Povestea saruturilor prizoniere

Un singur sarut poate trezi mai multa emotie si placere decat o lunga declaratie de dragoste.


"Era o data o fetita care fusese agresata cand avea o varsta frageda.
Nu a fost vorba, din fericire pentru ea, de o violenta foarte grava, dar cu toate acestea a fost ranita foarte adanc. Intr-o seara de vara, cand toata familia statea afara, ea a fost sarutata cu forta, in intuneric, de catre un vecin, un prieten al familiei. S-a zbatut si a reusit sa fuga, ravasita si foarte tulburata. Apoi i-a spus mamei sale ce i s-a intamplat. S-a simtit inteleasa si, incidentul a fost pana la urma uitat sau... aproape uitat.
A fost nevoie de mult timp pentru ca fetita, sa devina apoi femeie, sa inteleaga, intr-o zi, spre mijlocul vietii, ca acel eveniment ramasese inca inscris in ea.
Cu toate acestea, cu mult timp inainte, simtise deja in relatile ei de cuplu sau de intalniri, ca avea o dificultate in a saruta. Saruturi pe obraz, putea sa ofere fara nici o dificultate. Surorilor, fratilor, copiilor ei, saruturi de alint, de rasfat, saruturi atunci cand copii se loveau pentru a le trece mai repede durerea, saruturi pline de afectiune, de incarcatura emotionala specifica momentului.
Dar nu si sarutiri in relatiile intime cu partenerii.
Exista ceva ce o facea sa nu se simte bine cu acele saruturi, fie ca le oferea, fie ca le primea. Si concluzia ei fusese una foarte critica fata de ea insasi:
- Nu stiu sa sarut bine!
Cu mult timp dupa ultimul ei divort, dupa lungi ani de singuratate si de cautari legate de ea insasi, a intalnit un barbat care a trezit in ea o dorinta minunata de a saruta si de a fi sarutata. Cu saruturi adevarate de indragostiti, unde buzele se ofera si se daruiesc, saruturi pline de pasiune si tandrete.
Si a simtit atunci, ca in ciuda acelor noi dorinte, exista in continuare ceva ce o retinea. Ajungea sa simta o senzatie de rigiditate a maxilarului, buzele ramaneau foarte incordate, in ciuda dorintei ei imense, in ciuda bucuriei ei.
- Dar de ce se intampla acest lucru? se intreba ea.
Intr-o noapte, in timp ce medita la toate aceste lucruri, amintirea acelui sarut fortat din copilarie i-a revenit in minte si a simtit o emotie puternica. Atunci a inteles, dintr-0 data, ca acel sarut tinea prizoniere toate saruturile de iubire pe care voia atat sa le ofere cat si sa le primeasca.
Apoi s-a hotarat sa scrie o scrisoare acelui vecin, care murise de mult si care o agresase in acea seara in copilarie. Si-a exprimat frica pe care a simtit-o atunci, dezgustul pentru acea gura care o umpluse de saliva pe a ei. Si-a exprimat toata repulsia, furia, indignarea, regretul, increderea tradata si cat de mult ar fi vrut ca mama ei sa fie mai suparata pe el. A exprimat apoi dorinta imensa de a saruta cu toata libertatea, de a trai acea fericire cand buzele se intalnesc.
A scris mult, in acea noapte. Apoi dimineata a rupt foile in bucatele si fericita, usurata a aruncat totul  in toaleta si a tras apa.
Dupa cateva zile a reusit in sfarsit, sa isi regaseasca tot elanul, toata bucuria de a-l saruta cu iubire si tandrete pe cel pe care il iubea :).
Si toate acele saruturi tinute prizoniere, se eliberasera, se daruiau pline de bucurie, cu toata fericirea acelei femei impacata cu ea insasi"

Povestea saruturilor prizoniere - dupa Jacquea Salome

Iubeste-te pe tine insuti

"Viata este un proces simplu. Noi primim intotdeauna ceea ce oferim. Personal, cred cu toata convingerea ca noi suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce se intampla in viata noastra, deopotriva pentru experientele noastre pozitive si pentru cele negative. Fiecare gand pe care il emitem ne modeleaza viitorul. Cu alte cuvinte, noi ne cream experientele de viata prin gandurile pe care le emitem si prin cuvintele pe care le rostim.
   Convingerile sunt idei si ganduri pe care le acceptam, considerandu-le adevarate. Ceea ce gandim despre noi insine si despre lumea in care traim devine adevarat pentru noi. Lucrurile in care credem (prin libera noastra alegere) ne pot imbogati lumea si viata, dar ni le pot inclusiv saraci. Fiecare zi poate fi pentru noi o experienta care ne umple de entuziasm, de speranta si de bucurie, sau dimpotriva, de durere, de tristete si de dezamagire. Doi oameni care traiesc in exact aceleasi circumstante pot experimenta viata extrem de diferit. Ce anume il face pe unul sa spuna ca viata este frumoasa, iar pe celalalt ca este mizerabila? Eu cred ca la baza viziunii lor legate de viata stau convingerile pe care le au. Daca suntem dispusi sa ne schimbam convingerile de baza, viata noastra se poate transforma in mod dramatic.
Indiferent ce convingeri legate de sine si de lume ai, aminteste-ti intotdeauna ca acestea sunt simple ganduri, iar gandurile pot fi schimbate. ...
   Mintea noastra subconstienta accepta intotdeauna convingerile pe care le adoptam prin libera noastra alegere. Puterea universala nu ne judeca si nu ne critica niciodata. Ea ne accepta exact asa cum suntem. De aceea, daca accepti o convingere care te limiteaza, aceasta va deveni adevarata pentru tine. De pilda, daca accepti ideea ca esti prea scund, prea inalt, prea gras, prea slab, prea destept, prea prost, prea bogat, prea sarac sau incapabil sa atragi o relatie armonioasa in viata ta, aceste convingeri se vor adeveri.
   Iti amintesc din nou ca acestea sunt simple ganduri, iar gandurile pot fi schimbate. Optiunile noastre sunt nelimitate, iar punctul de putere este intotdeauna momentul prezent.
Tu ce gandesti in clipa de fata? Sunt gandurile tale pozitive sau negative? Iti doresti ca aceste ganduri sa iti modeleze viitorul?
   Cand eram copii, noi am invatat sa ne cunoastem pe noi insine si sa intelegem lumea in care traim pornind de la reactiile adultilor din jurul nostru. De aceea, o buna parte din ideile care ne definesc si din regulile dupa care ne conducem viata nu ne apartin. De pilda, daca ai crescut in compania unor oameni nefericiti, speriati, care se simteau vinovati sau maniosi, inseamna ca ai adoptat foarte multe idei negative legate de tine insuti si de lumea in care traiesti.
...
Orice om se simte uneori furios, trist, singur, vinovat, anxios sau speriat, dar daca aceste sentimente devin predominante, viata se poate transforma intr-un iad.
   Ceea ce conteaza cu adevarat nu este atat ceea ce simtim, ci ceea ce facem cu sentimentele noastre. Le exprimam deschis? Ii pedepsim pe ceilalti oameni si ne impunem vointa asupra lor? Comitem un abuz impotriva noastra?
   La baza acestor probleme sta adeseori convingerea ca nu suntem suficient de buni. Starea de sanatate mentala incepe intotdeauna cu iubirea de sine. Procesul transformarii de sine nu poate incepe decat daca ne iubim si ne aprobam in totalitate, cu partile noastre bune si cu cele (asa-zis) rele.
   Unul din aspectele acceptarii de sine este eliberarea de opiniile altor oameni. in mod evident, multe convingeri personale legate de sine nu au nicio baza reala.
...
Retine: orice sentiment de inadecvare incepe intotdeauna cu anumite ganduri negative legate de sine. Astfel de ganduri nu au insa o putere reala asupra noastra decat daca le acceptam si le dam curs. Un gand nu este altceva decat o insiruire de cuvinte. in sine, el nu are nicio semnificatie. NOI suntem cei care ii acordam o semnificatie sau alta, prin focalizarea asupra mesajului sau in mintea noastra. Asa ajungem sa credem tot ce poate fi mai rau in legatura cu noi insine. La fel de bine putem proceda insa si invers.
   Indiferent ce anume ne intristeaza, noi putem opta pentru ganduri care ne alina si ne fac sa ne simtim in siguranta.
...
Incapacitatea de a ierta este una dintre cele mai cumplite torturi pe care ne-o aplicam singuri. Amaraciunea si resentimentele sunt ca si cum am inghiti o lingurita de otrava in fiecare zi. Ele sfarsesc prin a se acumula si prin a ne otravi. Este imposibil sa ne simtim sanatosi si liberi atunci cand ne cramponam de trecut. De multe ori, incidentele pe care refuzam sa le iertam s-au petrecut cu foarte mult timp in urma. Este adevarat, cutare s-a purtat urat cu noi, dar asta s-a petrecut demult. Alteori, ni se pare ca daca ii iertam pe cei care ne-au facut rau, le aprobam astfel comportamentul.
   Una din cele mai mari lectii spirituale pe care ni le ofera viata este aceea ca orice om face ce stie mai bine in momentul respectiv, tinand cont de cunoasterea, intelegerea si luciditatea sa."

Fragmente din cartea "Iubeste-te pe tine insuti si vindeca-ti viata" de Louise L. Hay 

Cum sa iti gasesti partenerul potrivit - partea a 3-a

"Indiferent daca ai o relatie sau inca mai cauti partenerul perfect, ar trebui sa incepi sa iti clarifici preferintele, dorintele si visele. Poti face testul urmator fie singur/a fie impreuna cu partenerul/partenera si sa va comparati rezultatele, in oricare varianta iti va fi de folos. 
Nu exista sectiune de evaluare pentru acest test, in fond este un mijloc de a invata sa iti evaluezi propria persoana si propriile dorinte. Numai tu poti judeca importanta pe care o au, in relatia ta, interesele similare, simetrice sau contrastante.
Bifeaza toate raspunsurile care ti se potrivesc tie si pe cele care ti se par importante la partenerul tau/ partenera ta.


I. Infatisarea si alte lucruri care ti se par importante la partenerul tau/ partenera ta:
silueta/constitutie                                           piept
aspect ingrijit                                                  fund
maini frumoase                                               muschi
inaltime                                                          par scurt/lung
fumator                                                          nefumator
fara burta sau barba                                       cerc de prieteni/ familie
nivel de studii                                                infatisare atragatoare
profesie                                                         ochi frumosi
satisfactie sexuala                                         situatie materiala buna


  
II. Trasaturi de caracter care ti se par importante lapartenerul/ partenera ta
simtul umorului                                             inteligenta
capacitatea de compromis                             empatie
spontaneitate                                                 adaptabilitate
activitati sportive                                          loialitate
activitati sociale                                             toleranta
dragoste pentru animale                                 rabdare
flexibilitate                                                     interes pentru politica
calitati de parinte                                           generozitate
independenta                                                 convingeri religuioase
sinceritate                                                      fidelitate
devotament                                                    sobrietate
personalitate                                                  afectivitate


III. Interese si lucruri care ti se par importante in viata
calatorii                                                       religie
mancare buna                                              mers la cinema/filme/teatru
vinuri bune                                                  muzica
vacante la malul marii                                 cultura
vacante la munte                                         cariera
literatura                                                     viata la tara/ in natura
viata la oras                                                atmosfera placuta "

fragment cu test din cartea "cat de compatibili sunteti" de Allan si Barbara Pease

si de aici puteti construi dupa bunul plac... hobiuri, activitati, dorinte in functie de nevoile si personalitatea voastra, plecand de la importanta/ valoare lor. Spor sa aveti la construit si nu uitati: comunicarea corecta este cheia unei relatii echilibrate!!!

Povestea golului si a plinului

Era odata o femeie care descoperise, cu mult timp in urma, ca in adancul ei simtea un mare gol. Un gol imens, umplut in intregime de singuratate.

- Dintotdeauna am simtit aceasta singuratate, spunea ea.

Si timp de ani de zile incercase cu disperare, cu curaj, uneori cu violenta, sa umple acel gol.
Cat de multe eforturi facuse pentru a alunga acea singuratate, lasand sa intre forta in locul acela plin de persoane.
Era plin mai ales cu barbati. Plin de activitati si de o multime de lucruri de facut.
Cei care o vedeau din exterior, credeau ca vad o femeie puter­nica, solida, dinamica.
Ei vedeau o persoana sigura de ea, rezistenta, care stia sa se afirme. Nu ezitau sa se sprijine pe ea, sa-i ceara tot felul de servicii acelei femei puternice si pline de resurse.
Nimeni insa nu vedea golul imens, umplut de singuratate, care ocupa tot interiorul acelei femei.
Intr-o zi, a intalnit pe cineva care avea acea calitate rara de a vedea in interiorul oamenilor, nu ceea ce erau, nu ceea ce aratau sau ascundeau, ci ceea ce aveau sa devina.
Vedea in ei ceea ce inca nu se intamplase si care avea sa se ma­nifeste, ceea ce nu se nascuse inca si avea sa se nasca. Percepea ceea ce ei urmau sa descopere, inainte chiar ca ei sa descopere acel lucru in ei insisi.
Iar acel barbat ii spuse:
- Vad o multime de posibilitati in tine.
Ea care se simtea atat de golita, invadata doar de imensa ei sin­guratate, lipsita de sperante, reusi sa intrevada in acea zi prima din­tre posibilitati: era posibil sa umple acel gol cu posibilitatile din viata ei.
Astfel se incheie povestea femeii care credea ca poate umple golul existentei ei printr-o multime de intalniri si de activitati.

Poveste trerapeutica de Jacques Salome

Cum sa iti gasesti partenerul potrivit - Partea a 2-a

Din seria: "Cum sa iti gasesti partenerul potrivit" continuu sa citez din aceeasi carte din care am citat in postarea trecuta, aceiasi autori simpatici Allan si Barbara Peace - maestri in relatii umane - de data asta subliniez ceea ce explica autorii despre prioritatile de baza sexuale ale ei si ale lui. Fiecare intelege ce vrea, ce poate, ce i se potriveste... Eu o vad ca pe o abordare de bun simt, buna de luat in considerare.

"Diferentele dintre barbati si femei sunt maxime atunci cand este vorba despre sex. Iar acesta este un lucru bine cunoscut de mii de ani. In plus, este cauza celor mai multe certuri dintre barbati si femei. Ba chiar o gluma cunoscuta spune ca a face dragoste este ceea ce face o femeie atunci cand un barbat face sex cu ea :)). Acesta este insa numai unul dintre aspectele care arata diferenta dintre sexe.
De exemplu, barbatii sunt mereu pregatiti sa faca sex. Pe de alta parte, femeile au nevoie de o ocazie si de o camera potrivita pentru a face sex, si tocmai de aceea le reproseaza barbatilor ca sunt gata oricand sa faca sex. Apetitul sexual impulsiv si entuziast al barbatilor are un scop clar: asigurarea perpetuarii speciei. De asemenea, ei simt nevoia sa-si imprastie mai des samanta pe un teriroriu cat mai mare. Pentru ca o femeie sa simta dorinta de a face sex, trebuie sa se simta iubita, adorata si importanta. Iata un lucru pe care putini il stiu - barbatul simte nevoia de a face sex inainte de a sti ce simte exact pentru partenera lui. Din pacate, femeia are nevoie ca el sa isi clarifice sentimentele inainte de a deveni disponibila sexual. Femeile sunt indoctrinate inca din copilarie cum ca "barbatii urmaresc un singur lucru" - sex - dar lucrurile nu stau chiar asa. Barbatii cauta dragostea, dar o gasesc, de obicei, numai prin sex.
Cand vine vorba despre sex barbatii sunt precum aragazul - se aprind intr-o clipa - pe cand femeile se aseamana mai degraba cu cuptoarele electrice - le ia ceva timp pana se infierbanta, ceea ce poate duce la anumite probleme intr-un cuplu. De asemenea, de cele mai multe ori, barbatii exprima prin sex ceea ce nu pot comunica la nivel emotional. Pentru barbati, sunt putine probleme care nu pot fi rezolvate prin sex, pentru a se simti implinit sexual, are nevoie sa scape de tensiune. La femei este invers - au nevoie sa simta o acumulare a tensiunii pe o perioada mai lunga de timp ceea ce inseamna ca au nevoie de multa atentie si conversatie. El vrea sa se elibereze, ea vrea sa se incarce. Barbatii pot deveni amanti mai buni daca inteleg aceasta diferenta.
Pe de alta parte, femeile ar trebui sa fie intelegatoare cand, dupa o partida de sex, barbatul se ridica si se apuca sa faca ceva, cum ar fi sa se uite la televizor, sa schimbe un bec sau sa pregateasca o cafea. Acest lucru se intampla pentru ca barbatii simt nevoia sa se controleze tot timpul, si in timpul orgasmului, pierd acest control. Astfel, ca ei au ocazia sa isi recapete stapanirea de sine, ridicandu-se si apucandu-se de o activitate.
Majoritatea cuplurilor ignora aceste diferente si fiecare dintre parteneri se asteapta ca celalalt sa ii inteleaga nevoile; dar natura a planuit altfel lucrurile. Poate ca e la moda sa spunem ca, in ziua de azi, interesul sexual este identic la ambii parteneri sau, despre cuplurile moderne, ca sunt bazate pe o compatibilitate sexuala perfecta, dar realitatea este alta.

Prioritatile sexuale ale barbatilor si ale femeilor sunt atat de diferite, incat nu are rost sa ne pedepsim unii pe altii din pricina lor. Nu avem cum sa ne schimbam; ele stau in natura noastra ca oameni."


Fragment din cartea: "Cat de compatibili sunteti" - de Allan si Barbara Peace

Stadiile dezvoltarii psihosociale

1. Stadiul de la nastere - 1 an


Criza: incredere versus neincredere
In acest prim stadiu se formeaza sentimentul de incredere versus neancredere in ceilalti, in functie de ingrijirea si dragostea acordata copilului, cand acesta este nevoit sa aiba incredere absoluta in cei care-i ingrijesc.


Rezultate pozitive:
Satisfacerea corespunzatoare a nevoilor bebelusilor va conduce la dezvoltarea unei atitudini increzatoare fata de mediu si speranta in viitor.


Rezultate negative:
Nesatisfacerea acestor nevoi existentiale intr-un mod favorabil va conduce in viitor la dezvoltarea sentimentului de neincredere, insecuritatate, suspiciune si teama de viitor in general.




2. Stadiul 1-3 ani (copilaria mica)


Criza: autonomie versus indoiala, rusine
In acest stadiu se dezvolta sentimentul de autonomie, incredere in sine, cand copilul vrea sa se apuce si sa faca anumite lucruri, cu riscul de a gresi.


Rezultate pozitive:
Incurajarea din partea parintilor in aceasta etapa va dezvolta copilului sentimentul de siguranta si incredere in sine absolut necesare in viitoarele situatii-problema pe care le pot intampina in viitor (in stadiile urmatoare).


Rezultate negative:
Daca dimpotriva, parintii manifesta dezaprobare in tot ceea ce fac copiii, mai ales prin ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu atunci cand copiii mai fac in pat uneori si sunt apostrofati la genul: "nu ti-e rusine, esti baiat mare si mai faci in pat?" cand acesta din urma va incepe sa se rusineze de propriile actiuni, dar va pierde si increderea in propriile decizii.


Cum recunoastem ca s-a instalat rusinea la copil?
Copilul este in spatele fustei mamei in momentul in care va intalniti sau ii faceti cunostinta cu cineva




3. Stadiul 3-6 ani (copilaria mijlocie)


Criza: initiativa versus culpabilitate 


Efecte pozitive:
In aceasta perioada a vietii, copilul incepe sa exploreze lucruri noi, sa-si descopere abilitati motorii, sa interactioneze mai mult cu cei din jur, incepe sa aiba initiativa multor activitati imitand de obicei adultii; frecvent vor incalca interdictiile impuse de parinti, fapt penalizat verbal sau mai mult. In aceste situatii rolul parintilor este foarte important si daca acestia vor fi suportivi, dar si consecventi disciplinar in acelasi timp, copiii vor invata cu timpul ca nu toate lucrurile le sunt permise, fara a se simti vinovati si, in acelasi timp, vor continua sa exploreze fara a se rusina de ceea ce fac, iar asumarea de responsabilitati va conduce la dezvoltarea simtului de initiativa. De asemenea, parintii trebuie sa manifeste intelegere fata de curiozitatea sexuala specifica la aceasta varsta.


Efecte negative:
Interventia educativa necorespunzatoare va dezvolta copilului o tema de pedeapsa exagerata; acesta va considera pe viitor ca orice initiativa personala este gresita; daca anumite actiuni nu au fost finalizate corespunzator se va dezvolta sentimentului de vinovatie.




4. Stadiul 6-12 ani (copilaria mare)


Criza: competenta/harnicie versus inferioritate
In acest stadiu copilul achizitioneaza cunostinte si deprinderi in special prin intermediul scolii, specifice culturii din care face parte. Odata cu inceperea scolii, apare prima comparatie sociala. Astfel, o abordare corespunzatoare din partea parintilor, dar si a invatatorilor vor dezvolta un simt al competentei sau dimpotriva, printr-o atitudine  necorespunzatore, vor dezvolta sentimentul de inferioritate. Cea mai frecventa greseala a parintilor este de a-si compara permanent copilul in functie daca si-a facut temele, daca a luat rezultate mai proaste ca ale vecinului sau prietenului Costica etc.


"Vezi, Vasilica a luat mai mult la lucrare decat tine, tu nu scri la fel de frumos ca Ionica" s.a.m.d.


Aceste comparatii si reactii nefavorabile, nu fac decat sa adancesca sentimentul de inferioritate si inadecvare, deci o nerezolvare corespunzatoare a acestui stadiu va cantari decisiv in rezolvarea satisfacatoare a urmatoarei perioade de crize, deosebit de importanta in viziunea lui Erikson si anume, criza adolescentei.


"Modificarile personalitatii din perioada adolescentei si maturizarii reprezinta elementul principal in dezvoltare"




5. Stadiul 12-20 ani (adolescenta)


Criza: Identitate de sine versus confuzie de rol
In acesta perioada, adolescentul cauta sa-si formeze si sa-si dezvolte o identitate personala si vocationala, incearca sa se identifice cu un rol profesional. In acelasi timp se formeaza comportamente specifice rolului sexual, crizele prin care trece adolescentul; este o perioada de tatonare a comportamentului sexual in care baietii de exemplu se dau cu gel, isi fac tepi, iar fetele se machiaza si incearca sa se puna in evidenta printr-o vestimentatie cat mai sumara. Pentru a ajunge la un simt clar si coerent al identitatii, adolescentii se implica in diverse roluri, fara a se angrena concret in vreunul.


In acest stadiu apare confuzia de roluri si intrebarea frecventa a adolescentului: "Cine sunt eu?"; adolescentul manifesta totodata si un comportament indezirabil, prin insusi conflictul interior prin care trece: "sa am initiativa sa fac cutare lucru?"; pe de o parte isi doreste sa aiba initiativa intr-o actiune, pe de alta parte este inhibat de parintii care-i dirijeaza si limiteaza fiecare actiune. Esecul in dobandirea unei identitati clare, durabile are ca rezultat difuziunea rolului, confuzia dintre ceea ce este si ceea ce doreste sa fie. Scopul educational in aceasta etapa este de formare a copilului autonom prin acordarea unei anumite independente, as adauga eu oarecum controlata.


Parintele care si la aceasta varsta isi insoteste copilul la examen si-l asteapta in curtea liceului sau facultatii - este o forma de dependenta creata si intretinuta de parinti, o mare greseala din partea acestora. Adler spunea ca: "orice copil problema este un parinte problema".


Erikson, ca de altfel majoritatea psihologilor, considera ca adolescenta reprezinta criza centrala a intregii dezvoltari. Criza de identitate este considerata ca fiind singurul conflict puternic pe care o persoana il are de infruntat in aceasta viata, iar depasirea intr-un mod satisfacator se poate realiza in conditiile in care si celelalte stadii au avut o rezolvare pozitiva.


Efecte pozitive:
Capacitatea de a se percepe ca o persoana consecventa, cu o identitate personala puternica.


Efecte negative:
Confuzie in legatura cu cine este si ce reprezinta, incapacitatea de a lua decizii si a alege in mod special in privinta vocatiei, a orientarii sexuale etc.


Presiunile puternice din partea parintilor sau a societatii pot determina dezorientarea si disperarea adolescentului; acestea au ca rezultat instrainarea fizica sau psihica de mediile normale, iar in cazurile extreme ale difuziunii rolului, tanarul poate adopta o identitate negativa. Spre deosebire de baieti, fetele se dezvolta diferit privind dezvoltarea identitatii, acestea manifestand tendinta de amanare a dezvoltarii identitatii pana la gasirea partenerului de viata, care are un rol important in determinarea statutului lor.


"Stabilirea identitatii in adolescenta reprezinta elementul-cheie in realizarea ulterioara a unor relatii intime adecvate"
  




6. Stadiul 20-30/35 ani (tanarul adult)


Criza: Intimitatii sau izolarii de ceilalti


Efecte pozitive si negative:


Caracteristicile principale ale acestui stadiu sunt dragostea si relatiile inter-umane, in care tanarul adult cauta relatii profunde si de durata. Inca de la varsta de 20 ani, fiecare om isi cauta un partener. Fiecare om are o trebuinta afectiva si sexuala, iar dupa cum spunea si Erikson, nu are importanta cat de mult succes ai in activitatea profesionala. Nu esti dezvoltat complet pana nu cunosti si dezvolti sentimentul intimitatii, iar realizarea acestui lucru are ca efect pozitiv capacitatea adultilor de a dezvolta relatii apropiate si profunde cu altii, capacitatea de a iubi si de a raspunde angajamentelor fata de ceilalti.


In cazul cand individul nu si-a gasit partenerul sau este parasit, dupa cum spunea Erikson, se ajunge la o izolare sociala, la o relationare superficiala.


Majoritatea persoanelor care solicita o consiliere psihologica in aceasta perioada au ca problema singuratatea; efectele care decurg de aici: depresii, tulburari psihosomatice, psihologice, chiar tentative de suicid etc. Trebuie mentionat ca celibatul nu atrage o tulburare de comportament - este o alegere voita care nu afecteaza viata sentimentala a persoanei.
  


7. Stadiul 35-65 ani(adultul)


Criza: Productivitate/realizare versus stagnare, mai este denumita criza generativitatii sau stagnarii


Aceasta perioada se caracterizeaza prin nevoia adultului de a fi productiv, de a fi capabil sa se orienteze catre exteriorul sau/si de a-si exersa rolul profesional si/sau parental (este stadiul in care acest rol este accentuat si se simte nevoia de a avea un mostenitor cu orice pret daca nu s-a putut realiza pana in acest stadiu); de asemenea, individul simte nevoia de a impartasi si altora din experienta acumulata. Din acest motiv se mai numeste si "perioada mesterului"; Erikson afirma ca adultii au nevoie de copii asa cum acestia au nevoie de adulti. 
  
Efecte pozitive:
Criza se poate rezolva avand copii sau prin impartasirea cunostintelor in diverse moduri, activitati ca profesor, psiholog, ingrijirea unui copil etc.


Efecte negative:
In acest stadiu, problemele apar in cazul cand din diverse motive nu a avut loc acumularea de cunostinte sau experienta sau nu are cui imartasi din exeperientele sale; omul trece prin asa zisa criza a stagnarii; de aceea parintii spun: "eu la varsta ta... etc". Cu atat mai mult daca individul este singur in acest stadiu, stagnarea se referea la relatiile sociale, are loc oprirea evolutiei, limitarea si exagerarea preocuparilor fata de sine.


8. Stadiul de la 65 de ani (batranetea)


Criza: integritatii psihice sau a disperarii


Efecte pozitive si negative:
In aceasta perioada, batranul isi vede si-si evalueaza realizarile din timpul vietii. In cazurile cand raspunsurile sunt acceptabile exista satisfactie pentru propria viata si acceptarea mortii; se atinge astfel un echilibru de integritate psihica.


Dupa 65 ani, dispare rolul profesional odata cu pensionarea, dispare si rolul parental cand copiii sunt la casele lor (asta in cazul in care acest rol a fost indeplinit) sau a intervenit decesul partenerului de viata; incep sa apara mai frecvent intrebari despre rolul propriei existente, teama de moarte, iar atunci cand aceste probleme nu au fost rezolvate favorabil se ajunge la o faza de disperare, numita si depresia batranetii.


Erikson spunea: "asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte".

Povestea puiului de vulpe care pastra totul in burta lui

Este foarte greu sa umpli o sticla deja plina. Celui care pastreaza totul ii este greu sa primeasca.


"Era o data un pui de vulpe care traia o mare angoasa, in adancul lui. Nu stiu daca stiati, dar puii de vulpe nu sunt doar inteligenti, ci si foarte sensibili. Daca se simt raniti de o vorba, un gest sau o privire a mamei sau tatalui lor, atunci in ei se fixeaza frica, tristetea sau furia pe care au simtit-o si se depun in burtica lor.
Astfel, unii dintre puii de vulpe ajung a pastreze totul in burtica lor.
Stiti ce putem gasi in stomacul unui pui de vulpe? Nu doar mancare, taitei, cartofi prajiti, ciocolata, carne, peste si resturi de guma de mestecat, exista de asemenea acolo si taceri, umiliri, nedreptati, suparari si tristeti.
Va las sa va imaginati ce amestec ingrozitor formau toate aceste lucruri in stomacul puiului de vulpe: furie si ciocolata, taitei si umilire, cartofi prajiti si nedreptate, peste si frici... De asemenea, nu veti fi uimiti daca va spun ca acel pui de vulpe facea caca pe el, ca si cum s-ar fi eliberat astfel, in ciuda vointei lui, de tot ceea ce era rau in corpul lui.
Sa nu credeti ca facea acest lucru din placere, e nevoie de mult curaj sa faci caca ziua in amiaza mare, in pantaloni! Cu atat mai mult cu cat isi dadea seama ca il dezamagea pe tatal lui si suferea mult din cauza aceasta.
Vedea ca o nelinisteste pe mama lui, iar acest lucru ii dadea sentimentul ca nu este bun, ca risca astfel sa fie iubit mai putin. Daca va spun ca acel pui de vulpe era foarte curajos, trebuie sa ma credeti.
Voi ce credeti ca ar fi putut face pentru a iesi din aceasta situatie?
Ei bine, o multime de lucruri! De exemplu, ar fi putut sa puna intr-o cutie niste pietricele sau obiecte mici care sa reprezinte tot ceea ce pastra in el si nu a reusit sa ii spuna mamei lui pana atunci. Ar fi putut sa deseneze, sa picteze. Ar fi putut face o marioneta! O marioneta care sa spuna in locul lui tot ceea ce el nu putea sa spuna.
Ar putea de asemenea, dar e ceva mai complicat, sa decupeze doua urechi mari, dintr-o bucata de carton, sa le dea tatalui sau mamei si sa le spuna: "as vrea sa fiu ascultat, doar ascultat, sa nu imi raspundeti imediat cand vreau sa va vorbesc. Nu aveti tot timpul raspunsul corect pentru intrebarile mele si as vrea sa intelegeti interogatia din spatele acestor intrebari. As vrea sa nu mai stiti dinainte ceea ce trebuie sa fac sau sa nu fac. Sa acceptati sa ma ascultati, doar sa ma ascultati.
Acestea sunt cateva din demersurile pe care le putea face puiul de vulpe. Va spuneam la inceput, e nevoie de mult curaj si de vointa pentru a putea sa exprimi ceea ce nu se poate spune in cuvinte. Mai ales cand este vorba despre o fetita, care nu indrasneste sa spuna ca anumite gesturi care ii ating corpul, nu sunt deloc bune pentru ea, mai ales cand sunt facute de un adult foarte apropiat.
Este foarte greu sa taci atunci cand sunt atat de multe lucruri de spus."

"Povestea puiului de vulpe care pastra totul in burta lui" - de Jacques Salome