Povestea golului si a plinului

Era odata o femeie care descoperise, cu mult timp in urma, ca in adancul ei simtea un mare gol. Un gol imens, umplut in intregime de singuratate.

- Dintotdeauna am simtit aceasta singuratate, spunea ea.

Si timp de ani de zile incercase cu disperare, cu curaj, uneori cu violenta, sa umple acel gol.
Cat de multe eforturi facuse pentru a alunga acea singuratate, lasand sa intre forta in locul acela plin de persoane.
Era plin mai ales cu barbati. Plin de activitati si de o multime de lucruri de facut.
Cei care o vedeau din exterior, credeau ca vad o femeie puter­nica, solida, dinamica.
Ei vedeau o persoana sigura de ea, rezistenta, care stia sa se afirme. Nu ezitau sa se sprijine pe ea, sa-i ceara tot felul de servicii acelei femei puternice si pline de resurse.
Nimeni insa nu vedea golul imens, umplut de singuratate, care ocupa tot interiorul acelei femei.
Intr-o zi, a intalnit pe cineva care avea acea calitate rara de a vedea in interiorul oamenilor, nu ceea ce erau, nu ceea ce aratau sau ascundeau, ci ceea ce aveau sa devina.
Vedea in ei ceea ce inca nu se intamplase si care avea sa se ma­nifeste, ceea ce nu se nascuse inca si avea sa se nasca. Percepea ceea ce ei urmau sa descopere, inainte chiar ca ei sa descopere acel lucru in ei insisi.
Iar acel barbat ii spuse:
- Vad o multime de posibilitati in tine.
Ea care se simtea atat de golita, invadata doar de imensa ei sin­guratate, lipsita de sperante, reusi sa intrevada in acea zi prima din­tre posibilitati: era posibil sa umple acel gol cu posibilitatile din viata ei.
Astfel se incheie povestea femeii care credea ca poate umple golul existentei ei printr-o multime de intalniri si de activitati.

Poveste trerapeutica de Jacques Salome