Oricat de curios ar parea, acest organ sexual nu primise niciodata vre-un semn de iubire sau de tandrete binevoitoare. I se dadea atentie doar atunci cand avea vre-o dificultate.
In fiecare dimineata era spalat bine cu apa si sapun, fara atentie sau blandete.
- Mami, s-a lipit de tot.
- Nu e nimic, o sa te spal.
Cand era afectat sau avea o mica afectiune, era ingrijit cu pudra sau alifie si uneori cu antibiotice.
- Mami, ma ustura, ma mananca...
- Nu e nimic grav, o sa te dau cu alifie si o sa vezi ca iti va trece repede.
Intr-o zi a inceput sa sangereze puternic:
- Mami, sangerez peste tot...
Mama fetitei i-a spus foarte clar:
- Dar este normal, ai devenit femeie, de abia acum incep problemele, o sa vezi!
Si apoi, intr-o zi, intr-o intalnire mai intima cu un baiat, a simtit un soi de forta brutala care l-a desirat. Sexul tinerei care nu fusese pregatit, s-a simtit putin bruscat, neinteles. Apoi a incercat sa se afirme, sa fie recunoscut si chiar sa iubeasca, insa neintelegerea se instalase de mult timp, intre el si cea care il purta.
Astfel dea lungul anilor, sexul acelei femei s-a retras in el insusi, s-a inchis, s-a anesteziat, a adormit. A incercat chiar sa se faca uitat, spunandu-si "Cu cat ma manifest mai putin, cu atat e mult mai bine pentru mine!"
Iar astazi, fiind purtat de o femeie la jumatatea vietii, nu mai stia sa primeasca, sa se entuziasmeze la mangaieri, la sarutari, la stimuli veniti din exterior.
De fapt, traia cu frica, ingrozit de a se abandona, de a-si da drumul.
Femeia care il purta, ea, ar fi vrut sa se abandoneze, sa traiasca placerea, sa fie libera, sa se bucure, insa el, asemenea unui soldat incercat, rezista eroic. Uitase de mult impotriva cui lupta. Dar continua inca sa lupte. Iar lipsa de comunicare dintre el si ea era in continuare foarte serioasa!
Aceasta lupta a durat peste 30 de ani. Se parea ca nu exista nici o iesire. Micul sex facea dovada de o pasivitate formidabila. Bineinteles, acea pasivitate avea sens, care corespundea unui apel, unei nevoi de recunoastere.
Ceea ce am aflat dupa aceea, este ca femeia care purta acel sex de atat de mult timp in corpul ei, s-a hotarat intr-o zi sa aiba grija de el, sa inceapa sa il iubeasca. Pana atunci incredintase acea misiune barbatilor pe care ii intalnea in relatiile intime, insa, de ceva timp luase hotararea sa se responsabilizeze. O sa va mire poate, cate lucruri poti face pentru sexul tau cand te hotarasti sa ai grija de el!
A cumparat produse de ingrijire speciale, pana acum nu stia ca exista si nici nu se gandise sa i le cumpere si, i le-a oferit. A cumparat lenjerie intima din matase ... deosebit de frumoasa ca sa il impodobeasca... a fost foarte emotionata dupa ce a facut toate astea, a plans mult, si a descoperit ca in toti acesti ani l-a considerat, fara sa isi dea seama, un corp strain in corpul ei propriu.
S-a hotarat apoi sa ii dea un nume doar de ea stiut, a inceput sa tina cont de el, sa il trateze cu dragoste, respect si apreciere.
Apoi si-a luat un angajament: intr-o zi cand va avea o fetita, o va invata sa isi asculte sexul, sa ii vorbeasca, sa ii faca mici cadouri, sa il respecte ca pe ceva pretios si important. O va invata sa aiba grija de el mereu, nu doar atunci cand va avea o problema, ci intr-o relatie plina de bunavointa si respect. Va achizitiona cartea "Sexul si corpul meu" pe care o vor studia impreuna inca din frageda pruncie, vor discuta deschis si fara inhibitii.
Adaptare dupa "Povestea micului sex care era foarte trist" - dupa Jacques Salome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu