Nu totul se poate explica, insa totul are un sens
"Era o data o mica albina care se balbaia de fiecare data cand nu mai avea incredere in ea, cand isi imagina ca ceilalti o judeca sau o sa spuna ceva ce ii va deranja pe celilalti.
Este foarte greu pentru ea, deoarece, albinele zboara in zig-zag si astfel, ii era greu sa stea exact acolo unde voia.
Parintii au dus-o la pediatrul albinelor care a spus ca mica albina "era lipsita de afectiune".
Si atunci, mama ei care se simtea acuzata, a inceptu sa strige"
- Dar nu este de loc asa, are parte de multa afectiune, ce vreti sa spuneti prin asta, credeti ca sunt o mama rea, ca nu imi iubesc destul fiica?
Si a iesit trantind usa si tragand-o "cu multa afectiune" i-a reprosat intr-un mod foarte agresiv fiicei sale pentru ca a vorbit cu vecina ei.
Mica albina s-a gandit apoi, chiar si dupa ani de zile, ce ar fi putut sa spuna acelei vecine, din moment ce o suparase atat de tare pe mama ei. Ce a activat, ce a dezvaluit, din moment ce mama ei a fost atat de furioasa?
Iar cel mai greu pentru mica albina a fost la scoala, unde ii era foarte greu sa prinunte sunetul "ci", care la ea devenea "TZI" si o facea sa se balbaie foarte tare!
Cand cantau cantecelul "Maci pe campie" era un chin sau cand spunea tabla inmultirii "5X5 fac douazeci si cinci" si sa nu uitam de fiecare data cand trebuia sa se prezinte, deoarece am uitat sa va spun, pe mica noastra albina o chema Cintia".
Timp de ani de zile se intrebase apoi:
- Oare la cine ma trimite acest CI, nu imi dau seama... oare de ce pronunt gresit de fiecare data cand exista un cuvant cu aceste litere?
Dar poate stiti si voi ca, in tara albinelor ca si in tara oamenilor nimeni nu este mai surd decat cel care aude.
Doar mult mai tarziu, in timp ce o invata pe propria fiica despre curatenie - stiti cand o mama il invata pe copilul ei sa nu mai faca pipi in scutece, ci intr-un loc special pentru acest lucru PE OLITA, abia atunci a inteles de ce se balbaia cand pronunta acel sunet.
Sia adus aminte de ceva din trecut, cand era amenintata de cineva care tipa la ea "sa nu mai faci asa niciodata!" de fiecare data cand nu putea sa se tina si facea pipi in pantalonasi.
As vrea sa cred ca incepand de atunci nu s-a mai balbait."
"Povestea micii albine care se balbaia" - dupa Jacques Salome
joi, 17 mai 2012
marți, 15 mai 2012
Critic pentru ca
O descriere de bun simt a nevoii de a critica, "vazuta prin ochii" lui Gray Zucav si Linda Francis, "creionata" in cartea "In adancul sufletului" capitolul "Critica"
"Atunci cand judeci iti indepartezi atentia de la tine si o indrepti spre ceilalti. Concentrandu-te asupra lucrurilor din exterior tii atentia la distanta de ceea ce se intampla in interiorul tau.
Criticarea celorlalti este o cale de a incerca sa schimbi lumea sau s-o rearanjezi dupa placul tau. Este o pierdere masiva de energie - cu alte cuvinte, o pierdere a puterii. Pierzi putere in fata persoanelor si a circumstantelor pe care le judeci. Ele iti ocupa gandurile si-ti slabesc capacitatea de concentrare. Esti vrajit de acestea, la fel cum esti fascinat de un film care-ti capteaza atentia.
Cand ii judeci pe ceilalti, uiti cine esti, care sunt scopurile si dorintele tale si, cel mai important, uiti ceea ce simti. Impulsul de a-i critica pe ceilalti este un bilet la un film pe care l-ai mai vazut, dar care inca iti place. Cand actionezi sub imperiul acelui impuls, intri in cinematograf. In filmul care ruleaza, esti superior celorlalti si ai dreptul sa-ti impui vointa in fata lor. De fapt, atentia ta nu este focalizata asupra celorlalti pentru ca nu-ti pasa ce gandesc sau ce simt ei. Nu esti interesat de eforturile si de realizarile lor. Trecutul lor nu are nicio importanta pentru tine; nu-i consideri prieteni, nu-i consideri colegi in scoala vietii si nu-i percepi nici macar ca pe niste indivizi. Esti orbit de ceea ce este inacceptabil pentru tine - lucrurile care te fac sa te simti inconfortabil.
Imboldul de a critica este generat de durerea interioara. Este mai mult decat un simplu impuls psihic. Dincolo de el se afla o durere fizica a carei traire este extrem de neplacuta. Asadar, in loc s-o traiesti, preferi sa actionezi sub acest impuls si sa judeci. Atentia ta este fixata asupra comportamentelor pe care le percepi ca fiind inadecvate, asupra hainelor care nu-ti sunt pe plac sau asupra vocii unei persoane, care ti se pare a fi stridenta sau vlaguita. Etichetezi.
Majoritatea oamenilor nu-si dau seama ca dincolo de impulsul de a judeca situatii si oameni se afla o durere fizica. In timp ce ii dispretuiesc pe ceilalti sau se infurie pe ei, isi ascund propriul disconfort fata de ei insisi. Pana cand nu vor fi capabili sa traiasca acel disconfort, sa le devina familiar si sa-l infrunte, vor da in continuare vina pe circumstante si pe ceilalti."
"Atunci cand judeci iti indepartezi atentia de la tine si o indrepti spre ceilalti. Concentrandu-te asupra lucrurilor din exterior tii atentia la distanta de ceea ce se intampla in interiorul tau.
Criticarea celorlalti este o cale de a incerca sa schimbi lumea sau s-o rearanjezi dupa placul tau. Este o pierdere masiva de energie - cu alte cuvinte, o pierdere a puterii. Pierzi putere in fata persoanelor si a circumstantelor pe care le judeci. Ele iti ocupa gandurile si-ti slabesc capacitatea de concentrare. Esti vrajit de acestea, la fel cum esti fascinat de un film care-ti capteaza atentia.
Cand ii judeci pe ceilalti, uiti cine esti, care sunt scopurile si dorintele tale si, cel mai important, uiti ceea ce simti. Impulsul de a-i critica pe ceilalti este un bilet la un film pe care l-ai mai vazut, dar care inca iti place. Cand actionezi sub imperiul acelui impuls, intri in cinematograf. In filmul care ruleaza, esti superior celorlalti si ai dreptul sa-ti impui vointa in fata lor. De fapt, atentia ta nu este focalizata asupra celorlalti pentru ca nu-ti pasa ce gandesc sau ce simt ei. Nu esti interesat de eforturile si de realizarile lor. Trecutul lor nu are nicio importanta pentru tine; nu-i consideri prieteni, nu-i consideri colegi in scoala vietii si nu-i percepi nici macar ca pe niste indivizi. Esti orbit de ceea ce este inacceptabil pentru tine - lucrurile care te fac sa te simti inconfortabil.
Imboldul de a critica este generat de durerea interioara. Este mai mult decat un simplu impuls psihic. Dincolo de el se afla o durere fizica a carei traire este extrem de neplacuta. Asadar, in loc s-o traiesti, preferi sa actionezi sub acest impuls si sa judeci. Atentia ta este fixata asupra comportamentelor pe care le percepi ca fiind inadecvate, asupra hainelor care nu-ti sunt pe plac sau asupra vocii unei persoane, care ti se pare a fi stridenta sau vlaguita. Etichetezi.
Majoritatea oamenilor nu-si dau seama ca dincolo de impulsul de a judeca situatii si oameni se afla o durere fizica. In timp ce ii dispretuiesc pe ceilalti sau se infurie pe ei, isi ascund propriul disconfort fata de ei insisi. Pana cand nu vor fi capabili sa traiasca acel disconfort, sa le devina familiar si sa-l infrunte, vor da in continuare vina pe circumstante si pe ceilalti."
vineri, 11 mai 2012
Daca daruiesti, primesti!
Serban Ionescu are nevoie de noi!
"Un actor, un OM care este incercat de soarta. El ne-a daruit o viata intreaga din sufletul sau. Haideti sa-i daruim si noi, atat cat putem din putinul nostru!
Sa facem un gest pentru fiecare zambet si pentru fiecare emotie pe care ne-a transmis-o!
Multa sanatate, maestre!
Actorul SERBAN IONESCU lupta pentru viata !
Titular cont : SERBAN IONESCU
Cont RON : RO 19 RNCB 0318 0500 1546 0001
Oricui i se poate intampla sa fie muscat de o capusa. Nu trece nepasator peste durerea lui, distribuie si tu mai departe si fa un gest frumos: renunta la o inghetata, la pachetul de tigari, la o ciocolata, la o sticla de suc si ajuta acest OM!
Daca toti am face asta, s-ar simti si multi oameni ar putea beneficia de tratamente, de operatii, de o viata mai buna!"
text si vizual preluat de la Asociatia Sprijin pentru Viata
Pentru mai multe detalii intra aici.
Sa facem un gest pentru fiecare zambet si pentru fiecare emotie pe care ne-a transmis-o!
Multa sanatate, maestre!
Actorul SERBAN IONESCU lupta pentru viata !
Titular cont : SERBAN IONESCU
Cont RON : RO 19 RNCB 0318 0500 1546 0001
Oricui i se poate intampla sa fie muscat de o capusa. Nu trece nepasator peste durerea lui, distribuie si tu mai departe si fa un gest frumos: renunta la o inghetata, la pachetul de tigari, la o ciocolata, la o sticla de suc si ajuta acest OM!
Daca toti am face asta, s-ar simti si multi oameni ar putea beneficia de tratamente, de operatii, de o viata mai buna!"
text si vizual preluat de la Asociatia Sprijin pentru Viata
Pentru mai multe detalii intra aici.
luni, 7 mai 2012
Povestea saruturilor prizoniere
Un singur sarut poate trezi mai multa emotie si placere decat o lunga declaratie de dragoste.
"Era o data o fetita care fusese agresata cand avea o varsta frageda.
Nu a fost vorba, din fericire pentru ea, de o violenta foarte grava, dar cu toate acestea a fost ranita foarte adanc. Intr-o seara de vara, cand toata familia statea afara, ea a fost sarutata cu forta, in intuneric, de catre un vecin, un prieten al familiei. S-a zbatut si a reusit sa fuga, ravasita si foarte tulburata. Apoi i-a spus mamei sale ce i s-a intamplat. S-a simtit inteleasa si, incidentul a fost pana la urma uitat sau... aproape uitat.
A fost nevoie de mult timp pentru ca fetita, sa devina apoi femeie, sa inteleaga, intr-o zi, spre mijlocul vietii, ca acel eveniment ramasese inca inscris in ea.
Cu toate acestea, cu mult timp inainte, simtise deja in relatile ei de cuplu sau de intalniri, ca avea o dificultate in a saruta. Saruturi pe obraz, putea sa ofere fara nici o dificultate. Surorilor, fratilor, copiilor ei, saruturi de alint, de rasfat, saruturi atunci cand copii se loveau pentru a le trece mai repede durerea, saruturi pline de afectiune, de incarcatura emotionala specifica momentului.
Dar nu si sarutiri in relatiile intime cu partenerii.
Exista ceva ce o facea sa nu se simte bine cu acele saruturi, fie ca le oferea, fie ca le primea. Si concluzia ei fusese una foarte critica fata de ea insasi:
- Nu stiu sa sarut bine!
Cu mult timp dupa ultimul ei divort, dupa lungi ani de singuratate si de cautari legate de ea insasi, a intalnit un barbat care a trezit in ea o dorinta minunata de a saruta si de a fi sarutata. Cu saruturi adevarate de indragostiti, unde buzele se ofera si se daruiesc, saruturi pline de pasiune si tandrete.
Si a simtit atunci, ca in ciuda acelor noi dorinte, exista in continuare ceva ce o retinea. Ajungea sa simta o senzatie de rigiditate a maxilarului, buzele ramaneau foarte incordate, in ciuda dorintei ei imense, in ciuda bucuriei ei.
- Dar de ce se intampla acest lucru? se intreba ea.
Intr-o noapte, in timp ce medita la toate aceste lucruri, amintirea acelui sarut fortat din copilarie i-a revenit in minte si a simtit o emotie puternica. Atunci a inteles, dintr-0 data, ca acel sarut tinea prizoniere toate saruturile de iubire pe care voia atat sa le ofere cat si sa le primeasca.
Apoi s-a hotarat sa scrie o scrisoare acelui vecin, care murise de mult si care o agresase in acea seara in copilarie. Si-a exprimat frica pe care a simtit-o atunci, dezgustul pentru acea gura care o umpluse de saliva pe a ei. Si-a exprimat toata repulsia, furia, indignarea, regretul, increderea tradata si cat de mult ar fi vrut ca mama ei sa fie mai suparata pe el. A exprimat apoi dorinta imensa de a saruta cu toata libertatea, de a trai acea fericire cand buzele se intalnesc.
A scris mult, in acea noapte. Apoi dimineata a rupt foile in bucatele si fericita, usurata a aruncat totul in toaleta si a tras apa.
Dupa cateva zile a reusit in sfarsit, sa isi regaseasca tot elanul, toata bucuria de a-l saruta cu iubire si tandrete pe cel pe care il iubea :).
Si toate acele saruturi tinute prizoniere, se eliberasera, se daruiau pline de bucurie, cu toata fericirea acelei femei impacata cu ea insasi"
Povestea saruturilor prizoniere - dupa Jacquea Salome
"Era o data o fetita care fusese agresata cand avea o varsta frageda.
Nu a fost vorba, din fericire pentru ea, de o violenta foarte grava, dar cu toate acestea a fost ranita foarte adanc. Intr-o seara de vara, cand toata familia statea afara, ea a fost sarutata cu forta, in intuneric, de catre un vecin, un prieten al familiei. S-a zbatut si a reusit sa fuga, ravasita si foarte tulburata. Apoi i-a spus mamei sale ce i s-a intamplat. S-a simtit inteleasa si, incidentul a fost pana la urma uitat sau... aproape uitat.
A fost nevoie de mult timp pentru ca fetita, sa devina apoi femeie, sa inteleaga, intr-o zi, spre mijlocul vietii, ca acel eveniment ramasese inca inscris in ea.
Cu toate acestea, cu mult timp inainte, simtise deja in relatile ei de cuplu sau de intalniri, ca avea o dificultate in a saruta. Saruturi pe obraz, putea sa ofere fara nici o dificultate. Surorilor, fratilor, copiilor ei, saruturi de alint, de rasfat, saruturi atunci cand copii se loveau pentru a le trece mai repede durerea, saruturi pline de afectiune, de incarcatura emotionala specifica momentului.
Dar nu si sarutiri in relatiile intime cu partenerii.
Exista ceva ce o facea sa nu se simte bine cu acele saruturi, fie ca le oferea, fie ca le primea. Si concluzia ei fusese una foarte critica fata de ea insasi:
- Nu stiu sa sarut bine!
Cu mult timp dupa ultimul ei divort, dupa lungi ani de singuratate si de cautari legate de ea insasi, a intalnit un barbat care a trezit in ea o dorinta minunata de a saruta si de a fi sarutata. Cu saruturi adevarate de indragostiti, unde buzele se ofera si se daruiesc, saruturi pline de pasiune si tandrete.
Si a simtit atunci, ca in ciuda acelor noi dorinte, exista in continuare ceva ce o retinea. Ajungea sa simta o senzatie de rigiditate a maxilarului, buzele ramaneau foarte incordate, in ciuda dorintei ei imense, in ciuda bucuriei ei.
- Dar de ce se intampla acest lucru? se intreba ea.
Intr-o noapte, in timp ce medita la toate aceste lucruri, amintirea acelui sarut fortat din copilarie i-a revenit in minte si a simtit o emotie puternica. Atunci a inteles, dintr-0 data, ca acel sarut tinea prizoniere toate saruturile de iubire pe care voia atat sa le ofere cat si sa le primeasca.
Apoi s-a hotarat sa scrie o scrisoare acelui vecin, care murise de mult si care o agresase in acea seara in copilarie. Si-a exprimat frica pe care a simtit-o atunci, dezgustul pentru acea gura care o umpluse de saliva pe a ei. Si-a exprimat toata repulsia, furia, indignarea, regretul, increderea tradata si cat de mult ar fi vrut ca mama ei sa fie mai suparata pe el. A exprimat apoi dorinta imensa de a saruta cu toata libertatea, de a trai acea fericire cand buzele se intalnesc.
A scris mult, in acea noapte. Apoi dimineata a rupt foile in bucatele si fericita, usurata a aruncat totul in toaleta si a tras apa.
Dupa cateva zile a reusit in sfarsit, sa isi regaseasca tot elanul, toata bucuria de a-l saruta cu iubire si tandrete pe cel pe care il iubea :).
Si toate acele saruturi tinute prizoniere, se eliberasera, se daruiau pline de bucurie, cu toata fericirea acelei femei impacata cu ea insasi"
Povestea saruturilor prizoniere - dupa Jacquea Salome
sâmbătă, 5 mai 2012
Iubeste-te pe tine insuti
"Viata este un proces simplu. Noi primim intotdeauna ceea ce oferim. Personal, cred cu toata convingerea ca noi suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce se intampla in viata noastra, deopotriva pentru experientele noastre pozitive si pentru cele negative. Fiecare gand pe care il emitem ne modeleaza viitorul. Cu alte cuvinte, noi ne cream experientele de viata prin gandurile pe care le emitem si prin cuvintele pe care le rostim.
Convingerile sunt idei si ganduri pe care le acceptam, considerandu-le adevarate. Ceea ce gandim despre noi insine si despre lumea in care traim devine adevarat pentru noi. Lucrurile in care credem (prin libera noastra alegere) ne pot imbogati lumea si viata, dar ni le pot inclusiv saraci. Fiecare zi poate fi pentru noi o experienta care ne umple de entuziasm, de speranta si de bucurie, sau dimpotriva, de durere, de tristete si de dezamagire. Doi oameni care traiesc in exact aceleasi circumstante pot experimenta viata extrem de diferit. Ce anume il face pe unul sa spuna ca viata este frumoasa, iar pe celalalt ca este mizerabila? Eu cred ca la baza viziunii lor legate de viata stau convingerile pe care le au. Daca suntem dispusi sa ne schimbam convingerile de baza, viata noastra se poate transforma in mod dramatic.
Indiferent ce convingeri legate de sine si de lume ai, aminteste-ti intotdeauna ca acestea sunt simple ganduri, iar gandurile pot fi schimbate. ...
Mintea noastra subconstienta accepta intotdeauna convingerile pe care le adoptam prin libera noastra alegere. Puterea universala nu ne judeca si nu ne critica niciodata. Ea ne accepta exact asa cum suntem. De aceea, daca accepti o convingere care te limiteaza, aceasta va deveni adevarata pentru tine. De pilda, daca accepti ideea ca esti prea scund, prea inalt, prea gras, prea slab, prea destept, prea prost, prea bogat, prea sarac sau incapabil sa atragi o relatie armonioasa in viata ta, aceste convingeri se vor adeveri.
Iti amintesc din nou ca acestea sunt simple ganduri, iar gandurile pot fi schimbate. Optiunile noastre sunt nelimitate, iar punctul de putere este intotdeauna momentul prezent.
Tu ce gandesti in clipa de fata? Sunt gandurile tale pozitive sau negative? Iti doresti ca aceste ganduri sa iti modeleze viitorul?
Cand eram copii, noi am invatat sa ne cunoastem pe noi insine si sa intelegem lumea in care traim pornind de la reactiile adultilor din jurul nostru. De aceea, o buna parte din ideile care ne definesc si din regulile dupa care ne conducem viata nu ne apartin. De pilda, daca ai crescut in compania unor oameni nefericiti, speriati, care se simteau vinovati sau maniosi, inseamna ca ai adoptat foarte multe idei negative legate de tine insuti si de lumea in care traiesti.
...
Orice om se simte uneori furios, trist, singur, vinovat, anxios sau speriat, dar daca aceste sentimente devin predominante, viata se poate transforma intr-un iad.
Ceea ce conteaza cu adevarat nu este atat ceea ce simtim, ci ceea ce facem cu sentimentele noastre. Le exprimam deschis? Ii pedepsim pe ceilalti oameni si ne impunem vointa asupra lor? Comitem un abuz impotriva noastra?
La baza acestor probleme sta adeseori convingerea ca nu suntem suficient de buni. Starea de sanatate mentala incepe intotdeauna cu iubirea de sine. Procesul transformarii de sine nu poate incepe decat daca ne iubim si ne aprobam in totalitate, cu partile noastre bune si cu cele (asa-zis) rele.
Unul din aspectele acceptarii de sine este eliberarea de opiniile altor oameni. in mod evident, multe convingeri personale legate de sine nu au nicio baza reala.
...
Retine: orice sentiment de inadecvare incepe intotdeauna cu anumite ganduri negative legate de sine. Astfel de ganduri nu au insa o putere reala asupra noastra decat daca le acceptam si le dam curs. Un gand nu este altceva decat o insiruire de cuvinte. in sine, el nu are nicio semnificatie. NOI suntem cei care ii acordam o semnificatie sau alta, prin focalizarea asupra mesajului sau in mintea noastra. Asa ajungem sa credem tot ce poate fi mai rau in legatura cu noi insine. La fel de bine putem proceda insa si invers.
Indiferent ce anume ne intristeaza, noi putem opta pentru ganduri care ne alina si ne fac sa ne simtim in siguranta.
...
Incapacitatea de a ierta este una dintre cele mai cumplite torturi pe care ne-o aplicam singuri. Amaraciunea si resentimentele sunt ca si cum am inghiti o lingurita de otrava in fiecare zi. Ele sfarsesc prin a se acumula si prin a ne otravi. Este imposibil sa ne simtim sanatosi si liberi atunci cand ne cramponam de trecut. De multe ori, incidentele pe care refuzam sa le iertam s-au petrecut cu foarte mult timp in urma. Este adevarat, cutare s-a purtat urat cu noi, dar asta s-a petrecut demult. Alteori, ni se pare ca daca ii iertam pe cei care ne-au facut rau, le aprobam astfel comportamentul.
Una din cele mai mari lectii spirituale pe care ni le ofera viata este aceea ca orice om face ce stie mai bine in momentul respectiv, tinand cont de cunoasterea, intelegerea si luciditatea sa."
Fragmente din cartea "Iubeste-te pe tine insuti si vindeca-ti viata" de Louise L. Hay
miercuri, 2 mai 2012
Cum sa iti gasesti partenerul potrivit - partea a 3-a
"Indiferent daca ai o relatie sau inca mai cauti partenerul perfect, ar trebui sa incepi sa iti clarifici preferintele, dorintele si visele. Poti face testul urmator fie singur/a fie impreuna cu partenerul/partenera si sa va comparati rezultatele, in oricare varianta iti va fi de folos.
Nu exista sectiune de evaluare pentru acest test, in fond este un mijloc de a invata sa iti evaluezi propria persoana si propriile dorinte. Numai tu poti judeca importanta pe care o au, in relatia ta, interesele similare, simetrice sau contrastante.
Bifeaza toate raspunsurile care ti se potrivesc tie si pe cele care ti se par importante la partenerul tau/ partenera ta.
I. Infatisarea si alte lucruri care ti se par importante la partenerul tau/ partenera ta:
silueta/constitutie piept
aspect ingrijit fund
maini frumoase muschi
inaltime par scurt/lung
fumator nefumator
fara burta sau barba cerc de prieteni/ familie
nivel de studii infatisare atragatoare
profesie ochi frumosi
satisfactie sexuala situatie materiala buna
II. Trasaturi de caracter care ti se par importante lapartenerul/ partenera ta
simtul umorului inteligenta
capacitatea de compromis empatie
spontaneitate adaptabilitate
activitati sportive loialitate
activitati sociale toleranta
dragoste pentru animale rabdare
flexibilitate interes pentru politica
calitati de parinte generozitate
independenta convingeri religuioase
sinceritate fidelitate
devotament sobrietate
personalitate afectivitate
III. Interese si lucruri care ti se par importante in viata
calatorii religie
mancare buna mers la cinema/filme/teatru
vinuri bune muzica
vacante la malul marii cultura
vacante la munte cariera
literatura viata la tara/ in natura
viata la oras atmosfera placuta "
fragment cu test din cartea "cat de compatibili sunteti" de Allan si Barbara Pease
si de aici puteti construi dupa bunul plac... hobiuri, activitati, dorinte in functie de nevoile si personalitatea voastra, plecand de la importanta/ valoare lor. Spor sa aveti la construit si nu uitati: comunicarea corecta este cheia unei relatii echilibrate!!!
Nu exista sectiune de evaluare pentru acest test, in fond este un mijloc de a invata sa iti evaluezi propria persoana si propriile dorinte. Numai tu poti judeca importanta pe care o au, in relatia ta, interesele similare, simetrice sau contrastante.
Bifeaza toate raspunsurile care ti se potrivesc tie si pe cele care ti se par importante la partenerul tau/ partenera ta.
I. Infatisarea si alte lucruri care ti se par importante la partenerul tau/ partenera ta:
silueta/constitutie piept
aspect ingrijit fund
maini frumoase muschi
inaltime par scurt/lung
fumator nefumator
fara burta sau barba cerc de prieteni/ familie
nivel de studii infatisare atragatoare
profesie ochi frumosi
satisfactie sexuala situatie materiala buna
II. Trasaturi de caracter care ti se par importante lapartenerul/ partenera ta
simtul umorului inteligenta
capacitatea de compromis empatie
spontaneitate adaptabilitate
activitati sportive loialitate
activitati sociale toleranta
dragoste pentru animale rabdare
flexibilitate interes pentru politica
calitati de parinte generozitate
independenta convingeri religuioase
sinceritate fidelitate
devotament sobrietate
personalitate afectivitate
III. Interese si lucruri care ti se par importante in viata
calatorii religie
mancare buna mers la cinema/filme/teatru
vinuri bune muzica
vacante la malul marii cultura
vacante la munte cariera
literatura viata la tara/ in natura
viata la oras atmosfera placuta "
fragment cu test din cartea "cat de compatibili sunteti" de Allan si Barbara Pease
si de aici puteti construi dupa bunul plac... hobiuri, activitati, dorinte in functie de nevoile si personalitatea voastra, plecand de la importanta/ valoare lor. Spor sa aveti la construit si nu uitati: comunicarea corecta este cheia unei relatii echilibrate!!!
luni, 30 aprilie 2012
Povestea golului si a plinului
Era odata o femeie care descoperise, cu mult timp in urma, ca in adancul ei simtea un mare gol. Un gol imens, umplut in intregime de singuratate.
- Dintotdeauna am simtit aceasta singuratate, spunea ea.
Si timp de ani de zile incercase cu disperare, cu curaj, uneori cu violenta, sa umple acel gol.
Cat de multe eforturi facuse pentru a alunga acea singuratate, lasand sa intre forta in locul acela plin de persoane.
Era plin mai ales cu barbati. Plin de activitati si de o multime de lucruri de facut.
Cei care o vedeau din exterior, credeau ca vad o femeie puternica, solida, dinamica.
Ei vedeau o persoana sigura de ea, rezistenta, care stia sa se afirme. Nu ezitau sa se sprijine pe ea, sa-i ceara tot felul de servicii acelei femei puternice si pline de resurse.
Nimeni insa nu vedea golul imens, umplut de singuratate, care ocupa tot interiorul acelei femei.
Intr-o zi, a intalnit pe cineva care avea acea calitate rara de a vedea in interiorul oamenilor, nu ceea ce erau, nu ceea ce aratau sau ascundeau, ci ceea ce aveau sa devina.
Vedea in ei ceea ce inca nu se intamplase si care avea sa se manifeste, ceea ce nu se nascuse inca si avea sa se nasca. Percepea ceea ce ei urmau sa descopere, inainte chiar ca ei sa descopere acel lucru in ei insisi.
Iar acel barbat ii spuse:
- Vad o multime de posibilitati in tine.
Ea care se simtea atat de golita, invadata doar de imensa ei singuratate, lipsita de sperante, reusi sa intrevada in acea zi prima dintre posibilitati: era posibil sa umple acel gol cu posibilitatile din viata ei.
Astfel se incheie povestea femeii care credea ca poate umple golul existentei ei printr-o multime de intalniri si de activitati.
Poveste trerapeutica de Jacques Salome
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)