colinda cu o mladita inmugurita de mar. Ea se punea in apa in noaptea Sfantului Andrei si pana in ziua de Sfantul Vasile era inflorita. Asa ne explicam si de ce in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe flori de mar, sau despre marut, margaritar. Astazi sorcova este confectionata dintr-un bat, in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata. Cu sorcova se bate de mai multe ori umarul unei anumite persoane, jucand rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite sanatate, tinerete si fertilitate celui vizat.
Sa aveti un an asa cum va doriti si cum aveti nevoie :))
Revelionul nu este altceva decat un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii. Anul este o personificare a Soarelui numit la solstitiul de iarna An Vechi, inainte de a muri la miezul noptii de Revelion, si, imediat dupa renastere, An Nou.
Sinonim cu marii zei ai omenirii, el se naste, creste, imbatraneste si moare impreuna cu timpul calendaristic pentru a renaste dupa 365 de zile, 366 in anii bisecti. Anul a fost imaginat ca un ciclu care avea un inceput si un sfarsit. La trecerea de la ciclul vechi (anul vechi) la ciclul nou (anul nou) se desfasura un spectaculos ritual care urmarea, in esenta, un singur scop: renovarea simbolica a lumii. Taierea "sagetii" unidimensionale a timpului si obtinerea unei figuri circulare numita an a devenit simbolul fundamental al stapanirii timpului. Indepartarea de ziua care marca noul ciclu calendaristic insemna si pierderea treptata a perfectiunii initiale; acumularea zilelor aducea imbatranire, degenerare si pierdere (Eliade). Timpul se naste anual, se maturizeaza in vremea coacerii recoltelor si apoi imbatraneste si moare, conditie esentiala pentru reinceperea unei noi perioade calendaristice .
In unele legende populare, intre varsta timpului calendaristic (zilele de Ia 1 ianuarie la 31 decembrie) si varsta sfintilor, exista o corespondenta usor sesizabila. Sfintii repartizati pe zilele calendarului popular sunt tineri, maturi si batrani, in functie de norocul avut de acestia la impartirea sarbatorilor, mai aproape sau mai departe de Anul Nou. Cei serbati in preajma Anului nou sunt tineri, cei serbati la finele anului sunt batrani.
Superstitii din batrani
- In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul.
- La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte vine sunetul, in acea parte isi va gasi ursitul.
- In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si sa se impace.
- In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri .
Plugusorul se recita din casa-n casa in Ajunul Anului nou, seara, sau pana in dimineata Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei. Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de 2-3 insi. Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul.
Pe la case, in sate si la orase, se practica in cete mici, de copii, pana in dimineata Anului Nou. In unele locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flacai. Dar in Moldova, Muntenia si Nordul Dobrogei acesta a fost inlocuit de buhai.
In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul. Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni. Rostesc o urare scurta prin Bucovina ("Sanatate! Anul Nou!"), primind in schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, initial, in centrul Moldovei: "Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / De toate-ndestulata!".
Tot in dimineata anului nou se merge cu Sorcova.
In vechime se colinda cu o mladita inmugurita de mar. Ea se punea in apa in noaptea Sfantului Andrei si pana in ziua de Sfantul Vasile era inflorita. Asa ne explicam si de ce in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe flori de mar, sau despre marut, margaritar. Astazi sorcova este confectionata dintr-un bat, in jurul caruia s-au impletit flori de hartie colorata. Cu sorcova se bate de mai multe ori umarul unei anumite persoane, jucand rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite sanatate, tinerete si fertilitate celui vizat.
Sa aveti un an asa cum va doriti si cum aveti nevoie :))
vineri, 24 decembrie 2010
Craciun fericit!
Va doresc:
sa vi se implineasca tot ce va doriti, sa va bucurati de ceea ce aveti, sa va iubiti frumos si demn! Iar acesta Sfanta Sarbatoare sa va lumineze sufletele, sa va faca sa fiti mai buni si mai frumosi!
Sa aveti grija cat mancati si beti cu masura :))
sa vi se implineasca tot ce va doriti, sa va bucurati de ceea ce aveti, sa va iubiti frumos si demn! Iar acesta Sfanta Sarbatoare sa va lumineze sufletele, sa va faca sa fiti mai buni si mai frumosi!
Sa aveti grija cat mancati si beti cu masura :))
joi, 23 decembrie 2010
Ajun de Caraciun - Obiceiuri, datini si superstitii
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Bucovina:
In zona Bucovinei exista credinta ca nu este bine sa ai lucruri imprumutate pe durata sarbatorilor de iarna. De aceea, in preajma Craciunului, se recupereaza sau se restituie toate lucrurile imprumutate prin sat.
In ziua de Ajun de Craciun, femeile obisnuiesc sa iasa in livada cu mainile pline de aluat si sa atinga fiecare pom spunand: : “Cum sunt mainile mele pline cu aluat, asa sa fie pomii incarcati cu rod la anul!“.
Pregatirea mesei de Ajun de Craciun in Bucovina incepe in primele ore ale diminetii, cand gospodinele coc colacii numiti “colaci rotunzi ca Soarele si Luna” si un colac special, numit “Creciun“. Acest colac special este bine a se pastra la primavara, pentru a fi folosit in practicile inceputului de an agrar.
In dimineata Ajunului de Craciun, tot in zona Bucuvinei exista obiceiul a se prepara 12 feluri de mancare de post, cum ar fi: grau pisat si fiert, mancare de prune (prune afumate fierte), bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, bors de bureti, fasole fiarta si “sleita” etc. Din ele se consuma seara, dupa trecerea preotului cu icoana. Niciun membru al familiei nu se aseza la masa fara a-si face rugaciunea. Cele douasprezece feluri de mancare, nu se consuma in intregime, resturile pastrandu-se pe masa pana la Boboteaza. Aceste resturi urmand a fi asezate la fereastra spre indestularea celor morti.
Un alt obicei de Craciun din zona Bucovinei este acela al tinerilor. Astfel, pe parcursul noptii de Ajun de Craciun, flacaii strabat ulitele, de la un capat la altul al satului, pentru a vesti Nasterea Domnului. Dupa rostirea colindei la fereastrele caselor, flacaii sunt invitati in acestea unde sunt ospatati si rasplatiti. Sunt cazuri cand, in casele cu fete, are loc si o mica petrecere. Fata care urmeaza sa se marite este scoasa la joc fie de seful cetei de flacai, fie de flacaul care o simpatizeaza.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Salistea de Sus:
In aceasta zona, in Ajunul Craciunului femeile framanta aluatul pentru paine si colaci. Exista traditia de a face un colac mai mare, un stolnic, impodobit cu figuri din aluat, care se aseaza pe masa si va sta pana la Boboteaza. Nu-i voie sa se miste stolnicul pe parcursul zilelor de sarbatoare. In caz contrar, se tulbura linistea din casa si se strica bunastarea.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun la Chisinau:
La Chisinau se umbla cu “Calutul”, “Plugusorul”, “Ursul”, “Steaua”, insa, cel mai cunoscut este “Caprita”. Caprita este insotita de un cioban, de mai multi insi care danseaza cu caprita si de un medic care o lecuieste, caci ea, nedorind sa danseze, se face bolnava. Se colinda pana dupa miezul noptii. Iata cantecul capritei, pe care cu siguranta multi dintre voi l-au auzit de atatea ori:
“Vine capra de la munte
Cu steluta alba-n frunte,
Ta, ta, ta, caprita, ta,
Pentru mine a-i dansa,
Numai zaharel t-oi da!…”
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun la Cenad:
In zona aceasta exista un foarte vechi obicei numit “maturatul Craciunului”. Astfel, in Ajunul Craciunului gazda aduce in casa paie si le imprastie in camera. Sub aceste paie pune grau si porumb, ca in anul viitor sa aiba parte de roade. Paiele simbolizeaza grajdul oilor, locul unde s-a nascut Hristos. In a doua noapte de Craciun, gazda matura camera in care au fost aduse paiele. In cazul in care in casa erau prezente fete, veneau feciorii si muzicantii sa mature casa.
In Ajun de Craciun, femeile obisnuiesc sa faca o placinta din mai multe paturi foarte subtiri de aluat(uneori chiar 50 de paturi), numita “cesnita”. Ea este coapta pe jarul din cuptor si era impartita in ziua de Anul Nou. In aluat se pune si un ban, care va prezice celui ce-l va gasi cum va fi recolta anului (daca pe ban este lipit mult aluat, recolta va fi bogata, iar daca din contra, va fi putin aluat, atunci recolta va fi una saraca).
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Transilvania:
In Transilvania, se foloseau si se mai folosesc inca, doua categorii de texte folclorice: colindele cantate numai in grup si multamitele sau urarile, rostite dupa terminarea colindelor. Cea mai cunoscuta dintre urari este starostea colacului. Dupa ce flacaii au fost poftiti in casa si cinstiti cu vin sau palinca, un colindator mai priceput, de regula cel drag fetei, spune povestea painii. In aceasta poveste se relateaza tehnica traditionala a cultivarii si prelucrarii graului: de la alegerea terenului, pana la scoaterea colacului din cuptor. Dupa rostirea acestei povesti, flacaul face o taietura in partea de jos a colacului, semn ca acest colac nu mai poate fi prezentat si altui colindator.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Moldova:
In Moldova, nu se da nimic din casa in ziua de Ajun de Craciun, chiar nici gunoiul nu se arunca din casa si nu se imprumuta nimic. In Ajunul Craciunului se daruiesc doua turte. Una este data celui care ingrijeste vitele, iar alta este rupta si data animalelor. Atunci cand le dai trebuie sa zici:”Cinati sanatos ca si noi cinam!“.
Fetele, pentru a-si vedea ursitorul, pun sub fereasta in noaptea de Ajun de Craciun, cate putin din toate felurile de bucate pregatite pentru Craciun si negustate. Ursitorul va veni si va gusta si fata il va vedea.
Exista traditia, ca sub masa pe care sunt bucatele pentru Craciun, sa se puna seminte din cele care urmeaza a fi sadinte. Se spune ca numai asa semintele vor rodi si vor fi ferite de stricaciune.
In vasul cu apa, din care gazda urmeaza sa-si toarne pentru spalat, se pun nuci, ca sa fie sanatosi peste an. Alti gospodari pun o potcoava in cofa cu apa si dupa aceasta potcoava beau apa si adapa vitele, ca sa fie cu totii sanatosi si tari ca fierul.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Muntenia:
Unele femei se scoala inainte de rasaritul soarelui, in ziua de Ajun de Craciun, si arunca spre rasarit mancare pasarilor, crezand ca facand astfel, pasarile nu le vor strica samanaturile din gradina. Barbatii pun mana pe toate lucrurile din ograda: car, plug, coasa, sapa si celelalte, ca sa-i fie drag sa se foloseasca de dansele la munca campului. Femeile, impung cu acul de cateva ori, rasucesc cateva fire in furca, innoada cateva ate, ca sa aiba spor peste an. Alte gospodine insa, spun ca nu-i bine sa se impunga cu acul in aceasta zi, caci dac-ar face una ca aceastia, insecta numita burghias ar impunge prunele si ciresele, facandu-le astfel sa se ofileasca si sa cada inainte de coacere. Exista traditia ca femeile sa puna o piatra in cuptor pana la Boboteaza. Ea va fi scoasa la miezul noptii si cand va fi aruncata se vor rosti urmatoarele cuvinte: “Cum dorm toti oamenii si nimeni nu vede, asa sa nu vada uliul puii mei, ci sa stea impietrit si incremenit“.
Multumiri pentru impartasirea acestor datini
In zona Bucovinei exista credinta ca nu este bine sa ai lucruri imprumutate pe durata sarbatorilor de iarna. De aceea, in preajma Craciunului, se recupereaza sau se restituie toate lucrurile imprumutate prin sat.
In ziua de Ajun de Craciun, femeile obisnuiesc sa iasa in livada cu mainile pline de aluat si sa atinga fiecare pom spunand: : “Cum sunt mainile mele pline cu aluat, asa sa fie pomii incarcati cu rod la anul!“.
Pregatirea mesei de Ajun de Craciun in Bucovina incepe in primele ore ale diminetii, cand gospodinele coc colacii numiti “colaci rotunzi ca Soarele si Luna” si un colac special, numit “Creciun“. Acest colac special este bine a se pastra la primavara, pentru a fi folosit in practicile inceputului de an agrar.
In dimineata Ajunului de Craciun, tot in zona Bucuvinei exista obiceiul a se prepara 12 feluri de mancare de post, cum ar fi: grau pisat si fiert, mancare de prune (prune afumate fierte), bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, bors de bureti, fasole fiarta si “sleita” etc. Din ele se consuma seara, dupa trecerea preotului cu icoana. Niciun membru al familiei nu se aseza la masa fara a-si face rugaciunea. Cele douasprezece feluri de mancare, nu se consuma in intregime, resturile pastrandu-se pe masa pana la Boboteaza. Aceste resturi urmand a fi asezate la fereastra spre indestularea celor morti.
Un alt obicei de Craciun din zona Bucovinei este acela al tinerilor. Astfel, pe parcursul noptii de Ajun de Craciun, flacaii strabat ulitele, de la un capat la altul al satului, pentru a vesti Nasterea Domnului. Dupa rostirea colindei la fereastrele caselor, flacaii sunt invitati in acestea unde sunt ospatati si rasplatiti. Sunt cazuri cand, in casele cu fete, are loc si o mica petrecere. Fata care urmeaza sa se marite este scoasa la joc fie de seful cetei de flacai, fie de flacaul care o simpatizeaza.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Salistea de Sus:
In aceasta zona, in Ajunul Craciunului femeile framanta aluatul pentru paine si colaci. Exista traditia de a face un colac mai mare, un stolnic, impodobit cu figuri din aluat, care se aseaza pe masa si va sta pana la Boboteaza. Nu-i voie sa se miste stolnicul pe parcursul zilelor de sarbatoare. In caz contrar, se tulbura linistea din casa si se strica bunastarea.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun la Chisinau:
La Chisinau se umbla cu “Calutul”, “Plugusorul”, “Ursul”, “Steaua”, insa, cel mai cunoscut este “Caprita”. Caprita este insotita de un cioban, de mai multi insi care danseaza cu caprita si de un medic care o lecuieste, caci ea, nedorind sa danseze, se face bolnava. Se colinda pana dupa miezul noptii. Iata cantecul capritei, pe care cu siguranta multi dintre voi l-au auzit de atatea ori:
“Vine capra de la munte
Cu steluta alba-n frunte,
Ta, ta, ta, caprita, ta,
Pentru mine a-i dansa,
Numai zaharel t-oi da!…”
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun la Cenad:
In zona aceasta exista un foarte vechi obicei numit “maturatul Craciunului”. Astfel, in Ajunul Craciunului gazda aduce in casa paie si le imprastie in camera. Sub aceste paie pune grau si porumb, ca in anul viitor sa aiba parte de roade. Paiele simbolizeaza grajdul oilor, locul unde s-a nascut Hristos. In a doua noapte de Craciun, gazda matura camera in care au fost aduse paiele. In cazul in care in casa erau prezente fete, veneau feciorii si muzicantii sa mature casa.
In Ajun de Craciun, femeile obisnuiesc sa faca o placinta din mai multe paturi foarte subtiri de aluat(uneori chiar 50 de paturi), numita “cesnita”. Ea este coapta pe jarul din cuptor si era impartita in ziua de Anul Nou. In aluat se pune si un ban, care va prezice celui ce-l va gasi cum va fi recolta anului (daca pe ban este lipit mult aluat, recolta va fi bogata, iar daca din contra, va fi putin aluat, atunci recolta va fi una saraca).
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Transilvania:
In Transilvania, se foloseau si se mai folosesc inca, doua categorii de texte folclorice: colindele cantate numai in grup si multamitele sau urarile, rostite dupa terminarea colindelor. Cea mai cunoscuta dintre urari este starostea colacului. Dupa ce flacaii au fost poftiti in casa si cinstiti cu vin sau palinca, un colindator mai priceput, de regula cel drag fetei, spune povestea painii. In aceasta poveste se relateaza tehnica traditionala a cultivarii si prelucrarii graului: de la alegerea terenului, pana la scoaterea colacului din cuptor. Dupa rostirea acestei povesti, flacaul face o taietura in partea de jos a colacului, semn ca acest colac nu mai poate fi prezentat si altui colindator.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Moldova:
In Moldova, nu se da nimic din casa in ziua de Ajun de Craciun, chiar nici gunoiul nu se arunca din casa si nu se imprumuta nimic. In Ajunul Craciunului se daruiesc doua turte. Una este data celui care ingrijeste vitele, iar alta este rupta si data animalelor. Atunci cand le dai trebuie sa zici:”Cinati sanatos ca si noi cinam!“.
Fetele, pentru a-si vedea ursitorul, pun sub fereasta in noaptea de Ajun de Craciun, cate putin din toate felurile de bucate pregatite pentru Craciun si negustate. Ursitorul va veni si va gusta si fata il va vedea.
Exista traditia, ca sub masa pe care sunt bucatele pentru Craciun, sa se puna seminte din cele care urmeaza a fi sadinte. Se spune ca numai asa semintele vor rodi si vor fi ferite de stricaciune.
In vasul cu apa, din care gazda urmeaza sa-si toarne pentru spalat, se pun nuci, ca sa fie sanatosi peste an. Alti gospodari pun o potcoava in cofa cu apa si dupa aceasta potcoava beau apa si adapa vitele, ca sa fie cu totii sanatosi si tari ca fierul.
Datini, obiceiuri de pregatire in Ajun Craciun in Muntenia:
Unele femei se scoala inainte de rasaritul soarelui, in ziua de Ajun de Craciun, si arunca spre rasarit mancare pasarilor, crezand ca facand astfel, pasarile nu le vor strica samanaturile din gradina. Barbatii pun mana pe toate lucrurile din ograda: car, plug, coasa, sapa si celelalte, ca sa-i fie drag sa se foloseasca de dansele la munca campului. Femeile, impung cu acul de cateva ori, rasucesc cateva fire in furca, innoada cateva ate, ca sa aiba spor peste an. Alte gospodine insa, spun ca nu-i bine sa se impunga cu acul in aceasta zi, caci dac-ar face una ca aceastia, insecta numita burghias ar impunge prunele si ciresele, facandu-le astfel sa se ofileasca si sa cada inainte de coacere. Exista traditia ca femeile sa puna o piatra in cuptor pana la Boboteaza. Ea va fi scoasa la miezul noptii si cand va fi aruncata se vor rosti urmatoarele cuvinte: “Cum dorm toti oamenii si nimeni nu vede, asa sa nu vada uliul puii mei, ci sa stea impietrit si incremenit“.
Multumiri pentru impartasirea acestor datini
luni, 20 decembrie 2010
Mesaj catre un prieten Abuzator
Ce as face eu cu un abuzator fie el de care o fi? Pai depinde, celui care vine la mine spasit ca a abuzat si doreste sa se faca bine, l-as ajuta cu toate resursele mele posibile si imposibile. Cel care nu vine la mine, i-as recomanda cu caldura sa mearga in orice forma de psihoterapie si sa isi remedieze comportamentul. Dar celui pe care l-am primit in casa ca sa nu plateasca bani la hotel (desi sustine ca are un castig pe weekend de 3 000 de euro), caruia i-am dat sa manance ca sa nu de-a bani la restaurant, si-a adus si catelul si purcelul din aceleasi motive, si-a facut pachet de drum cand a plecat de la mine de acasa, l-am ajutat cu toate resursele mele disponibile in acel moment sa isi faca un eveniment important pentru cariera, care minte cu nerusinare privindu-te direct in ochi, care promite lucruri nevalabile, caruia ii dai sa se incalte, care violeaza/fura emailuri care nu ii apartin si le trimite mai departe ca si cum i-ar apartine... ce i-as face? Hm, pai sa gandim putin la rece si sa punem in balanta lucrurile bune si lucrurile rele. ... Am gandit, si am gandit, si gandesc de multa vreme si analizez aceasta penibila situatie, si gata.... Concluzia este ca balanta inclina foarte tare catre reject definitiv. Mda, asta este solutia draga "viitor fost prieten". Pentru ca sunt puternica, te pot strivi ca pe o insecta. Dar nu fac acest lucru. Nu imi permite bunul simt sa iti terfelesc sufletul de om sarac, care se hraneste din furtisaguri intelectuale. Dar exista legea compensatiei. Asa ca... Ramai cu bine in mediocritatea ta din care nu vei iesi niciodata pentru ca nu iti permite conditia, si sa ai parte de oameni la fel ca tine. Sa te impotmolesti si sa te impungi cu propriile arme, care la un moment dat se vor intoarce impotriva ta. Asta iti doresc din tot sufletul. Sa fii inconjurata de oameni asa cum esti tu. Si sa iti mearga din plin. Si daca vreodata arzi si vei avea nevoie de mine, apeleaza cu incredere ca voi ramane mereu deschisa cu oamenii care au nevoie de ajutor.
vineri, 17 decembrie 2010
Traditii si obiceiuri de Craciun
Nu imi vine sa cred ca mai este fix o saptamana pana la ajunul Craciunului. A mai trecut un an, dar pentru mine cu folos. Am realizat multe in acest an, am crescut, m-am desprins si sunt mandra de asta. Dar gata cu laudele si sa trecem la traditii de Craciun.
Adevaratul Mos Craciun, Sfantul Nicolae, s-a nascut in Turcia, in secolul al IV-lea. Era extrem de pios inca din copilarie, dedicandu-si viata credintelor si invataturilor crestine. A devenit cunoscut in intreaga lume datorita generozitatii sale fata de cei saraci.
Insa romanii il dispretuiau. A fost intemnitat si torturat. In momentul in care Constantin a devenit Imparatul Romei, i-a permis Sfantului Nicolae sa devina liber. Constantin s-a convertit la crestinism si a convocat Consiliul din Nicaea in anul 325 d.Hr., Sfantul Nicolae fiind un delegat al acestui consiliu.
Acesta a ramas cunoscut in istorie in special pentru dragostea sa pentru copii si pentru generozitatea sa, fiind, totodata, patronul spiritual al navigatorilor, al Siciliei, al Greciei si al Rusiei. Mai mult decat atat, Sfantul Nicolae este patronul spiritual al copiilor.
Olandezii au pastrat vie legenda Sfantului Nicolae. In Olanda secolului al XVI-lea, copiii olandezi isi asezau sabotii in apropierea vetrei, in speranta ca acestia vor fi umpluti cu bunatati.
Olandezii scriau numele Sfantului drept Sint Nikolaas, care s-a transformat apoi in Sinterklaas si, in sfarsit, in Santa Claus, in anglicana. In anul 1822, Clement C. Moore a compus faimosul sau poem, “A Visit From St. Nick” (“O vizita din partea Sfantului Nicolae”), care a fost mai tarziu publicat drept “The Night Before Christmas” (“Noaptea dinainte de Craciun”). Imaginea actuala a lui Mos Craciun, de barbat gras, cu barba alba, imbracat in haine rosii, se pare ca se datoreaza portretizarii pe care Moore a facut-o acestui personaj de basm…
Vascul, simbol al prosperitatii…
Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vascul pentru a sarbatori sosirea iernii. Acestia adunau aceasta planta verde, un parazit care creste pe alti copaci, si o foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau ca planta avea puteri vindecatoare speciale pentru o gama foarte larga de afectiuni, de la infertilitatea femeilor pana la ingestie cu otrava.
De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala.
Bradul de Craciun, o traditie fara de care nu ne imaginam aceasta sarbatoare…
Bradul de Craciun isi are originea in Germania secolului al XVI-lea. Era obisnuit pentru poporul germanic sa decoreze brazi, atat in interiorul unei locuinte, cat si in afara acesteia, cu trandafiri, mere si hartie colorata.
Se crede ca Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumanarile din bradul de Craciun. Venind acasa intr-o seara de decembrie intunecata, in apropierea Craciunului, acesta a fost uimit de frumusetea luminilor care straluceau printre ramurile unui bradut din fata casei sale. Luther a impodobit apoi bradul de Craciun din casa sa cu lumanari.
Bradul de Craciun nu a fost utilizat la scara larga in Marea Britanie pana in secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus in Pennsylvania de catre germani, in jurul anilor 1820.
Acadeaua in forma de baston…
Aceste acadele se folosesc de secole, dar abia in jurul anului 1900 au fost decorate cu dungi rosii si indoite in forma unui baston. Uneori, erau daruite in timpul unor servicii religioase, pentru a-i linisti pe copiii care deveneau agitati si plictisiti la slujbe.
Poinsettia sau Steaua Craciunului…
Aceste plante sunt originare din Mexic si sunt numite dupa primul ambasador al Americii in Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste plante in America, in anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau ca aceasta planta simbolizeaza Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a inceput sa fie asociata cu Craciunul. In fapt, floarea acestei plante este mica si de culoare galbena. Insa in jurul sau se afla frunze mari, de culoare rosie, care adesea sunt confundate cu petalele Poinsettiei.
articol preluat
Adevaratul Mos Craciun, Sfantul Nicolae, s-a nascut in Turcia, in secolul al IV-lea. Era extrem de pios inca din copilarie, dedicandu-si viata credintelor si invataturilor crestine. A devenit cunoscut in intreaga lume datorita generozitatii sale fata de cei saraci.
Insa romanii il dispretuiau. A fost intemnitat si torturat. In momentul in care Constantin a devenit Imparatul Romei, i-a permis Sfantului Nicolae sa devina liber. Constantin s-a convertit la crestinism si a convocat Consiliul din Nicaea in anul 325 d.Hr., Sfantul Nicolae fiind un delegat al acestui consiliu.
Acesta a ramas cunoscut in istorie in special pentru dragostea sa pentru copii si pentru generozitatea sa, fiind, totodata, patronul spiritual al navigatorilor, al Siciliei, al Greciei si al Rusiei. Mai mult decat atat, Sfantul Nicolae este patronul spiritual al copiilor.
Olandezii au pastrat vie legenda Sfantului Nicolae. In Olanda secolului al XVI-lea, copiii olandezi isi asezau sabotii in apropierea vetrei, in speranta ca acestia vor fi umpluti cu bunatati.
Olandezii scriau numele Sfantului drept Sint Nikolaas, care s-a transformat apoi in Sinterklaas si, in sfarsit, in Santa Claus, in anglicana. In anul 1822, Clement C. Moore a compus faimosul sau poem, “A Visit From St. Nick” (“O vizita din partea Sfantului Nicolae”), care a fost mai tarziu publicat drept “The Night Before Christmas” (“Noaptea dinainte de Craciun”). Imaginea actuala a lui Mos Craciun, de barbat gras, cu barba alba, imbracat in haine rosii, se pare ca se datoreaza portretizarii pe care Moore a facut-o acestui personaj de basm…
Vascul, simbol al prosperitatii…
Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vascul pentru a sarbatori sosirea iernii. Acestia adunau aceasta planta verde, un parazit care creste pe alti copaci, si o foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau ca planta avea puteri vindecatoare speciale pentru o gama foarte larga de afectiuni, de la infertilitatea femeilor pana la ingestie cu otrava.
De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala.
Bradul de Craciun, o traditie fara de care nu ne imaginam aceasta sarbatoare…
Bradul de Craciun isi are originea in Germania secolului al XVI-lea. Era obisnuit pentru poporul germanic sa decoreze brazi, atat in interiorul unei locuinte, cat si in afara acesteia, cu trandafiri, mere si hartie colorata.
Se crede ca Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumanarile din bradul de Craciun. Venind acasa intr-o seara de decembrie intunecata, in apropierea Craciunului, acesta a fost uimit de frumusetea luminilor care straluceau printre ramurile unui bradut din fata casei sale. Luther a impodobit apoi bradul de Craciun din casa sa cu lumanari.
Bradul de Craciun nu a fost utilizat la scara larga in Marea Britanie pana in secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus in Pennsylvania de catre germani, in jurul anilor 1820.
Acadeaua in forma de baston…
Aceste acadele se folosesc de secole, dar abia in jurul anului 1900 au fost decorate cu dungi rosii si indoite in forma unui baston. Uneori, erau daruite in timpul unor servicii religioase, pentru a-i linisti pe copiii care deveneau agitati si plictisiti la slujbe.
Poinsettia sau Steaua Craciunului…
Aceste plante sunt originare din Mexic si sunt numite dupa primul ambasador al Americii in Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste plante in America, in anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau ca aceasta planta simbolizeaza Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a inceput sa fie asociata cu Craciunul. In fapt, floarea acestei plante este mica si de culoare galbena. Insa in jurul sau se afla frunze mari, de culoare rosie, care adesea sunt confundate cu petalele Poinsettiei.
articol preluat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)