Hai la Supervizare!!!

Grup de supervizare in Psihoterapie Ericksoniana
in weekend-ul 31martie - 1 aprilie 
la Bucuresti 
in Sala de Conferinte Europa
(strada Justitiei 54, Cladirea Ascensorul la etajul 3)


Daca esti psihoterapeut de orientare Ericksoniana in supervizare sau iti faci stagiul de formare in psihoterapie Ericksoniana, vino la supervizare. Intalnirea va fi coordonata de Formatorii-Supervizori Jeno Laszlo Vargha si Krisztina Szabo sub egida ARHTE


Pretul este de 6,5 euro / ora si se vor lucra 15 ore !


Pentru inscrieri si informatii suplimentare puteti suna la telefon 
0732 555 445 
sau puteti scrie un e-mail la 
programari.psihologice@gmail.com


Va asteptam! 

Povestea femeii in drum spre propria sa viata

Adeseori, viata nu ne cere sa o urmam orbeste, ci sa mergem inaintea ei plini de bucurie.


Era o data o femeie, care dupa ce traversase o intreaga viata de femeie, intalnise diverse iubiri, iar apoi o relatie importanta cu un barbat care a devenit sotul ei, dupa ce purtase si crescuse copii si exersase o profesie pasionala, s-a regasit la capatul existentei sale, in fata imensului gol al singuratatii, al intalnirii cu ea insasi.
Cum se intamplase acest lucru? Cum ajunsese singura, acum la apusul vietii, fara proiecte, fara energie, dupa ce daduse atat de mult, lipsita de toate visele ei, pe care le daruise in zadar si le pierduse ... la cei pe care ii iubise atat de mult?
Cum sa mai continue drumul acum, cand se simtea coplesita de o oboseala imensa, o slabiciune adanca atunci cand se trezea dimineata, o greutate de a deschide ochii, a respira, a se spala, a se imbraca, a infrunta privirea oarba a atat de multor necunoscuti?
Cum sa mai poata avea energia de a schita gesturi care nu mai au sens, de a incepe cateva fraze moarte din start, imaginadu-si imediat ca ziua de ieri era deja incheiata?
Iar acest lucru se intampla foarte des in lumea barbatilor si a femeilor din ziua de azi.
La inceput, bajbaia prin ceata din pustiul vietii ei, prin greutatea singuratatii, prin golul neintelegerii pe care il simtea in jurul ei. Uneori se simtea disperata, atunci cand gandurile apasatoare ii infectau corpul, cand simtea dureri care ii strabateau spatele, ii desirau burta, ii hartuiau inima, cand durerea era atat de mare incat isi imagina ca nu va mai putea sta in picioare, cand isi dorea sa adoarma si sa moara rapusa de slabiciune si de disperarea de a mai trai.
Ea nu stia ca viata ei astepta doar ca ea sa isi aduca aminte ca exista. O emotie, care cuprinde in ea lumea intreaga, s-a trezit, a urcat apoi caile secrete ale sensibilitatii sale, pana la constiinta ei, s-a cuibarit in gandurile ei pentru a se transforma in lumina, soare, inainte de a se transforma in energie datatoare de viata.

Intr-o dimineata, in mintea ei s-a aprins o fraza, care stralucea sub pleoapele ei, fredonandu-i la ureche
"Sa ai grija de viata ta, ai grija de ea..."
Dar alte voci, cele a vechilor demoni, vechile obiceiuri, frustrate pentru ca erau inlaturate de un suflu de viata nou, au inceput sa preia comanda, sa acopere acele cuvinte, de propria lor ranchiuna.
- sa fii atenta, daca doresti sa te aventurezi pe drumul acestor dorinte, vrand sa te descoperi singura, risti sa te pierzi, sa dezvalui aspecte inacceptabile din tine.
- dorintele tale sunt inselatoare,
- crezi ca ai totul, dar nu ai nimic, nu esti nimic, nu ai fost in stare sa il retii pe sotul tau, sa iti pastrezi copii aproape de tine, sa iti mentii statutul de femeie iubita...
- poti sa te transformi, ii soptea vocea cea mica, de la inceput
- nu poti sa faci nimic, inganau vocile ei de dinainte.
- pot sa ma iubesc si sa ma respect
- deloc, ai nevoie sa fii iubita, nu trebuie sa si daruiesti iubirea decat daca esti iubita la randul tau!
- simt ca pot sa ma iubsec si sa iubesc fara sa primesc neaparat ceva  in schimb ... pentru placerea de a fi.
- nu, inima ta nu este destul de deschisa pentru a iubi, doar pentru a iubi. Gandeste-te bine, stii ca ecoul tau nu suporta sa traiasca iubirea impartasita. Ai nevoie de sentimente, de juraminte. de durata si de seriozitate in orice incercare...
- nu ma aflu aici in lipsa, nici in nevoie, ci in plinatate!
- o sa vezi ca o sa regreti imedia toate visele astea.
- sunt asemenea muzicii, caut si imi regasesc acordurile.
- esti derizotie, timp pierdut, iluzii inselatoare. Nu incepe sa speri un lucruri pe care nu le vei atinge niciodata.
- exist, in sfarsit exist pentru mine
- nu, supravietuiesti, vegetezi. Acceptati soarta fara revolta, fara vise inutile, te afli pe panta descendenta a vietii tale, ramai linistita! Ai jucat, ai pierdut, meriti sa te odihnesti acum.
- acum ma regasesc, doar pe mine insami, in esenta fiintei mele
- insa uiti un lucru esential; siguranta!
- in fata neputintei pot imblanzi forte secrete, in fata urgentei, am incredere in starile mele interioare, in fata haosului, imi ascult propria voce. Sunt pe calea aceasta acum.


Uimita, a ajuns sa nu mai auda celelalte voci astfel incat se hotara sa se asculte. Incepand din ziua de azi nu a mai fost singura. Iar deschiderea spre dialog a ajutat-o sa intalneasca multe posibilitati pe calea propriei vieti. 


"Povestea femeii in drum spre propria ei viata" - de Jacques Samole

La multi ani Femeie!!!

"ziua activistelor, ziua lesbienelor, ziua tuturor femeilor" zicea Dobro de dimineata ...

"este vremea sa bagi mana in buzunar" ... zice Craio ...

BARBATE: baga mana in buzunar si scoate aurorele boreale care se "manifesta" astazi in Asia... femeia nu are nevoie de prea mult ca sa fie fericita. Asa ca, daca nu iti permiti sa o duci in Asia ... adu Asia la tine acasa (nu trebuie decat sa ai imaginatie si bunavointa). Nu uita ca nu numai de Dragobete sau de ziua femeii este bine sa o faci fericita...  ea are nevoie de atentia ta in fiecare zi :)) si, gandeste-te bine: cum altfel va putea femeia sa te faca sa te simti bine ... daca tu nu o fericesti, daca tu nu esti atent cu ea...


FEMEIE: nu astepta ziua femeii ca sa fii fericita, ci fericeste-te in fiecare moment in care ai nevoie de asta... si, nu astepta sa te faca altcineva fericita, pentru ca este posibil sa treci pe langa fericire fara sa o vezi... asa ca deschide bine ochii si bucura-te de fiecare moment placut prin care treci, bucura-te ca traiesti, bucura-te ca esti sanatoasa, bucura-te ca esti frumoasa, bucura-te ca vine primavara, daruieste ca sa poti sa primesti... iubeste-te ca sa poti iubi si ca sa te poti lasa iubita...

Deci: La multi ani femeie! Zic!!!

Sa aveti o primavara frumoasa!

Povestea femeii care a invatat sa primeasca fericirea

Dincolo de cele cinci simturi pe care le avem, capacitatea de a fi fericiti este un sens pe care ar trebui sa il cultivam si sa-l crestem cu dragoste.


Era o data o femeie care suferea foarte mult si, in special, suferea de fiecare data cand ar fi putut fi fericita. Trebuie sa stiti, ca a fost foarte ranita, cand era fetita mama ei a abandonat-o. Din motive de nimeni cunoscute, intr-o zi, mama ei s-a hotarat sa o abandoneze. Nu stim cu siguranta daca acest abandon a fost partial sau total (adica a parasit-o pentru totdeauna fara sa se mai intereseze de ea, sau doar a parasit-o pentru cateva momente lasand-o in niste conditii lipsite de securitate) ceea ce stim este ca mama ei, prin acest abandon, i-a produs fetitei  care atunci avea doar cinci anisori, o violenta ingrozitoare. Pentru ca fetita nu a stiut cum sa se protejeze, a pastrat aceasta violenta in corpul ei, in mintea si in inima ei timp de aproximativ treizeci de ani.

Era plina de viata si a reusit sa supravietuiasca in toata aceasta perioada. A fost o fetita curajoasa, apoi o adolescenta dinamica, ce calatorea mult, devenind dupa aceea o femeie activa, cu un caracter puternic. Cu toate acestea, in adancul ei, simtea mereu, un fel de neliniste, o frica de a-i pierde pe cei pe care ii iubea. Era foarte puternica si in acelasi timp foarte fragila. Traise mai multe despartiri in relatiile de cuplu, care au afectat-o mult, deoarece de fiecare data se reactiva in ea rana abandonului care fusese bine imprimata in corpul ei, in copilarie.

Fiind o fire puternica si creativa, intr-o zi inconstientul ei i-a transmis o resursa impachetata intr-o idee, si anume: de a construit o papusa din carpe, o papusa care reprezenta simbolic violenta pe care o primise in momentul abandonului. Se crease intr-un mod necunoscut o urgenta de a restitui in mod simbolic aceasta violenta, sa innapoieze aceasta incarcatura negativa pe care o purtase atat de mult timp in ea.

Si aceasta dorinta de eliberare a indemnat-o sa plece intr-o calatorie. A facut un drum lung, a mers intr-o transa hipnotica, in care in timpul hipnotic (pentru ca stim ca in transa, 2 minute aratate pe ceas se pot transforma in atata timp de cat avem nevoie pentru a face o calatorie) a calatorit foarte mult in cautarea mamei, a mers cu trenul, cu vaporul, pe jos prin paduri tropicale, a urcat, a coborat, a ajuns la marea moarta, a traversat-o innot, a traversat desertul...) pana a gasit-o pe mama ei, cu care a purtat o discutie, care a suna cam asa:

"Draga mama, cand aveam cinci ani tu m-ai parasit, m-ai abandonat. Atunci am trait o mare violenta. Eram prea mica, aveam mare nevoie de o mamica, si mai ales, mai ales, nu am avut posibilitatea sa iti daruiesc toata iubirea pe care o aveam pentru tine. Pe vremea aceea nu stiam cum sa exprim toate acestea si nu vroiam sa amplific evenimentul provocand suferinte celor din jurul meu. Asa ca astazi, cand am o idee care m-ar ajuta sa rezolv aceasta situatie, am construit aceasta papusa pe care ti-am adus-o si pe care vreau sa ti-o ofer, aceasta papusa reprezinta violenta pe care am primit-o atunci, in acel moment. Nu doresc sa te acuz de ceva, sunt convinsa ca ai avut motivele tale de a proceda asa, nici nu doresc sa le cunosc pentru ca sunt ale tale. Ceea ce vreau este sa eliberez aceasta violenta care a pus stapanire pe corpul meu si care nu ma lasa sa imi traiesc viata, care nu ma lasa sa primesc fericirea de care am atata nevoie. Asa ca te rog primeste aceasta papusa simbolica, pe care ti-o inmanez acum. Ia-o! E a ta! Iti apartine acum in totalitate! Iar data viitoare, cand o sa vin in aceasta calatorie, o sa mai aduc un obiect care sa simbolizeze iubirea pe care nu am putut sa ti-o daruiesc si pe care as fi vrut sa ti-o ofer cu atat de multa tandrete si afectiune."

Nu stiu cum s-a incheiat aceasta poveste, dar stiu ca dupa acest ritual, femeia s-a simtit eliberata. La inceput nu era prea increzatoare ca va reusi, dar stia ca se simte usurata. O mare parte din angoasele ei au disparut si a inceput sa isi doreasca sa isi faca mai des pe plac... in ritmul ei.
Si cum, v-am mai spus, era creativa, intr-un fel artista, asa ca a desenat pentru ea insasi o bijuterie foarte frumoasa, pentru a o saluta pe femeia cea noua care se nastea in ea si pe care vroia sa o respecte mult. Si, venind in intampinarea descoperirilor ei, a gasit intr-o carte o fraza care ii confirma demersul:

"Ceea ce este mai important pentru noi, nu este ceea ce ni se intampla, ci ce facem cu acel lucru!"


adaptare dupa povestea lui Jacques Salome "Povestea femeii care intr-o zi s-a hotarat sa nu mai fuga din fata ocaziilor de a intalni fericirea"

Povestea iubirii care se ratacise in lumea oamenilor

Chiar si daca nu este iubita, iubirea ne poate iubi!


Nu stiu de unde vin iubirile. Iubirile acelea noi, care se nasc in noi, intr-o zi din viata noastra, ne umplu de lumina, uneori raman in noi pentru mult timp, alteori sunt doar trecatoare...
Acele iubiri neasteptate, care ne implinesc, ne fac sa crestem sau ne intristeaza... Nu stim de unde vin, cum ne-au ales, cum au aparut in calea noastra.
Eu cred ca exista undeva in univers, un loc in care se aduna toate aceste iubiri si unde isi pot impartasi uimirea, bucuria, surpriza sau disperarea, un fel de insula in care se pot regenera dupa tot ceea ce au avut de patimit pe pamant.

Era odata o iubire care uneori isi pierdea speranta, dar totusi nu se descuraja niciodata. Iubea barbatii si femeile de pe planeta aceea ciudata in care razboaiele, violenta, nefericirea si nedreptatea faceau mii de pagube, de generatii intregi.
Simtea ca exista si altceva, in spatele acelei aparente fara speranta. Deoarece intalnea si forme ale frumusetii, ale creativitatii, ale tandretei sau ale compasiunii anumitor oameni, in relatii privilegiate si, foarte rar, o relatie de iubire reciproca.
O uimea credinta acelor oameni, le admira curajul, entuziasmul si capacitatea lor extraordinara de a se reface, de a spera, de a iubi neconditionat, cu pasiune si uneori chiar pentru timp indelungat.
Dar, trebuie sa va spun, iubirea aceea nu avusese parte decat de nefericire in intalnirile sale cu oamenii.

Se numea Vindi, un nume destul de des intalnit in cazul iubirilor.
Inca din timpul tineretii sale, de la primele aventuri terestre, traise lucruri ingrozitoare. Vindi venise sa stea, cu inocenta, in inima unui tanar pe care o aprinsese pentru o tanara fata de aceeasi varsta. Insa tanara era deja indragostita de altcineva.
Baiatul indragostit, incurajat de Vindi incerca sa o convinga ca nimeni pe lume nu o mai iubea ca el. Se agatase de ea, o hartuia cu declaratiile lui, ii scria luni de zile cuvinte pline de pasiune, cauta mereu sa fie in preajma ei, facand-o sa se simta stinghera cu cererile lui insistente. Pana la urma, i-o prezentase pe Vindi, iubirea lui, ca pe un produs de cea mai buna calitate!

Probabil ghiciti ce a urmat, un adevarat infern! Vindi credea ca innebuneste, se zbatea in inima acelui baiat, incerca sa iasa, sa se intoarca in tara copilariei ei, pentru a cere sfatul altor iubiri. Pentru a sti cum se decurcau ele. Ar fi vrut sa o invete si pe ea cineva cum sa isi faca treaba. Ce se poate face atunci cand esti in inima cuiva care iubeste pe cineva care nu ii poate primi dragostea?

Cand apoi, dupa mai multe luni de suferinta, Vindi a reusit sa se elibereze din inima acelui baiat, care o tinuse inchis, incercand sa o impuna unei fete care nu il voia, a plecat obosita, ratacita, spre tara in care se ijtalneau iubirile pentru a se reface. Acolo isi petrecea timpul ascultand alte iubiri, mai in varsta sau mai tinere decat ea. Mai ales vechile iubiri care povesteau cat de multe inimi iubitoare intalnisera pe alte planete, care le insotisera in aventuri minunate, fabuloase, insorite si luminate de dorinte reciproce, insufletite de relatii frumoase, care le purtasera in zbor spre placere si bucurie.
Vindi, incurajata, stimulata de marturiile celorlalte iubiri, s-a intors plina de incredere pe pamant. Dar nu o sa am niciodata destul timp pentru a va povesti cate nefericiri a intalnit in diversele ei incarnari umane. O data, din greseala a intrat intr-un barbat gelos, posesiv si furios, care nu admitea ca partenera lui sa arunce nici macar o privire altui barbat. Altadata a intrat intr-un pervers care se juca cu ea, pentru a se atasa cineva de el, apoi o respingea satisfacut. Altadata a dat peste un depresiv care voia sa capteze atentia unei femei, care la randul ei isi petrecea viata cautandu-si plina de angoase partenerii preferati. Altadata a ajuns la un om de afaceri, un specialist din lumea finantelor, acesta a inchis-o pe Vindi intr-un seif, printre bilete de banca, actiuni si aur. A avut nevoie de mai multi ani de a scapa de acolo. Cred ca acel om de afaceri a avut pana la urma un infarct.

O data, o singura data a gasit o femeie care a intalnit un barbat ce era el insusi animat de o noua iubire care tocmai ajunsese pe pamant. O iubire noua care semana mult cu ceea ce fusese Vindi in tinerete.
Atunci a descoperit Vindi pentru prima oara, ca era posibil sa existe o viata plina de iubire. Sarbatoarea corpului, armonia sufletelor, complementarierea sensibilitatilor, blandetea schimburilor, descoperirile comune, pasiunea de a trai, secretul momentelor fragile ca petalele trandafirilor. Astfel, timp de cativa ani, a reusit sa traiasca o viata plina de iubire.
Dar, stiti si voi la fel ca mine, daca uneori iubirile sunt frumoase, oamenii sunt mereu muritori... Femeia a plecat prima, lasandu-l pe iubitul ei singur. Vindi a mai ramas cativa ani in inima acelui barbat, l-a sustinut si i-a daruit multa energie. Iar apoi, cand a sosit timpul, a trebuit sa se intoarca pe planeta ei natala. Dupa o odihna bine meritata, dupa cativa ani, s-a hotarat sa se intoarca din nou pe pamant.

Acum devenise mai atenta, mai exigenta. Nu se mai oprea la primul venit, isi alegea cu grija cei pe care ii insotea in viata lor pamanteasca. Vindi avusese nevoie de mai mult timp pentru a intelege ca nu era suficent sa vina si sa se aseze in inima cuiva, mai avea nevoie ca acea persoana sa stie sa o primeasca, sa-i faca un loc doar al ei, sa o hraneasca, sa stabileasca cu ea o relatie de iubire. Mai simplu spus, Vindi a inteles faptul ca iubirile au nevoie de iubire.
Cred ca va surprinde acest lucru!
Eu insumi l-am descoperit foarte tarziu, in toamna vietii mele.
Iubirile care ne fac cadoul si vin sa se incarneze in noi au nevoie de ingrijire, de caldura, de tandrete si de o calitate indispensabila intr-o relatie de iubire: RESPECTUL.
Vin la noi, asemenea lui Vindi, cu un entuziasm incredibil, ne trezesc toate simturile, ne stimuleaza mintea, scot la suprafata tot ceea ce avem noi ma bun si sunt la originea, nu doar a celor mai opere de arta, dar si a multor actiuni necunoscute care au transformat un loc de pe pamant, au dus un vis spre culmile lui sau au innobilat pentru totdeauna existenta umana.

Seamana speranta si mai ales, acea calitate a vietii care se recunoaste la prima privire la o persoana iubita, care iubeste la randul ei: BUCURIA DE A TRAI.

Ultima oara am auzit ca Vindi a plecat din nou in tara ei natala, dar, din cate o cunosc eu nu va intarzia prea mult timp pana cand se va intoarce. Si atunci, daca unul dintre voi se simte in stare sa o primeasca, sa nu ezitati, deschideti-va inimile, intindeti-i bratele si lasati-o sa intre in viata voastra.
Este o iubire minunata, cu un curaj extraordinar, cu o rabdare nesfarsita, cu un entuziasm fara margini.

Daca veti stabili o relatie cu ea, sa-i spuneti din partea mea ca regret ca nu am stiut sa o iubesc asa cum merita, atunci cand ne-am intersectat drumurile, dar era atat de tanara, iar eu atat de nepriceput, atunci, pe vremea cand ne-am intalnit!

de Jacques Salome

Zambeste azi

Chiar daca nu ai nici un motiv sa faci asta.

Chiar daca esti trist, abatut si ai senzatia ca nimic nu merge, nimic nu iese, parca te invarti in acelasi cerc din care nu gasesti iesirea, indrazneste sa iti ridici privirea din cerc si zambeste cu incredere catre soare, catre lumina.

Zambeste chiar din momentul in care deschizi ochii, iar dupa ce ai zambit, inspira profund aerul de zi noua, virgina si, in timp ce iti umpli pamanii cu acest aer miraculos, nevorbit, nepatat imagineaza-ti ca inspiri zambetul care iti cuprinde fiecare celula a corpului tau, tine acest zambet miraculos in tine cateva secunde pentru a fi raspandit uniform in interiorul tau si apoi expira cat poti de zgomotos greutatea zilei de ieri. Dupa ce respiri zambetul de cateva ori, pronunta cu voce tare si hotarata:

ASTAZI ESTE O ZI FRUMOASA, AM INCREDERE CA INCONSTIETUL MEU IMI VA OFERI RESURSELE DE CARE AM NEVOIE INTREAGA ZI!

Apoi zambeste din nou si incepe sa iti traiesti clipa, ziua, viata... zambind :)