A te angaja intr-o relatie, fara sa iti clarifici asteptarile, aporturile si zonele de intoleranta, inseamna a-ti asuma riscul de a te rani, a suferi si uneori cei doi parteneri se pot indeparta reciproc.
Erau o data doi arici (un barbat si o femeie), care se indragostisera unul de altul la prima vedere. In tara ariceasca, dragostea la prima vedere este ceva ce apare pe neasteptate, ceva ce apropie foarte mult doua persoane si ii da fiecareia dintre ele sentimentul ca este cea mai frumoasa, inteligenta, deosebita, unica, pretioasa si atat de necesara celuilalt.
Atractia lor, apropierea, placerea de a fi impreuna i-a unit puternic timp de cateva luni. Erau fericiti pentru noua lor pasiune si pentru o libertate pe care au descoperit-o dintr-o data. Ar fi de folos sa va mai spun ca fiecare dintre ei tocmai iesise dintr-o relatie conjugala care se terminase cu o despartire, pentru unul si cu un divort, pentru celalalt.
Naivi, cum sunt de obicei aricii proaspat iesiti dintr-o relatie care se implica imediat in alta relatie, se purtau ca si cum ar fi pe deplin liberi, autonomi si independenti, In timp ce de fapt, unul dintre ei era inca prins de legatura afectiva din cealalta relatie, iar celalalt era constrans inca de legaturile sociale. In primii ani ai relatiei lor s-au inteles perfect, isi vorbeau putin dar se simteau foarte bine impreuna. Au calatorit mult impreuna.
Intr-o zi, s-au hotarat sa-si exprime reciproc angajamentul pe care si-l luau unul fata de celalalt: ca nu vor incalca teritoriul intim al celuilalt, ca nu vor interveni in viata celuilalt, ca se vor sustine si vor impartasi impreuna ceea ce avea fiecare mai bun in el. Insa, ceea ce nu stia nici unul dintre ei era faptul ca, dupa acea perioada idilica, plina de savoare, de sentimente frumoase, vor aparea din nou asa cum sunt ei de fapt, vor urca la suprafata, intr-un mod imprevizibil suferintele legate de ranile pe care le aveau din copilarie.
O sa ma intrebati probabil: „Dar cum este posibil asa ceva?”
Acesta este riscul oricarei relatii intime, comportamentele, vorbele, gesturile cele mai banale, mai neinsemnate ale unuia dintre parteneri, pot sa rezoneze intr-o situatie neterminata, intr-un episod din copilarie, legat de umilire, nedreptate, tradare sau un sentiment de neputinta, din trecutul celuilalt. Bineinteles nici unul dintre cei doi parteneri arici nu stiau nimic din toate acestea.
Ea, Aricica, de exemplu, nu presimtea faptul ca propria ei nesiguranta o facea sa puna la incercare, foarte des, relatia cu celalalt. Prin cuvinte, atitudini, gesturi care o faceau sa nu aiba incredere in taria angajamentelor luate si uneori duceau chiar la comportamente prin care il descalifica pe partenerul ei.
Aricica nu banuia ca astfel, atingea propria imagine de sine a celuilalt. Iar pentru arici ca specie, imaginea de sine constituie un lucru foarte important, este baza pe care se pot sprijini, locul in care se pot refugia in caz de incertitudine, de nesiguranta, de fragilitate.
Iar el, Aricel, ignora faptul ca, de fiecare data cand nu isi respecta un angajament, de fiecare data cand prefera sa improvizeze pe moment, cand inventa un proiect nou, nu stia ca va reactiva angoasa partenerei lui, o va face sa se simta rau, desi o iubea si o aprecia. Aricica, in astfel de momente, se refugia in tacere, se bloca in refuzuri, atat de mare era nevoia ei de a preveni lucrurile, de a le organiza si chiar de a controla uneori imprevizibilul din viata ei.
Astfel, fiecare dintre ei, cu o sinceritate oarba si bine intentionata din punctul lor de vedere, in necunostinta de cauza, puteau sa provoace la fiinta iubita exact ceea ce ii speria mai tare. Fiecare dintre ei, producea o serie de comportamente care se dovedeau a fi nocive pentru celalalt, toxice si care destabilizau echilibrul relatiei lor pe termen lung.
Era ca si cum fiecare dintre cei doi ar fi trimis celuilalt urmatorul mesaj: „Nu pot sa iti ofer tot ce e mai bun in mine, pentru ca vreau mai intai sa imi arati ca ma accepti asa cum sunt, chiar si atunci cand comportamentul meu te nelinisteste.”
Si fiecare situatie de acest gen o pregatea pe urmatoarea, facandu-i sa sufere fara sa-si dea seama de ce.
Ca si cum fiecare dintre ei astepta de la persoana iubita exact acel lucru pe care nu puteau sa il ofere, pentru ca il cereau insistent celuilalt.
Astfel, in ciuda vointei lor, au aparut conditiile unei despartiri, pe care insa nu si-o doreau cu adevarat. Pentru ca este foarte greu sa te bucuri de momentele frumoase petrecute impreuna atunci cand esti asaltat de vechi temeri, cand te simti sufocat de toate tacerile refulate, cand corpul iti aminteste ca are nevoie de tandrete pentru a se implini, pentru a se exprima in toata frumusetea lui.
Cred ca, pentru o astfel de situatie nu exista solutii usoare. Iar acuzatiile, reprosurile, judecatile apar pentru a intretine de fapt ceea ce fiecare ar vrea sa nu mai existe. Practic, cei doi parteneri colaboreaza astfel la mentinerea unei situatii care devine insuportabila.
Pe de alta parte, a nu spune nimic, a tolera totul, a suferi, a astepta, inseamna a nu-ti respecta acea parte din tine care are nevoie de recunoastere, inseamna a ajunge sa iti incalci propriile valori.
Poate ar fi de dorit sa li se spuna celor doi arici din povestea noastra sa isi acorde timp pentru a sta de vorba despre sine, nu despre ceea ce simt si gandesc pe moment, nu despre lucrurile neplacute din viata de zi cu zi, ci despre ranile lor din trecut si despre temerile care le invadeaza prezentul, polueaza disponibilitatea relatiei actuale si antreneaza atat de multe deceptii si frustrari.
Cred ca ati inteles ce voiam sa spun, nu i-as invita sa vorbeasca despre fapte, despre senzatiile de moment, care uneori ne orbesc si ne fac sa reactionam puternic, ci despre acea rezonanta, despre impactul inconstient al celuilalt asupra ranilor din copilarie ale fiecaruia.
Acest lucru presupune asumarea riscului de a te arata asa cum esti in interior, de a dezvalui fata ascunsa ce poate exista uneori! O fata vulnerabila, sensibila, fragila, pentru exprimarea careia este nevoie de mult curaj, de luciditate si iubire de sine, o parte care descopera ranile adanci ale copilariei si toate compensarile construite in jurul lor pentru a ascunde apoi toate mastile ce apar din cauza acelor rani.
Unii parteneri reusesc, daca simt multa iubire pentru celalalt, daca se simt iubiti in de ajuns, sa infrunte aceasta descoperire a sinelui. Totusi, este bine sa ne amintim ca in tara aricilor, un partener, o partenera, sot sau iubit, sotie sau iubita nu poate fi terapeutul celuilalt. El este declansatorul, cel care reactiveaza ranile din trecutul celuilalt si poate chiar o oglinda in care acestea se vor proiecta in mod izbitor.
Aceasta infruntare devine posibila prin ascultarea atenta, ascultare de sine si ascultarea celuilalt, prin atentie afectiva si compasiune.
Poveste adaptata dupa "POVESTEA CELOR DOUA CITRICE CARE SE HOTARASERA SA CONSTRUIASCA O RELATIE DE LUNGA DURATA" de Jacques Salome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu