Happy 2013

Tu esti deja perfect?

  "... Cine sunt eu? Aceasta este cea mai importanta intrebare dintre toate, iar cei mai multi dintre oameni nu au nicio idee cat de simplu este raspunsul la ea.

   Este important sa ne aducem aminte ca noi ne-am nascut din acelasi Vid Beatific si ca Lumina Perfecta ne-a creat dupa chipul si asemanarea ei, adica „Perfecti", caci ceva perfect nu poate crea niciodata ceva imperfect. A fi perfect inseamna a nu avea opinii, convingeri si judecati critice.
   Noi suntem perfecti! Nu putem spune insa acelasi lucru despre gandurile, convingerile, opiniile si judecatile noastre critice, care sunt in mod evident imperfecte. Aceste amintiri si programe mentale limitatoare si generatoare de confuzie sunt inserate in constiinta noastra de catre societate si de experientele pe care le-am trait de-a lungul timpului.
   Daca devenim constienti de faptul ca nu suntem totuna cu amintirile noastre, noi putem deveni martorii actiunilor noastre, fara a ne simti atasati de rezultatul lor final, si ne putem intoarce astfel la starea noastra primordiala de perfectiune.

   Tot ce ai de facut in acest scop este sa iti observi reactiile in fata oamenilor si a diferitelor situatii, fara a te lasa condus de ele. Daca vei invata sa controlezi acest proces, vei deveni din ce in ce mai constient de gandurile, opiniile si judecatile tale critice, te vei distanta de ele si iti vei pastra seninatatea in toate situatiile. Daca vei putea observa o situatie fara a o eticheta, spunand ca este buna sau rea, te vei elibera.
   Din pacate, modul nostru obisnuit de operare consta in a astepta anumite situatii pentru a decide, a actiona sau a simti intr-un anume fel. Noi „devenim" in functie de circumstantele exterioare si credem ca suntem ceea ce am devenit. In acest fel, le permitem posesiunilor, circumstantelor si informatiilor din lumea exterioara sa ne defineasca identitatea.

   ...

   In aproape toate cazurile, daca vei inceta sa te mai definesti in functie de circumstantele exterioare, beneficiile pe care le vei primi iti vor depasi cu mult imaginatia. Daca te vei intoarce la adevarata ta esenta, oamenii te vor aprecia mai mult, pentru simplul motiv ca te vei aprecia tu insuti mai mult. Ei te vor recunoaste pentru iubirea, respectul si increderea pe care ti le acorzi singur. Aceasta recunoastere nu va avea nimic de-a face cu diplomele tale, ci numai cu fiinta ta REALA. Acest proces este simplu si natural.
   Daca vei trece prin acest proces si te vei elibera, vei constata ca nu ai nevoie de prea multe explicatii pentru ca oamenii sa inceapa sa te intrebe singuri: „Ce ai facut? Arati altfel, mai tanar si mai bine!"
...

Noi avem tendinta sa analizam totul trecand informatiile prin anumite filtre: atasamentele, convingerile si temerile noastre. Perceptia este un element cheie al realitatii noastre, dar din pacate, noi nu realizam ca ceea ce vedem nu este realitatea in sine, ci ceea ce ne permit filtrele noastre sa vedem din aceasta. Noi nu vedem niciodata imaginea de ansamblu, motiv pentru care ratam numeroase oportunitati, intrucat credem orbeste in ceea ce ne arata sau ne spun filtrele noastre. Cu alte cuvinte, noi traim intr-o lume pe care o cream noi insine, pornind de la amintirile si de la convingerile noastre. Universul se afla intr-o continua transformare, dar noi ramanem cantonati in convingerile pentru care am optat candva. Problema este ca din cauza legii atractiei, in viata noastra apar persoane si situatii care ne confirma in permanenta convingerile, motiv pentru care ramanem in continuare victimele circumstantelor exterioare. in acest fel, suntem prinsi intr-un cerc vicios din care ne este imposibil sa scapam. Albert Einstein a spus candva: „Nebunia consta in a repeta aceleasi lucruri la infinit, asteptandu-te insa sa obtii rezultate diferite."

   Unica noastra sarcina este aceea de a ne detasa si de a ne deschide, astfel incat sa putem primi. Este ca si cum ne-am intoarce in copilarie. Iti mai amintesti de aceasta perioada din viata ta, cand erai intotdeauna dornic sa te joci, sa visezi si sa razi? Uita-te cu atentie la copii. Atunci cand ceva ii deranjeaza, acestia se supara la fel ca adultii - caci acest lucru este extrem de greu de evitat - dar, spre deosebire de adulti, ei revin foarte rapid la starea lor de spirit obisnuita si reincep sa se joace, sa viseze si sa rada. Copiii traiesc intotdeauna clipa. Ei nu se gandesc prea mult la trecut si nu-si fac griji legate de viitor. In mod evident, acesta este secretul. Noi trebuie sa renuntam la acele programe subconstiente care ne spun la ce trebuie sa ne asteptam si trebuie sa ne jucam la fel ca si copiii, fara sa insistam prea mult asupra amintirilor noastre si fara sa ne focalizam asupra unor asteptari preconcepute.

   Daca esti dispus sa te deschizi, sa devii flexibil si sa renunti la ceea ce crezi tu ca este bine pentru tine, vei descoperi in jurul tau un intreg univers pe care pana acum nu l-ai bagat in seama, caci te-ai asteptat intotdeauna la anumite rezultate, neavand ochi pentru altele. Asteptarile se nasc din atasamentele noastre fata de anumite lucruri, persoane si locuri. Prin intermediul lor, noi ne cream propria noastra inchisoare si devenim propriii nostri sclavi.
   Elibereaza-te! Renunta la atasamentele tale si la asteptarile de a obtine anumite rezultate. Accepta lucrurile asa cum sunt si cum iti apar in fata. Secretul consta in a fi liber, iar acest lucru inseamna sa nu ai nevoie de nimic si de nimeni. Porneste de la premisa ca Universul este perfect si este exact asa cum trebuie sa fie. Singura maniera prin care poti face acest lucru consta in a fi prezent si a observa viata cu curiozitatea unui copil mic, fara judecati critice si fara opinii subiective. Daca vei invata sa traiesti clipa prezenta si sa observi realitatea fara prejudecati, vei deveni incredibil de fericit, iar aceasta fericire nu va depinde de implinirea anumitor asteptari. ... "


Fragment extras din cartea "Cea mai usoara cale de a-ti trai viata" de Mabel Katz

Urare de Craciun si pentru oricare alta zi din an

Percepe dragostea care emana tot ceea ce te inconjoara, ofera-ti permisiunea de a fi fericit si de a te bucura cu adevarat de viata, identifica ceea ce iti doresti si ceea ce nu iti doresti, permite-ti sa fii liber, sa fii exact asa cum esti, permite-ti sa iti transformi viata in felul in care iti doresti, invata sa traiesti fara sa ii judeci pe ceilalti, respecta-te pe tine si pe cei din jur, traieste fara frica de ati asuma riscuri si de a explora viata cu adevarat, iubeste-te si iubeste neconditionat, percepe iubirea oriunde mergi, bucura-te de fiecare clipa. 
Craciun Fericit!

Povestea unui barbat foarte, foarte serios

Seriozitatea este un nume comun, dat unei afectiuni care, din fericire, nu se transmite prin contact direct.

Era o data un barbat foarte foarte serios. Atat de serios incat nimeni niciodata nu il vazuse razand, poate ca nici macar zambind. Sotia lui isi aminteste vag ca il vazuse zabind o data, cu foarte mult timp in urma, insa nu era foarte sigura de asta ""Poate ca m-am inselat si am considerat dorinta mea drept realitate".
Eu cred ca era posibil ca acel barbat sa fi zambit macar o data in viata lui. De exemplu, intr-o zi, din amuzament, intr-un moment de uitare ar fi putut sa lase sa se vada pe fata lui un suras uimit de copil. Chiar daca nimeni nu va fi vreodata cauza uimirii sale, macar a zambit si el o data in viata. Deoarece exista intotdeauna un suras de speranta care navigheaza printre furtunile cotidianului.
Acel barbat era atat de serios incat lua totul in serios. Astfel incat era tot timpul indignat. S-ar fi putut spune ca se trezea in fiecare dimineata pe picior de razboi, gata sa se inflacareze pentru cutare sau cutare lucru.
Si asta incepea inca de la micul dejun, asculta stirile de la radio care prezentau cate un scandal sau un abuz, apoi continua spre drumul spre serviciul lui, cand constata ca orasul lui era ciopartit, apoi in autobuz, unde observa ca tinerii nu se ridicau pentru a lasa locurile persoanelor mai in varsta. Acasa, uitandu-se la factura de la gaz, de la curent, la carnetul scolar al copiilor sau vazand cum prepara sotia lui mancare, niciodata cum ar fi vrut el.
Chipul lui era brazdat de riduri, corpul tensionat, slabit de atatea incertitudini, plin de atatea sperante mereu dezamagite. Ochii lui pareau ca vad mereu dincolo de prezent, gesturile se precipitau tot timpul, pentru ca voia sa faca o multime de lucruri in acelasi timp. Iar inima lui, inima lui batea mereu intr-un ritm care nu era a lui.

Probabil ati ghicit, acel barbat avea o mare dificultate, ascunsa.

Stia sa vorbeasca pentru celilalti, dar niciodata pentru el insusi! Cand se revolta era indignat impotriva nedreptatii, a umilirii, a neputintei, a violentei, era intotdeuna pentru ceilalti, nu pentru el.
Nu stia sa vorbeasca despre propriile lui sentimente, emotii, vulnerabilitati sau vise secrete. In adancul lui, acest om foarte serios era foarte tacut. Intr-o zi, una din fiicele lui a inteles ca in spatele acestei seriozitati, in spatele acestei lupte nesfarsita dusa de tatal ei, exista un fost copil ranit, amortit, care nu a putut niciodata sa vorbeasca despre suferinta lui si, mai ales, despre speranta lui: cand era copil i-ar fi placut foarte mult ca tatal lui sa vorbeasca despre el.
I-ar fi placut atat de mult ca tatal lui sa se defineasca, sa se afirme, sa se pozitioneze in fata sotiei lui, in loc sa se sufoce, sa retina totul in el, sa para mereu ca este de acord cu ea.

Probabil o sa credeti ca este o poveste fara sfarsit, ca se va repeta la copii lui, la nepotii lui, timp de mai multe generatii.
Este posibil, se intampla uneori astfel de lucruri. Dar eu cred ca povestea aceasta il poate ajuta pe unul sau altul dintre membrii acestei familii sa inteleaga ca este posibil sa vorbesti despre tine si, mai ales sa fii ascultat. Este posibil sa nu te mai simti sufocat, asumandu-ti riscul sa iti exprimi sentimentele reale, emotiile, visele si chiar si conflictele interioare. De exemplu, in cazul unui copil, sa indrazneasca sa spuna: "Va iubesc mama si tata, dar nu in acelasi timp pe amandoi." Sau "Am destula viata in mine, nu este nevoie sa pastrati in voi teama ca ma veti pierde sau ca va veti pierde unul pe celalalt."
\O multime de lucruri pe care un copil, chiar si un bebelus foarte mic, poate sa doreasca sa le spuna, chiar daca inca nu poate folosi cuvinte pentru a exprima aceste lucruri.  Viata este plina de surprize si de repetitii. Sa indraznim sa intampinam surprizele pentru a evita repetitiile.

Povestea unui barbat foarte, foarte serios - dupa Jacques Salome

Tu cum iti gestionezi viata?

 "... Daca iti folosesti la maximum inteligenta emotionala, vei fi ghidat sa faci urmatorul pas si urmatoarea alegere. Intreaba-te pur si simplu cum sa procedezi si acorda-ti momentul de liniste necesar ca sa auzi raspunsul. Poti descoperi astfel ce e mai bine pentru tine, fiindca nimeni nu poate lua hotarari in locul tau, desi ceilalti incearca uneori acest lucru. Pot fi de parere ca „stiu ei mai bine", dar in realitate nu pot sti. De ce? Fiindca ei nu sunt in locul tau, asa ca nu iti pot intelege niciodata pe deplin vocea interioara.
   Pentru a face alegeri inteligente din punct de vedere emotional, este important sa te asiguri ca te afli in legatura cu vocea ta interioara. Daca esti relaxat atunci cand o asculti si iti transmite permanent acelasi mesaj, exista sanse mari sa fie chiar vocea ta din interior. incearca sa nu o confunzi cu altceva, fiindca poti ajunge intr-un adevarat haos. Inteligenta emotionala este opusul haosului emotional; atunci cand mintea si sufletul tau se aliniaza, este vorba despre o claritate emotionala si inseamna ca te afli intr-un acord deplin cu tine insuti. Este un mesaj puternic, dar linistit al vocii tale interioare. Poti avea incredere in ea atunci cand ti-ai insusit sentimentele negative, astfel incat sa fii linistit. De asemenea, trebuie sa iti aprofundezi emotiile pozitive, astfel incat sa te poti baza pe vocea ta interioara.
   Daca o trecem cu vederea, drumul pe care il parcurgem devine din ce in ce mai dificil. Daca iti urmezi propriul drum, te afli in siguranta. Daca incerci sa o iei pe al altcuiva, te vei rataci mai mult ca sigur.
   Atunci cand suferinta si anxietatea ne tulbura sentimentele, ne intrebam ce ne dorim cu adevarat. Atunci cand facem alegerile corecte, ne linistim din punct de vedere al sentimentelor. Liv Arnesen, exploratoarea din Norvegia si prima femeie care a cucerit Polul Sud intr-o expeditie solitara, pe schiuri, a fost intrebata intr-un interviu cum anume proceda daca avea vreo temere acolo, in mijlocul pustietatii. Iata ce a raspuns: „imi urmam intotdeauna intuitia. Nu ma opuneam niciodata acesteia, fiindca era tot ceea ce aveam la indemana. Cand a fost in Antarctica, singura in mijlocul fortelor naturii, Liv nu se putea baza decat pe ea. Acest lucru este valabil pentru noi toti, chiar daca suntem in mijlocul unei multimi care incearca sa ne dea sfaturi si sa ne spuna ce e mai bine pentru noi. In cele din urma, intuitia noastra profunda si vocea noastra interioara raman cel mai bun ghid.
  ...
Fiecare dintre noi avem diverse rani si suferinte din copilarie. Nu inseamna neaparat ca parintii sau alte persoane au vrut sa ne raneasca, ci ca fiintele umane nu sunt intotdeauna capabile sa ofere dragoste neconditionata. Fiindca nu pot sa inteleaga acest lucru, copiii resimt doar suferinta asociata cu pierderea dragostei.
...
Ne este imposibil sa ne gasim linistea sau fericirea atata vreme cat avem resentimente fata de propriii parinti. Aceste resentimente continua sa ne controleze vietile daca nu ne eliberam de ele. Nu ne putem elibera de parintii nostri invinuindu-i pentru diverse lucruri sau purtandu-le pica. Ideea ca avem tendinta sa nu ne placa de cei cu care semanam cel mai mult este valabila in mod special atunci cand ne raportam la parinti. Daca vom continua sa ii judecam, negam punctele pe care le avem in comun cu ei si in special pe acelea pe care le criticam in mod deosebit.
...
Cu totii avem resentimente pe care sa le lasam undeva in urma. Intrebarea esentiala este „Vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit?" Una dintre variante o poate exclude pe celalalta. De cele mai multe ori, pentru a fi fericit, trebuie sa incetezi sa vrei sa ai tot timpul dreptate. Pe piatra de mormant a unui asemenea individ singuratic se putea citi: „Am avut dreptate. Mi-au lipsit dragostea, apropierea, libertatea si fericirea, dar, la naiba, am avut dreptate!" Gandeste-te putin la acest lucru. Tuturor ne place sa avem dreptate, dar trebuie sa punem in balanta si pretul platit.
   In interiorul fiecaruia dintre noi se afla un copil care merita sa fie fericit si iubit. Viata ne ofera nenumarate ocazii de a-i iubi pe ceilalti si pe noi insine, de a renunta la resentimente si de a deschide usa oportunitatilor. Stai un moment si intreaba-te: „Care este lucrul pe care mi-ar fi cel mai greu sa incetez sa il simt? Cat de mare este suferinta de care ma agat? Vreau sa ramana prezenta sau vreau sa scap de ea?" Vestea cea buna este ca, daca simti un lucru, ai si sansa de a-l transforma. Nu uita ca multi nu pot simti la nivel constient, insa sentimentele lor le fac foarte mult rau, reflectat in relatii dezastruoase si in niste vieti lipsite de sens. Daca poti simti, iti poti insusi acele sentimente, intrebandu-te cu ce anume au legatura si ce iti transmit ele. Daca faci acest lucru, iti accesezi inteligenta emotionala, simtindu-te mult mai bine.
   Te incurajez sa simti suferinta si sa o exprimi. Chiar daca ti se pare ca este prea mult pentru tine, continua, fiindca probabil te afli pe drumul cel bun. Gandeste-te daca ai puterea de a continua sa suferi sau daca nu cumva vrei sa te eliberezi de durere odata pentru totdeauna. Cand esti sigur ca ai atins nivelul maxim de suferinta, esti pregatit sa te eliberezi de ea.
   Sa renuntam la resentimente inseamna sa ne facem noua insine cadoul libertatii. Daca nu ne oferim acest cadou, ramanem inlantuiti in trecut, recreand din nou si din nou aceleasi conflicte dureroase, sub diverse forme. Daca acel canal al iubirii este blocat undeva in interior, nu putem oferi dragoste celor din jur si noua insine. Facem acelasi lucru si in viata profesionala - si atunci cand nu oferim, nici nu primim nimic.
...
Daca nu renuntam la resentimente, cei fata de care le simtim au o putere asupra noastra, permitandu-le sa profite si mai mult de noi decat au facut-o pana acum. Poti renunta la resentimente daca alegi sa faci acest lucru. Meriti sa fii fericit in viata personala, dar poti face acest lucru doar daca vei putea renunta la resentimente. Nu exista o alta cale daca vrei sa te simti mai bine. Aloca-ti timp ca sa scapi de negativismul mental si viata ta va fi mult mai implinita.
...
Viata nu este intotdeauna usoara, dar nici n-a zis vreodata cineva ca ar fi. Este nevoie de curaj ca sa ne confruntam cu ceea ce traim, dar sa tinem minte ca ne asteapta si mai multa libertate, si mai multa bucurie atunci cand, in sfarsit, suntem in stare s-o facem. ..."
Fragnemte din cartea "Arta de a-ti gestiona viata" de Randi B. Noyes

Fa tot ce iti sta in puteri - Poveste terapeutica

"Se spune ca era odata un om care dorea sa-si transceanda* starea de suferinta, asa ca a mers la un templu budist pentru a gasi un maestru care sa-l ajute.
 El a mers la maestru si l-a intrebat: „invatatorule, daca voi medita patru ore pe zi, cat de mult imi va lua pentru a reusi sa imi transcend suferinta?”.
Maestrul l-a privit si a spus: „Daca vei medita patru ore pe zi, probabil ca vei ajunge la starea de transcendenta in zece ani”.
Convins ca ar putea face mai mult, omul a intrebat:
 „Oh, invatatorule, si daca as medita opt ore pe zi, cat timp imi va fi necesar pentru a ajunge la starea de transcendenta?
Maestrul l-a privit si a spus: „Daca vei medita opt ore pe zi, probabil ca vei ajunge la starea de transcendenta in 20 de ani”.
„Dar de ce imi va lua mai mult daca voi medita mai mult?” a intrebat omul. Maestrul i-a raspuns: „Tu nu te afli aici pentru a-ti sacrifica bucuria vieii. Te afli aici pentru a tari, pentru a fi fericit si pentru a iubi. Daca nu poti sa dai un randament maxim in doua ore de meditaie, ci ai nevoie de opt ore pentru acest lucru, vei obosi, te vei indeparta de scop si nu te vei mai bucura de viata. Actioneaza cu eficienta si vei ajunge sa-ti dai seama ca indiferent de timpul alocat meditatiei, poti trai, poti iubi, poti fi fericit”."

Poveste extrasa din cartea "Cele patru legaminte" de Don Miguel Ruiz

*TRANSCÉNDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a pasi peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depasi limita cunoasterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender.

Povestea porumbelului caruia ii placea atat de mult ambrozia, incat pierdea esentialul in viata

Adeseori, o dependenta vizibila ascunde o alinare profunda, dureroasa si uneori necunoscuta!

Era o data un porumbel caruia ii placea tare mult ambrozia. Descoperise acea bautura cand era foarte tanar si ii placea sa se "inece' foarte des in ea. Citise undeva ca era bautura preferata a zeilor, deoarece ii facea nemuritori atunci cand o beau.
Cateodata era ingrozitor pentru el, deoarece se pierdea, se ratacea si, cel mai greu lucru, ajungea sa strice toate relatiile, isi uita proiectele si isi neglija toate visele. Incercase de mai multe ori sa renunte la acea licoare care ii otravea viata, insa, dupa cum v-ati dat seama dependenta lui era foarte puternica.
In tara porumbeilor, atasamentul fata de o persoana, un obiect sau o bautura sau chiar un vis este foarte puternic, foarte adanc, inradacinat in trecutul si istoria fiecaruia.
Porumbelul despre care vorbeam, alterna starile de entuziasm, cand simtea ca poate sa renunte la dependenta lui: "Cand o sa vreau, o sa ma las de baut!" si starile de depresie, cand se simtea atat de neputincios incat plangea tot timpul si urla de furie: "Oricum, sunt condamnat, nu voi reusi niciodata..." Intre cele doua stari traia cu rusinea ca va cadea din nou, se va rataci in dependenta lui de ambrozie.
Facea parte dintr-un grup unde fiecare putea sa vorbeasca despre el si, mai ales sa aiba sentimentul ca este ascultat si inteles. Recunoastea faptul ca este alcoolic dependent si stia ca ii va fi foarte greu sa se angajeze intr-o relatie de cuplu, de lunga durata. In fond cum poti sa te legi de ceva, daca nu te-ai dezlegat inainte, daca nu esti liber? Cum poti sa te angajezi cu un obiect de iubire  (in tara porumbeilor se foloseste adesea un limbaj psihologic) daca ramai in continuare atasat de dependenta de un obiect de atasament, precum ambrozia? Si apoi cum sa gaseasca o porumbita care sa accepte o relatie in trei: el, ea si ambrozia? NU stia ca sunt multe porumbite care pot sa faca acest lucru.
Intr-o zi a auzit vorbindu-se despre un specialist in simbolizare, care incerca sa ii reconcilieze pe porumbei cu acest limbaj uitat de mult.
Iar acesta i-a spus cam asa:
"Dependenta ta de ambrozie mi se pare un lucru foarte important, vital, chiar daca te distruge si te impiedica sa-ti traiesti viata cu adevarat. pin urmare trebuie respectat, deoarece indeplineste o functie vitala din viata ta!"
Specialistul i-a propus apoi sa-si simbolizeze dependenta de ambrozie printr-un obiect rar si pretios. Sa-i acorde atentie, sa-l ingrijeasca, sa-i ofere - probabil o sa va surprinda acest lucru - MULTA DRAGOSTE. De exemplu i-a propus sa il duca la cinema, sa-l lase sa asculte muzica, sa-i ofere trandafiri sa-i acorde toate semnele de afectiune si iubire. A incercat sa ii spuna ca lupta cu dependenta era sortita esecului, iar intreg procesul de schimbare trebuia sa se realizeze in jurul relatie lui de dependenta de ambrozie. I-a mai spus apoi ca de fapt, de ani de zile avea o relatie in trei: el, ambrozia (celalalt) si relatia lui de deprendenta de ambrozie (legatura de deprendenta). I-a mai spus sa se concentreze pe acea legatura de deprendenta.
Poate sa vi se para un lucru nebunesc sau neinteles si totusi specialistu nu i-a mai propus nimic altceva.
Daca acceptati sa intelegeti dincolo de cuvinte (si de lucrurile rele) poate ca veti intelege ca acea relatie de dependenta de ambrozie era foarte importanta, vitala chiar pentru porumbel, pentru ca de ani de zile incerca sa o alunge, sa o distruga, dar in zadar!
O sa imi spuneti ca ar putea de asemenea sa incerce sa inteleaga sensul originar al dependentei. Ar putea sa-i intrebe pe mama si pe tatal lui daca au pierdut o persoana foarte draga in viata lor. Daca s-au gandit vreodata daca ei ar fi trebuit sa moara si nu acea persoana. Daca au avut impresia ca inlocuiesc un copil mort, ca traiesc o viata de inlocuitori.
Vedeti ca sunt foarte multe lucruri de descoperit in toate aceste directii.

Nu stiu cum s-a desfasurat dupa aceea viata acelui porumbel.
Oare vroia astfel sa formeze un cuplu cu ambrozia lui? Cine stie? Oare vor fi vreodata pregatiti sa traiasca in patru (sau in sase)? Daca si partenera lui va fi dependenta de o dinamica de salvator care sa vrea sa ajute cu orice pret persoanele nefericite pe care le intalneste!
Puteti sa observati astfel ca, intr-un cuplu, exista de fapt mai multe cupluri care pot fi opuse, compelementare sau asemanatoare si fiecare din aceste cupluri vrea sa se dezvolte in functie de niste mize diferite.

"Povestea porumbelului caruia ii placea atat de mult ambrozia, incat pierdea esentialul in viata" dupa Jacques Salome