asa le spunea invatatoarea fiicei mele, copiilor care in clasele 1 - 4 aveau cheia de gat. Imi era frica ca sa nu fie si fiica mea etichetata, pentru ca nu era tocmai bine ca doamna sa ii spuna asa copilului tau. Dadea rau la imaginea de clasa, la notare, ca sa nu mai spun de imaginea de sine a copilului. Si faptul ca ma chema de fiecare data la scoala ca sa imi spuna nu stiu ce fleac in fata clasei, care pentru ea era strigator la cer, iar eu cu greu reuseam sa imi inghit rasul din cauza penibilului. Dar... inevitabilul s-a produs. I s-a pus si Sarei eticheta, insa nu a fost bai, ca pentru scoala vietii s-a dovedit a fi buna, doamna. Pentru ca studiindu-mi copilul si evolutia lui in raport cu colegii de clasa (stiind care este scapat din mana si care nu), ma decar pana in prezent multumita. Insa nu asta vroiam sa punctez. Ci faptul ca, acei copii scapati din mana la vremea aceea, care veneau acasa de la scoala si isi pregateau masa, apoi fugeau la joaca si isi minteau parintii ca sunt la studiu, intrau inaintea parintelui acasa si bagau la teme pe sub pat sau sub plapuma, fara exceptie, acum sunt mult mai responsabili si "trecuti prin viata", unsi cu multe alifii, daca pot sa spun asa. Pe cand cei care au venit pana in clasa a 5-a, unii chiar a 6-a (pentru ca nu au avut de ales) cu mama sau tata de mana pana in curtea scolii, in clasa a 7-a cand, probabil parintii (egoistii de ei) au hotarat sa taie cordonul ombilical, copii s-au vazut in sfarsit liberi si au inceput sa recupereze REPEDE timpul pierdut. Si anume, sa experimenteze fumatul (tutun si ce mai cade), sexul, chiulit de la scoala, mintit parintii (parinti care probabil baga mana in foc ca fiica este la scoala si nici in visele lor cele mai rele nu gandesc ca fumeaza sau ca s-a sarutat cu vre-un baiat, pe cand ei au trecut la sex si au experimentat deja sarutul intre fete, uau). La numai 13 ani!
Pam pam!!!
Deci, in concluzie, copilul are nevoie sa fie independent. Sa il lasam sa manance singur, chiar daca se murdareste si murdareste covorul; sa nu ii spunem tu nu poti, lasa ca fac eu, ci sa il lasam sa alfe si sa ii oferim ajutorul subtil; sa ii punem cat mai putine interdictii si cand o facem sa avem grija sa fim delicati; sa il lasam sa isi satisfaca curiozitatile; sa il lasam sa traverseze strada; sa se impiedice; sa cada; sa faca buba; sa vada pe pielea lui ce e bine si ce e rau; sa ii facem educatie sexuala din timp; sa ii raspundem la intrebarile jenante chiar daca uneori credem ca este prea devreme sa stie anumite lucruri; sa ii explicam care sunt pericolele fumatului, consumului de alcool si droguri; sa il lasam sa socializeze chiar si cu copii pe care noi ii consideram nedemni de nasul copilului nostru; sa cream o relatie de prietenie si sinceritate reciproca. Relatie care se creaza din frageda pruncie.
Acesta nu este un pamflet, este pura realitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu