Mitoman este acel individ care minte pentru a se simti bine si pentru a se simti securizat. De obicei este o persoana stearsa care nu poate iesi in evidenta cu nimic si de aceea nu poate face fata realitatii, asa ca foloseste minciuna ca solutie salvatoare. La aceste persoane sfera afectiva este deteriorata si tocmai de aceea remediul sau mai bine spus hrana afectivitatii pentru mitoman este gasita in minciuna.
Mitomanul are o satisfactie imensa in momentul in care in urma minciunilor bine croite si asezate in tipar, publicul naiv "pune botul" si il considera inteligent, altruist, extraordinar.
Mitomanul este constient de caracterul absurd al "creatiilor" sale, dar este la fel de constient ca satisfactia afectiva pe care o primeste este foarte importanta pentru el, incat nu are importanta ca mai toarna o mare minciuna voita.
Obiceiul lui de a minti in cele mai multe cazuri duce la afectarea relatiilor, pentru ca "minciuna are picioare scurte". Insa de multe ori asta nu il impiedica sa caute auditoriu in alta parte si in alta parte, pana cand se satura de aceasta viata de nomad si cauta sa se aseze.
Daca individul este constient de minciunile sale si nu prezinta alte simptome atunci el nu intra in sfera patologica. Acesta poate fi fie un mincinos ocazional, fie un mincinos din obisnuinta sau de ce nu un mincinos profesionist.
Nietzsche spune ca: "avem nevoie de minciuna pentru a trai". Si este adevarat. De multe ori suntem nevoiti sa mintim ca sa salvam o aparenta, ca sa ferim pe cineva drag de o suferinta sau de un adevar dureros. Eu le spun minciuni albe (este un termen preluat, care mi se pare potrivit si de bun simt) si personal le folosesc cand sunt constienta ca minciuna este necesara, este nevinovata si nu in ultimul rand nu lezeaza pe nimeni.
Cu totii ne putem numi mincinosi si cu totii intram in categoria de mincinosi ocazionali. Pentru ca nu exista sau nu a existat om pe planeta asta care sa nu fi spus macar o data in viata lui o minciuna. Metaforic vorbind termenul de minciuna este tradus ca fiind ceva "cusut cu ata alba".
In terapie ii spunem minciunii mecanism de aparare. Mecanismul de aparare este acel proces psihic inconstient, care vizeaza reducerea sau anularea efectelor neplacute, al pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea interna si/sau externa si ale caror manifestari - comportamente, idei sunt afectate.
Minciuna folosita ca mecanism de aparare are ca temei frica de pedeapsa. Tocmai de aceea, cand este descoperita ea nu trebuie pedespita ci inteleasa baza ei (frica) si actionat cu atentie ca sa nu o inlocuim prin pedeapsa cu o alta teama.
Adler explica pe inteles minciuna folosita ca mecanism de aparare, si anume: "o minciuna nu ar avea sens decat daca adevarul este periculos".
Minciuna patologica are ca temelie rautatea premeditata si poate fi cauzata de o personalitate slab dezvoltata sau de un deficit mintal, scopul ei avand un caracter distructiv. Mincinosii patologici sunt de obicei persoane care sufera de tulburari de personalitate sau au un dezechilibru mintal sau poate aparea in urma unei situatii nevrotice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu