Povestea domisoarei Buba

Pentru a capta atentia unei persoane iubite, suntem capabili sa ne asumam multe riscuri. Si mai ales pe acela de a ne maltrata propriul corp.

Era o data o fetita foarte zglobie si plina de viata careia toti membrii familiei ii spuneau domnisoara Buba.
Sa nu credeti ca fetita se plangea mereu ca o doare ceva sau ca este bolnava sau ca se vaicareste din nimic. Era dinamica, cu o conformatie frumoasa, plina de vitalitate, insa i se intampla mereu ceva: se lovea, se zgaria, cadea. Spargea foarte multe lucruri la care mama ei tinea mult.
Asta era specialitatea ei de baza. Obiectelor le era foarte greu sa ii reziste atunci cand le atingea.

De obicei era plina de vanatai, de zgarieturi, de lovituri. Era ca si cum lumea in care se invartea era prea mica pentru ea, prea stramta pentru nevolie ei, neadaptata la corpul ei de copil care era plin de enerie, agitat de o multime de dorinte, stimulat de atatea tentatii invizibile, condus de o energie debordanta, incat asa cum spuneam mai sus, nimic din ce ii iesea din cale nu ii rezista. Nu aveai cum sa ii spui universului sa stea linistit atunci can trecea Buba pe langa el!
Bineinteles, toate aceste nazdravanii ii nelinistea pe parintii fetitei, mai ales pe mama ei, care si-ar fi dorit sa "rotunjeasca" toate asperitatile vietii, sa indrepte si sa acopere tot ce ii iesea fetitei in cale pentru a evita lovitutile copilei.

Fetitei nu prea ii placea sa i se spuna domnisoara Buba. De parca ea ar fi fost singurul copil din lume care ar fi primit toate loviturile. I-ar fi placut sa i se spuna Inima Iubitoare, Tandrete, Blandete.

Ceea ce cauta copila era in primul rand contactul, ii placea mult sa atinga, sa mangaie, avea o mare nevoie sa imblanzeasca lucrurile. In sinea ei de copil avea senzatia ca mama ei era de neatins, era perfecta si inaccesibila. Dar nu ar fi putut sa spuna acest lucru pentru nimic in lume.

Cat de mult si-ar fi dorit sa stea pe genunchii mamei ei, sa o imbratiseze, sa inchida ochii si sa simta toate energiile pozitive pe care avea nevoie sa le primeasca prin contactul cu corpul mamei. Ar fi vrut atat de mult ca mama ei, care era mereu ocupata, sa se opreasca din treburile ei, sa aiba mainile libere si sa ii spuna in sfarsit incantatia:

Vino, vino la mama in brate!!!

Isi dorea atat de mult sa ii simta mirosul, caldura, bataile inimii, sa stea increzatoare la pieptul ei si sa simta ca este ocrotita. Nu dorea sa ceara nimic, ci pur si simplu sa simta ca era inteleasa, primita, acceptata. Ca are in sfarsit un loc al ei si ca nu deranjeaza pe nimeni. Si atunci nu va mai avea nevoie sa se loveasca, se se ciocneasca de toate lucrurile ascutite, sa isi deformeze corpul...

Nu stiu insa daca dorinta fetitei a fost sau va fi inteleasa, insa sper din tot sufletul sa fie asa!

Adaptare dupa "Povestea domnisoarei Buba" de Jacques Salome

Acceptare, asumare si iar acceptare

"... Stai cu umerii contractati si ridicati? Simti o durere la nivelul plexului solar? Ai maxilarele inclestate? Toate acestea sunt semnale de avertisment care iti spun ca gandurile si actiunile tale nu sunt la unison cu dorintele tale si cu lucrurile care te fac sa fii fericit.

Daca ai petrecut foarte mult timp focalizandu-te asupra lucrurilor din viata ta care nu sunt in armonie, este foarte posibil sa fi facut o boala cronica. Corpul este cel mai bun indicator in aceasta directie. Semnalele sale de avertisment iti spun ca: „Trebuie sa incetezi ceea ce faci si sa fii atent la ceea ce simti. Ce iti doresti cu adevarat? Ce anume te poate face sa te simti mai bine? Ce poti face imediat pentru a te simti mai bine?"

Daca ai invatat sa respiri profund si sa fii prezent in momentul de fata, acceptand situatia curenta in care te afli, ce trebuie sa faci in continuare? Sa ti-o asumi.
Tu te afli in situatia in care te afli pentru ca te-ai focalizat prea mult timp asupra lucrurilor care nu merg in viata ta.

Asumarea responsabilitatii pentru situatiile negative prin care treci iti reda puterea personala. Tu esti cel care a intrat singur in aceste situatii, fie instinctiv, fie pentru ca nu ai ascultat vocea interioara a intuitiei.
Vestea buna este ca tot tu poti schimba actuala situatie, indiferent cat de sumbra ti se pare ea la ora actuala. Orice arc contractat va sfarsi prin a se destinde. Sarcina ta este pur si simplu sa fii prezent in momentul de fata, constient ca te afli in punctul A, dar ca te pregatesti sa te deplasezi catre punctul B.

Stim ca nu este intotdeauna usor de crezut, dar indiferent in ce loc te afli, acesta este perfect pentru tine. Cum poate fi el perfect, daca te face sa te simti atat de groaznic? Ei bine, este. Oamenii si situatiile din viata ta care se opun dorintelor tale te ajuta de fapt sa iti corectezi cursul. Circumstantele exterioare te informeaza ca nu numai ca nu atragi ceea ce iti doresti cu adevarat, dar faci chiar opusul, ceea ce inseamna ca te-ai ratacit de la cursul pe care ti l-ai propus, indepartandu-te de adevarata ta tinta. Daca nu ai dispune de acest instrument al contrastului, tu nu ai putea avea niciodata dorinte noi.

Sa luam exemplul tehnologiei. Aceasta avanseaza cu viteza luminii, da nastere anumitor produse, pe care oamenii le folosesc, dupa care producatorii primesc un anumit feedback de la consumatori, care le spune cum isi pot imbunatati produsele, imbunatatirea unui produs nu inseamna ca originalul a fost o greseala sau ceva rau. Cum am putea afla noi ce ne place cu adevarat daca nu am avea tot timpul la dispozitie alte produse cu care sa le comparam pe cele care ne plac sau care nu ne plac?
La fel functioneaza si viata ta. Fiecare pas pe care il faci te conduce catre urmatorul. Nu exista ganduri, sentimente si actiuni corecte sau gresite. Singurul lucru care conteaza este sa te focalizezi asupra aspectelor care te fac sa te simti bine, inspirat, si care te umplu de bucurie. Criticile si condamnarea de sine echivaleaza cu a turna suc de lamaie peste o rana deschisa. Durerea pe care o simti deja nu face decat sa se amplifice. 0 astfel de actiune nu serveste nimanui si nu face decat sa iti sporeasca si mai mult disperarea.

Daca te-ai impiedicat si ai cazut in patru labe, intoarce-te si aseaza-te in fund. Fa o pauza si aduna-ti gandurile, incercand sa te reconectezi cu senzatia de bunastare. Cand te simti pregatit sa te ridici, fa-o in mod deliberat si constient. Chiar daca vor mai fi si alte lovituri in viata, ce conteaza? Toate fac parte integranta din procesul evolutiei si al cresterii spirituale. Drumul pe care mergi nu este intotdeauna neted, dar important este felul in care reactionezi tu, nu damburile sau gropile din calea ta.

Ofera-ti permisiunea de a te afla exact in locul in care te afli. Indiferent care este starea curenta a relatiilor tale, a situatiei tale financiare, a starii de sanatate sau a celorlalte domenii ale vietii, accepta faptul ca esti ok. ..."

Fragment din cartea "Lectii de viata pentru mai buna intelegere si aplicare a Legii Atractiei" de Mark Victor Hansen, Jack Canfield, Jeanna Gabellini, Eva Gregory

Happy 2013

Tu esti deja perfect?

  "... Cine sunt eu? Aceasta este cea mai importanta intrebare dintre toate, iar cei mai multi dintre oameni nu au nicio idee cat de simplu este raspunsul la ea.

   Este important sa ne aducem aminte ca noi ne-am nascut din acelasi Vid Beatific si ca Lumina Perfecta ne-a creat dupa chipul si asemanarea ei, adica „Perfecti", caci ceva perfect nu poate crea niciodata ceva imperfect. A fi perfect inseamna a nu avea opinii, convingeri si judecati critice.
   Noi suntem perfecti! Nu putem spune insa acelasi lucru despre gandurile, convingerile, opiniile si judecatile noastre critice, care sunt in mod evident imperfecte. Aceste amintiri si programe mentale limitatoare si generatoare de confuzie sunt inserate in constiinta noastra de catre societate si de experientele pe care le-am trait de-a lungul timpului.
   Daca devenim constienti de faptul ca nu suntem totuna cu amintirile noastre, noi putem deveni martorii actiunilor noastre, fara a ne simti atasati de rezultatul lor final, si ne putem intoarce astfel la starea noastra primordiala de perfectiune.

   Tot ce ai de facut in acest scop este sa iti observi reactiile in fata oamenilor si a diferitelor situatii, fara a te lasa condus de ele. Daca vei invata sa controlezi acest proces, vei deveni din ce in ce mai constient de gandurile, opiniile si judecatile tale critice, te vei distanta de ele si iti vei pastra seninatatea in toate situatiile. Daca vei putea observa o situatie fara a o eticheta, spunand ca este buna sau rea, te vei elibera.
   Din pacate, modul nostru obisnuit de operare consta in a astepta anumite situatii pentru a decide, a actiona sau a simti intr-un anume fel. Noi „devenim" in functie de circumstantele exterioare si credem ca suntem ceea ce am devenit. In acest fel, le permitem posesiunilor, circumstantelor si informatiilor din lumea exterioara sa ne defineasca identitatea.

   ...

   In aproape toate cazurile, daca vei inceta sa te mai definesti in functie de circumstantele exterioare, beneficiile pe care le vei primi iti vor depasi cu mult imaginatia. Daca te vei intoarce la adevarata ta esenta, oamenii te vor aprecia mai mult, pentru simplul motiv ca te vei aprecia tu insuti mai mult. Ei te vor recunoaste pentru iubirea, respectul si increderea pe care ti le acorzi singur. Aceasta recunoastere nu va avea nimic de-a face cu diplomele tale, ci numai cu fiinta ta REALA. Acest proces este simplu si natural.
   Daca vei trece prin acest proces si te vei elibera, vei constata ca nu ai nevoie de prea multe explicatii pentru ca oamenii sa inceapa sa te intrebe singuri: „Ce ai facut? Arati altfel, mai tanar si mai bine!"
...

Noi avem tendinta sa analizam totul trecand informatiile prin anumite filtre: atasamentele, convingerile si temerile noastre. Perceptia este un element cheie al realitatii noastre, dar din pacate, noi nu realizam ca ceea ce vedem nu este realitatea in sine, ci ceea ce ne permit filtrele noastre sa vedem din aceasta. Noi nu vedem niciodata imaginea de ansamblu, motiv pentru care ratam numeroase oportunitati, intrucat credem orbeste in ceea ce ne arata sau ne spun filtrele noastre. Cu alte cuvinte, noi traim intr-o lume pe care o cream noi insine, pornind de la amintirile si de la convingerile noastre. Universul se afla intr-o continua transformare, dar noi ramanem cantonati in convingerile pentru care am optat candva. Problema este ca din cauza legii atractiei, in viata noastra apar persoane si situatii care ne confirma in permanenta convingerile, motiv pentru care ramanem in continuare victimele circumstantelor exterioare. in acest fel, suntem prinsi intr-un cerc vicios din care ne este imposibil sa scapam. Albert Einstein a spus candva: „Nebunia consta in a repeta aceleasi lucruri la infinit, asteptandu-te insa sa obtii rezultate diferite."

   Unica noastra sarcina este aceea de a ne detasa si de a ne deschide, astfel incat sa putem primi. Este ca si cum ne-am intoarce in copilarie. Iti mai amintesti de aceasta perioada din viata ta, cand erai intotdeauna dornic sa te joci, sa visezi si sa razi? Uita-te cu atentie la copii. Atunci cand ceva ii deranjeaza, acestia se supara la fel ca adultii - caci acest lucru este extrem de greu de evitat - dar, spre deosebire de adulti, ei revin foarte rapid la starea lor de spirit obisnuita si reincep sa se joace, sa viseze si sa rada. Copiii traiesc intotdeauna clipa. Ei nu se gandesc prea mult la trecut si nu-si fac griji legate de viitor. In mod evident, acesta este secretul. Noi trebuie sa renuntam la acele programe subconstiente care ne spun la ce trebuie sa ne asteptam si trebuie sa ne jucam la fel ca si copiii, fara sa insistam prea mult asupra amintirilor noastre si fara sa ne focalizam asupra unor asteptari preconcepute.

   Daca esti dispus sa te deschizi, sa devii flexibil si sa renunti la ceea ce crezi tu ca este bine pentru tine, vei descoperi in jurul tau un intreg univers pe care pana acum nu l-ai bagat in seama, caci te-ai asteptat intotdeauna la anumite rezultate, neavand ochi pentru altele. Asteptarile se nasc din atasamentele noastre fata de anumite lucruri, persoane si locuri. Prin intermediul lor, noi ne cream propria noastra inchisoare si devenim propriii nostri sclavi.
   Elibereaza-te! Renunta la atasamentele tale si la asteptarile de a obtine anumite rezultate. Accepta lucrurile asa cum sunt si cum iti apar in fata. Secretul consta in a fi liber, iar acest lucru inseamna sa nu ai nevoie de nimic si de nimeni. Porneste de la premisa ca Universul este perfect si este exact asa cum trebuie sa fie. Singura maniera prin care poti face acest lucru consta in a fi prezent si a observa viata cu curiozitatea unui copil mic, fara judecati critice si fara opinii subiective. Daca vei invata sa traiesti clipa prezenta si sa observi realitatea fara prejudecati, vei deveni incredibil de fericit, iar aceasta fericire nu va depinde de implinirea anumitor asteptari. ... "


Fragment extras din cartea "Cea mai usoara cale de a-ti trai viata" de Mabel Katz

Urare de Craciun si pentru oricare alta zi din an

Percepe dragostea care emana tot ceea ce te inconjoara, ofera-ti permisiunea de a fi fericit si de a te bucura cu adevarat de viata, identifica ceea ce iti doresti si ceea ce nu iti doresti, permite-ti sa fii liber, sa fii exact asa cum esti, permite-ti sa iti transformi viata in felul in care iti doresti, invata sa traiesti fara sa ii judeci pe ceilalti, respecta-te pe tine si pe cei din jur, traieste fara frica de ati asuma riscuri si de a explora viata cu adevarat, iubeste-te si iubeste neconditionat, percepe iubirea oriunde mergi, bucura-te de fiecare clipa. 
Craciun Fericit!

Povestea unui barbat foarte, foarte serios

Seriozitatea este un nume comun, dat unei afectiuni care, din fericire, nu se transmite prin contact direct.

Era o data un barbat foarte foarte serios. Atat de serios incat nimeni niciodata nu il vazuse razand, poate ca nici macar zambind. Sotia lui isi aminteste vag ca il vazuse zabind o data, cu foarte mult timp in urma, insa nu era foarte sigura de asta ""Poate ca m-am inselat si am considerat dorinta mea drept realitate".
Eu cred ca era posibil ca acel barbat sa fi zambit macar o data in viata lui. De exemplu, intr-o zi, din amuzament, intr-un moment de uitare ar fi putut sa lase sa se vada pe fata lui un suras uimit de copil. Chiar daca nimeni nu va fi vreodata cauza uimirii sale, macar a zambit si el o data in viata. Deoarece exista intotdeauna un suras de speranta care navigheaza printre furtunile cotidianului.
Acel barbat era atat de serios incat lua totul in serios. Astfel incat era tot timpul indignat. S-ar fi putut spune ca se trezea in fiecare dimineata pe picior de razboi, gata sa se inflacareze pentru cutare sau cutare lucru.
Si asta incepea inca de la micul dejun, asculta stirile de la radio care prezentau cate un scandal sau un abuz, apoi continua spre drumul spre serviciul lui, cand constata ca orasul lui era ciopartit, apoi in autobuz, unde observa ca tinerii nu se ridicau pentru a lasa locurile persoanelor mai in varsta. Acasa, uitandu-se la factura de la gaz, de la curent, la carnetul scolar al copiilor sau vazand cum prepara sotia lui mancare, niciodata cum ar fi vrut el.
Chipul lui era brazdat de riduri, corpul tensionat, slabit de atatea incertitudini, plin de atatea sperante mereu dezamagite. Ochii lui pareau ca vad mereu dincolo de prezent, gesturile se precipitau tot timpul, pentru ca voia sa faca o multime de lucruri in acelasi timp. Iar inima lui, inima lui batea mereu intr-un ritm care nu era a lui.

Probabil ati ghicit, acel barbat avea o mare dificultate, ascunsa.

Stia sa vorbeasca pentru celilalti, dar niciodata pentru el insusi! Cand se revolta era indignat impotriva nedreptatii, a umilirii, a neputintei, a violentei, era intotdeuna pentru ceilalti, nu pentru el.
Nu stia sa vorbeasca despre propriile lui sentimente, emotii, vulnerabilitati sau vise secrete. In adancul lui, acest om foarte serios era foarte tacut. Intr-o zi, una din fiicele lui a inteles ca in spatele acestei seriozitati, in spatele acestei lupte nesfarsita dusa de tatal ei, exista un fost copil ranit, amortit, care nu a putut niciodata sa vorbeasca despre suferinta lui si, mai ales, despre speranta lui: cand era copil i-ar fi placut foarte mult ca tatal lui sa vorbeasca despre el.
I-ar fi placut atat de mult ca tatal lui sa se defineasca, sa se afirme, sa se pozitioneze in fata sotiei lui, in loc sa se sufoce, sa retina totul in el, sa para mereu ca este de acord cu ea.

Probabil o sa credeti ca este o poveste fara sfarsit, ca se va repeta la copii lui, la nepotii lui, timp de mai multe generatii.
Este posibil, se intampla uneori astfel de lucruri. Dar eu cred ca povestea aceasta il poate ajuta pe unul sau altul dintre membrii acestei familii sa inteleaga ca este posibil sa vorbesti despre tine si, mai ales sa fii ascultat. Este posibil sa nu te mai simti sufocat, asumandu-ti riscul sa iti exprimi sentimentele reale, emotiile, visele si chiar si conflictele interioare. De exemplu, in cazul unui copil, sa indrazneasca sa spuna: "Va iubesc mama si tata, dar nu in acelasi timp pe amandoi." Sau "Am destula viata in mine, nu este nevoie sa pastrati in voi teama ca ma veti pierde sau ca va veti pierde unul pe celalalt."
\O multime de lucruri pe care un copil, chiar si un bebelus foarte mic, poate sa doreasca sa le spuna, chiar daca inca nu poate folosi cuvinte pentru a exprima aceste lucruri.  Viata este plina de surprize si de repetitii. Sa indraznim sa intampinam surprizele pentru a evita repetitiile.

Povestea unui barbat foarte, foarte serios - dupa Jacques Salome

Tu cum iti gestionezi viata?

 "... Daca iti folosesti la maximum inteligenta emotionala, vei fi ghidat sa faci urmatorul pas si urmatoarea alegere. Intreaba-te pur si simplu cum sa procedezi si acorda-ti momentul de liniste necesar ca sa auzi raspunsul. Poti descoperi astfel ce e mai bine pentru tine, fiindca nimeni nu poate lua hotarari in locul tau, desi ceilalti incearca uneori acest lucru. Pot fi de parere ca „stiu ei mai bine", dar in realitate nu pot sti. De ce? Fiindca ei nu sunt in locul tau, asa ca nu iti pot intelege niciodata pe deplin vocea interioara.
   Pentru a face alegeri inteligente din punct de vedere emotional, este important sa te asiguri ca te afli in legatura cu vocea ta interioara. Daca esti relaxat atunci cand o asculti si iti transmite permanent acelasi mesaj, exista sanse mari sa fie chiar vocea ta din interior. incearca sa nu o confunzi cu altceva, fiindca poti ajunge intr-un adevarat haos. Inteligenta emotionala este opusul haosului emotional; atunci cand mintea si sufletul tau se aliniaza, este vorba despre o claritate emotionala si inseamna ca te afli intr-un acord deplin cu tine insuti. Este un mesaj puternic, dar linistit al vocii tale interioare. Poti avea incredere in ea atunci cand ti-ai insusit sentimentele negative, astfel incat sa fii linistit. De asemenea, trebuie sa iti aprofundezi emotiile pozitive, astfel incat sa te poti baza pe vocea ta interioara.
   Daca o trecem cu vederea, drumul pe care il parcurgem devine din ce in ce mai dificil. Daca iti urmezi propriul drum, te afli in siguranta. Daca incerci sa o iei pe al altcuiva, te vei rataci mai mult ca sigur.
   Atunci cand suferinta si anxietatea ne tulbura sentimentele, ne intrebam ce ne dorim cu adevarat. Atunci cand facem alegerile corecte, ne linistim din punct de vedere al sentimentelor. Liv Arnesen, exploratoarea din Norvegia si prima femeie care a cucerit Polul Sud intr-o expeditie solitara, pe schiuri, a fost intrebata intr-un interviu cum anume proceda daca avea vreo temere acolo, in mijlocul pustietatii. Iata ce a raspuns: „imi urmam intotdeauna intuitia. Nu ma opuneam niciodata acesteia, fiindca era tot ceea ce aveam la indemana. Cand a fost in Antarctica, singura in mijlocul fortelor naturii, Liv nu se putea baza decat pe ea. Acest lucru este valabil pentru noi toti, chiar daca suntem in mijlocul unei multimi care incearca sa ne dea sfaturi si sa ne spuna ce e mai bine pentru noi. In cele din urma, intuitia noastra profunda si vocea noastra interioara raman cel mai bun ghid.
  ...
Fiecare dintre noi avem diverse rani si suferinte din copilarie. Nu inseamna neaparat ca parintii sau alte persoane au vrut sa ne raneasca, ci ca fiintele umane nu sunt intotdeauna capabile sa ofere dragoste neconditionata. Fiindca nu pot sa inteleaga acest lucru, copiii resimt doar suferinta asociata cu pierderea dragostei.
...
Ne este imposibil sa ne gasim linistea sau fericirea atata vreme cat avem resentimente fata de propriii parinti. Aceste resentimente continua sa ne controleze vietile daca nu ne eliberam de ele. Nu ne putem elibera de parintii nostri invinuindu-i pentru diverse lucruri sau purtandu-le pica. Ideea ca avem tendinta sa nu ne placa de cei cu care semanam cel mai mult este valabila in mod special atunci cand ne raportam la parinti. Daca vom continua sa ii judecam, negam punctele pe care le avem in comun cu ei si in special pe acelea pe care le criticam in mod deosebit.
...
Cu totii avem resentimente pe care sa le lasam undeva in urma. Intrebarea esentiala este „Vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit?" Una dintre variante o poate exclude pe celalalta. De cele mai multe ori, pentru a fi fericit, trebuie sa incetezi sa vrei sa ai tot timpul dreptate. Pe piatra de mormant a unui asemenea individ singuratic se putea citi: „Am avut dreptate. Mi-au lipsit dragostea, apropierea, libertatea si fericirea, dar, la naiba, am avut dreptate!" Gandeste-te putin la acest lucru. Tuturor ne place sa avem dreptate, dar trebuie sa punem in balanta si pretul platit.
   In interiorul fiecaruia dintre noi se afla un copil care merita sa fie fericit si iubit. Viata ne ofera nenumarate ocazii de a-i iubi pe ceilalti si pe noi insine, de a renunta la resentimente si de a deschide usa oportunitatilor. Stai un moment si intreaba-te: „Care este lucrul pe care mi-ar fi cel mai greu sa incetez sa il simt? Cat de mare este suferinta de care ma agat? Vreau sa ramana prezenta sau vreau sa scap de ea?" Vestea cea buna este ca, daca simti un lucru, ai si sansa de a-l transforma. Nu uita ca multi nu pot simti la nivel constient, insa sentimentele lor le fac foarte mult rau, reflectat in relatii dezastruoase si in niste vieti lipsite de sens. Daca poti simti, iti poti insusi acele sentimente, intrebandu-te cu ce anume au legatura si ce iti transmit ele. Daca faci acest lucru, iti accesezi inteligenta emotionala, simtindu-te mult mai bine.
   Te incurajez sa simti suferinta si sa o exprimi. Chiar daca ti se pare ca este prea mult pentru tine, continua, fiindca probabil te afli pe drumul cel bun. Gandeste-te daca ai puterea de a continua sa suferi sau daca nu cumva vrei sa te eliberezi de durere odata pentru totdeauna. Cand esti sigur ca ai atins nivelul maxim de suferinta, esti pregatit sa te eliberezi de ea.
   Sa renuntam la resentimente inseamna sa ne facem noua insine cadoul libertatii. Daca nu ne oferim acest cadou, ramanem inlantuiti in trecut, recreand din nou si din nou aceleasi conflicte dureroase, sub diverse forme. Daca acel canal al iubirii este blocat undeva in interior, nu putem oferi dragoste celor din jur si noua insine. Facem acelasi lucru si in viata profesionala - si atunci cand nu oferim, nici nu primim nimic.
...
Daca nu renuntam la resentimente, cei fata de care le simtim au o putere asupra noastra, permitandu-le sa profite si mai mult de noi decat au facut-o pana acum. Poti renunta la resentimente daca alegi sa faci acest lucru. Meriti sa fii fericit in viata personala, dar poti face acest lucru doar daca vei putea renunta la resentimente. Nu exista o alta cale daca vrei sa te simti mai bine. Aloca-ti timp ca sa scapi de negativismul mental si viata ta va fi mult mai implinita.
...
Viata nu este intotdeauna usoara, dar nici n-a zis vreodata cineva ca ar fi. Este nevoie de curaj ca sa ne confruntam cu ceea ce traim, dar sa tinem minte ca ne asteapta si mai multa libertate, si mai multa bucurie atunci cand, in sfarsit, suntem in stare s-o facem. ..."
Fragnemte din cartea "Arta de a-ti gestiona viata" de Randi B. Noyes