"A fost o data un vultur care imi ciugulea picioarele. Sfasiase cizmele si ciorapii si acum imi ciocanea chiar in picioare. Lovea si lovea: nelinistit, se roti apoi de cateva ori in jurul meu si se puse din nou pe treaba.
Un domn se opri, privi cateva clipe si ma intreba de ce il rabd.
"Sunt neinarmat, raspunsei. Vulturul a venit si a inceput sa ciuguleasca, am vrut sa il gonesc, am incercat chiar sa il sugrum, dar o asemenea lighiona e foarte puternica. Si fiindca voia sa-mi sara in obraji, mi-am zis ca-i mai bine sa-mi sacrific picioarele. Si acum, iata-le aproape sfasiate."
"Va lasati chinuit in halul acesta, spuse domnul. Un glonte, si s-a terminat cu el."
"Asa o fi? intrebai. N-ati vrea sa incercati?"
"Cu placere, spuse domnul. Dar trebuie sa ma duc acasa sa-mi iau pusca. Puteti astepta inca o jumatate de ora?"
"Nu stiu" raspunsei stand o clipa incremenit de durere, apoi continuai: "oricum, va rog sa incercati"
"Bine, spuse domnul. Nu voi zabovi"
Tot timpul discutiei vulturul asculta in liniste, plimbandu-si privirile de la unul la altul. Imi dau seama acum ca el pricepuse totul. Se inalta aplecandu-se indarat ca sa isi ia avantul necesar si, asemenea aruncatorului de sulita, isi azvarli ciocul prin gura mea pana in adanc. Cazut pe spate, ma simtii eliberat, stiindu-l ca se ineaca prabusit in fiinta mea, in sangele meu revarsat peste toate marginile."
Vulturul - Franz Kafka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu