Maestrul si ucenicul se indreptau spre manastire. Faceau parte dintr-un cult care, prin juramant, nu aveau voie sa atinga femeile.
Langa un rau vad o femeie frumoasa, care nu putea trece din cauza rochiei prea lungi care se uda. Maestrul o ia in brate si o trece raul.
In primul moment, ucenicul incremeneste. Apoi devine din ce in ce mai furios. Maestrul insa il ignora, continuandu-si drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajungand insa la manastire, ucenicul ii spune maestrului, care nu il mai poate evita:
"Cum ai putut sa atingi femeia; ba mai mult, sa o iei si in brate?
Uitandu-se lung la el, maestrul ii raspunde:
"Eu am lasat femeia langa rau, tu de ce o porti in tine???
SUGEREAZA ROLUL COGNITIILOR IN REACTIILE NOASTRE!!!
miercuri, 6 aprilie 2011
marți, 5 aprilie 2011
Emotiile
"... Platon sustine ca mintea umana este impartita in trei parti: partea judecatilor, cea a dorintelor si cea a emotiilor.
Pentru Spinoza emotiile sunt strari specifice ale sufletului omenesc si au rolul de a-l ghida pe om intre ceea ce e bun sau rau pentru viata personala.
La Kant emotiile sunt ca niste lucruri care sunt lipite anumitor situatii de viata si care ofera individului motivele de a actiona dincolo de indatoririle firesti.
Emotiile au aparut si s-au dezvoltat ca semnale adaptative anuntand foarte devreme individul de aparitia unui pericol sau a unei oportunitati favorabile. Fara emotii individul nu ar fi putut supravietui fiind incapabil sa se orienteze si sa reactioneze rapid si dimensionat fata de provocarile din mediu.
...sunt reactii primare, automate si rapide care scapa de multe ori controlului rationa, dar care tind sa fie dimensionate stimulului care le-a declansat. Astfel, atunci cand un individ vede un pericol frica se declanseaza imediat, ceea ce-l ajuta sa isi foloseasca resursele personale de aparare sau atac, atat rationale (informatii, experienta anterioara, deliberarea si luarea deciziei corecte) cat si cele fizice, corporale (de la reactiile automate ca “pielea de gaina”, frison, pana la fuga sau pregatirea pentru confruntare si lupta). ...
... Se poate spune ca emotiile fac parte dintr-un complex biologic care este activat atunci cand o situatie declansatoare apare. Lantul evenimentelor se desfasoara dupa cum urmeaza: dupa stimulul declansator apare reactia emotionala adecvata, sa zicem ca dupa ce un individ te bruscheaza, apare reactia imediata emotionala de manie. Aproape instantaneu apare si reactia cognitiva, judecata prin care vei aprecia situatia, vei judeca daca a facut-o dinadins sau din gresala, vei solicita scuze sau vei aprecia daca trebuie sa lupti sau sa renunti. Concomitent apare si reactia corporala: mania parca ti-a pus un nod in gat sau din contra vocea e mai tare si strigi, sangele este in obraji si muschii sunt incordati, poate ai transpirat un pic in palma, poate inima iti bate mai repede.
Atat raspunsul cognitiv cat si cel corporal/biologic prezinta variatii mari in functie de sex, de la individ la individ sau la acelasi individ in functie de varsta. Dar exista si secventa inversa, de la gand la emotie, si inchipuie-ti ca un cunoscut iti povesteste despre alt cunoscut comun cum acela te-a vorbit de rau in fata superiorilor sau o altor oameni importanti pentru tine si cum deodata esti manios si palpiti in cautarea unei revanse sau pentru a pune cel putin lucrurile la punct. La fel ca inainte, vocea ti-e schimbata, bataile inimii si sangele parca pulseaza mai tare.
Foarte rar ai spune ca ramai rece sau daca ramai rece atunci inseamna ca evenimentul nu are nici o importanta pentru tine. Iata deci cum gandul, o informatie cognitiva apare ca element deeclansator al unei emotii. La fel o atingere corporala cu o fiinta iubita poate duce la aparitia de emotii si apoi reactii cognitive in consecinta. Se vede usor ca emotia este un sistem integrativ care inglobeaza reactii cognitive si biologice congruente, specifice pentru individul respectiv.
Sunt indivizi care exprima usor emotiile, lasa usor observabile emotiile proprii si spunem despre ei ca “se tradeaza”, sau altii care nu lasa sa se vada nimic, si lumea spune despre ei ca sunt “periculosi” sau “inchisi” in sensul ca nu sti la ce sa te astepti. Ei bine, acest lucru este foarte important de subliniat, anume expresia emotionala este si un fel de semnalizare pentru ceilalti: tu esti nervos, tu te simti atins, umilit, tu esti gata de lupta, etc. ...
......................................
Emotiile secundare sunt rusinea ca ai fost nervos si inadecvat dar si mania ca ai fost manios, sentimentul de vina ca ai jignit pe altii la manie sau ca te-ai batut, grija, dezgustul si alte emotii care pot aparea dupa ce prima emotie a trecut. Tot de emotiile secundare tin si gandurile automate care apar dincolo de controlul nostru cand o emotie primara apare; de ex. cand vad seful sau profesorul automat apar ganduri ca nu o sa reusesc, ca nu sunt bun, ca sunt un ratat, cu emotiile insotitoare. Emotiile secudare pot dirija felul cum vei simti si actiona in viitor sau din contra, unii oameni invata total “pe dos”, devenind mai emotionali, mai reactivi, tocmai pentru a preveni sentimentele de vinovatie, de jena, de grija, sentimente pe care le poarta mai greu decat mania si razbunarea. Uneori emotiile secundare sunt asa de puternice si antreneaza asa de mult complexul reactional emotivo-cognitiv ca individul nu isi mai aminteste emotiile primare care le-au declansat si totul se amplifica ca se sa ajunga la o explozie de manie sau din contra la confuzie emotionala ce poate duce la un gest suicidar. ...
Prin functia adaptativa a emotiilor incercate de tine, prin ele tu devi atent, receptiv si deschizi capacitatea de a intelege situatiile pe care le traiesti. Si corolarul acestei afirmatii ar fi, cu cat emotiile tale vor fi mai putin adecvate situatiilor pe care le traiesti,in sensul amplitudinii, duratei sau adecvarii lor, cu atat vei fi mai confuz si mai incordat in lumea din jurul tau."
Radu Vrasti - Scrisoare catre prietenul meu drag - Ce sunt emotiile, ep 1
Pentru Spinoza emotiile sunt strari specifice ale sufletului omenesc si au rolul de a-l ghida pe om intre ceea ce e bun sau rau pentru viata personala.
La Kant emotiile sunt ca niste lucruri care sunt lipite anumitor situatii de viata si care ofera individului motivele de a actiona dincolo de indatoririle firesti.
Emotiile au aparut si s-au dezvoltat ca semnale adaptative anuntand foarte devreme individul de aparitia unui pericol sau a unei oportunitati favorabile. Fara emotii individul nu ar fi putut supravietui fiind incapabil sa se orienteze si sa reactioneze rapid si dimensionat fata de provocarile din mediu.
...sunt reactii primare, automate si rapide care scapa de multe ori controlului rationa, dar care tind sa fie dimensionate stimulului care le-a declansat. Astfel, atunci cand un individ vede un pericol frica se declanseaza imediat, ceea ce-l ajuta sa isi foloseasca resursele personale de aparare sau atac, atat rationale (informatii, experienta anterioara, deliberarea si luarea deciziei corecte) cat si cele fizice, corporale (de la reactiile automate ca “pielea de gaina”, frison, pana la fuga sau pregatirea pentru confruntare si lupta). ...
... Se poate spune ca emotiile fac parte dintr-un complex biologic care este activat atunci cand o situatie declansatoare apare. Lantul evenimentelor se desfasoara dupa cum urmeaza: dupa stimulul declansator apare reactia emotionala adecvata, sa zicem ca dupa ce un individ te bruscheaza, apare reactia imediata emotionala de manie. Aproape instantaneu apare si reactia cognitiva, judecata prin care vei aprecia situatia, vei judeca daca a facut-o dinadins sau din gresala, vei solicita scuze sau vei aprecia daca trebuie sa lupti sau sa renunti. Concomitent apare si reactia corporala: mania parca ti-a pus un nod in gat sau din contra vocea e mai tare si strigi, sangele este in obraji si muschii sunt incordati, poate ai transpirat un pic in palma, poate inima iti bate mai repede.
Atat raspunsul cognitiv cat si cel corporal/biologic prezinta variatii mari in functie de sex, de la individ la individ sau la acelasi individ in functie de varsta. Dar exista si secventa inversa, de la gand la emotie, si inchipuie-ti ca un cunoscut iti povesteste despre alt cunoscut comun cum acela te-a vorbit de rau in fata superiorilor sau o altor oameni importanti pentru tine si cum deodata esti manios si palpiti in cautarea unei revanse sau pentru a pune cel putin lucrurile la punct. La fel ca inainte, vocea ti-e schimbata, bataile inimii si sangele parca pulseaza mai tare.
Foarte rar ai spune ca ramai rece sau daca ramai rece atunci inseamna ca evenimentul nu are nici o importanta pentru tine. Iata deci cum gandul, o informatie cognitiva apare ca element deeclansator al unei emotii. La fel o atingere corporala cu o fiinta iubita poate duce la aparitia de emotii si apoi reactii cognitive in consecinta. Se vede usor ca emotia este un sistem integrativ care inglobeaza reactii cognitive si biologice congruente, specifice pentru individul respectiv.
Sunt indivizi care exprima usor emotiile, lasa usor observabile emotiile proprii si spunem despre ei ca “se tradeaza”, sau altii care nu lasa sa se vada nimic, si lumea spune despre ei ca sunt “periculosi” sau “inchisi” in sensul ca nu sti la ce sa te astepti. Ei bine, acest lucru este foarte important de subliniat, anume expresia emotionala este si un fel de semnalizare pentru ceilalti: tu esti nervos, tu te simti atins, umilit, tu esti gata de lupta, etc. ...
......................................
Emotiile secundare sunt rusinea ca ai fost nervos si inadecvat dar si mania ca ai fost manios, sentimentul de vina ca ai jignit pe altii la manie sau ca te-ai batut, grija, dezgustul si alte emotii care pot aparea dupa ce prima emotie a trecut. Tot de emotiile secundare tin si gandurile automate care apar dincolo de controlul nostru cand o emotie primara apare; de ex. cand vad seful sau profesorul automat apar ganduri ca nu o sa reusesc, ca nu sunt bun, ca sunt un ratat, cu emotiile insotitoare. Emotiile secudare pot dirija felul cum vei simti si actiona in viitor sau din contra, unii oameni invata total “pe dos”, devenind mai emotionali, mai reactivi, tocmai pentru a preveni sentimentele de vinovatie, de jena, de grija, sentimente pe care le poarta mai greu decat mania si razbunarea. Uneori emotiile secundare sunt asa de puternice si antreneaza asa de mult complexul reactional emotivo-cognitiv ca individul nu isi mai aminteste emotiile primare care le-au declansat si totul se amplifica ca se sa ajunga la o explozie de manie sau din contra la confuzie emotionala ce poate duce la un gest suicidar. ...
Prin functia adaptativa a emotiilor incercate de tine, prin ele tu devi atent, receptiv si deschizi capacitatea de a intelege situatiile pe care le traiesti. Si corolarul acestei afirmatii ar fi, cu cat emotiile tale vor fi mai putin adecvate situatiilor pe care le traiesti,in sensul amplitudinii, duratei sau adecvarii lor, cu atat vei fi mai confuz si mai incordat in lumea din jurul tau."
Radu Vrasti - Scrisoare catre prietenul meu drag - Ce sunt emotiile, ep 1
marți, 22 martie 2011
Sindromul burn out
Stres cronic, epuizare totala = sindrom burn out
Se dezvolta treptat si apare datorita suprasolicitarii la locul de munca. De multe ori avem tendinta sa ne inhamam la prea multe lucruri din dorinta de a avea cat mai multi bani. Nu ne mai gandim la nevoile personale sufletesti si trupesti pentru ca, evident nu mai avem timp.
Devenim o masina de muncit si nu constientizam ca la un moment dat vine o vreme in care organismul nostru cedeaza.
Incepem sa nu mai dam randament, sa nu ne mai putem focusa pe ce avem de facut, sa nu mai putem dormi noaptea desi suntem rupti de oboseala, sa nu mai avem chef de nimic. Simtim o epuizare fizica si psihica cauzata de implicarea pe termen lung in situatii care ne solicita emotional. Desi muncim din greu rezultatele nu sunt favorabile, suntem lipsiti de viziune, de speranta, disperati, cinici si furiosi pe ceilalti.
Ceea ce inseamna ca ne-am ars complet. Daca am ajuns in situatia asta si putem constientiza, ATUNCI A VENIT VREMEA SA NE REINVENTAM.
Ideal ar fi sa incepem prin a ne lua un concediul lung, cat mai departe de casa, intr-un loc preferat in care ne simtim bine, ne putem relaxa, fara iPhon, iPad, Laptop, tv...
Dupa care ar fi bine sa ne facem un plan de munca pe care sa il respectam. Ne stabilim asteptari realiste, acceptam faptul ca putem munci organizat (nu haotic) planificandu-ne timpul de lucru in asa fel incat sa ne incadram in cele 8 ore de program, ne respectam ora de masa, facem in asa fel incat sa nu fie cazul sa lucram si in weekend, gandim pozitiv si realist, ne reluam viata sociala si ne petrecem timpul liber intr-un mod constructiv, recreativ.
NU ESTE USOR, DAR MERITA EFORTUL!!!
Se dezvolta treptat si apare datorita suprasolicitarii la locul de munca. De multe ori avem tendinta sa ne inhamam la prea multe lucruri din dorinta de a avea cat mai multi bani. Nu ne mai gandim la nevoile personale sufletesti si trupesti pentru ca, evident nu mai avem timp.
Devenim o masina de muncit si nu constientizam ca la un moment dat vine o vreme in care organismul nostru cedeaza.
Incepem sa nu mai dam randament, sa nu ne mai putem focusa pe ce avem de facut, sa nu mai putem dormi noaptea desi suntem rupti de oboseala, sa nu mai avem chef de nimic. Simtim o epuizare fizica si psihica cauzata de implicarea pe termen lung in situatii care ne solicita emotional. Desi muncim din greu rezultatele nu sunt favorabile, suntem lipsiti de viziune, de speranta, disperati, cinici si furiosi pe ceilalti.
Ceea ce inseamna ca ne-am ars complet. Daca am ajuns in situatia asta si putem constientiza, ATUNCI A VENIT VREMEA SA NE REINVENTAM.
Ideal ar fi sa incepem prin a ne lua un concediul lung, cat mai departe de casa, intr-un loc preferat in care ne simtim bine, ne putem relaxa, fara iPhon, iPad, Laptop, tv...
Dupa care ar fi bine sa ne facem un plan de munca pe care sa il respectam. Ne stabilim asteptari realiste, acceptam faptul ca putem munci organizat (nu haotic) planificandu-ne timpul de lucru in asa fel incat sa ne incadram in cele 8 ore de program, ne respectam ora de masa, facem in asa fel incat sa nu fie cazul sa lucram si in weekend, gandim pozitiv si realist, ne reluam viata sociala si ne petrecem timpul liber intr-un mod constructiv, recreativ.
NU ESTE USOR, DAR MERITA EFORTUL!!!
luni, 21 martie 2011
Echinoctiul de primavara
Echinoctiul de primavara marcheaza inceputul primaverii astronomice. In acest an, echinoctiul de primavara are loc in 21 martie, la ora 1.21 (ora Romaniei). In aceasta zi, ziua si noaptea sunt egale.
Incepand de la aceasta data, ziua incepe sa creasca, iar noaptea scade, pana in 21 iunie, momentul solstitiului de vara.
Echinoctiul are loc de doua ori pe an, cel de primavara fiind primul in calendar. Al doilea echinoctiu este momentul cand Soarele trece din emisfera cereasca nordica in cea sudica, in jurul datei de 23 septembrie, reprezentand echinoctiul de primavara in emisfera sudica si echinoctiul de toamna in emisfera nordica.
Aceasta zi avea o importanta majora inca din Antichitate. Egiptenii, inainte de a sarbatori invierea lui Iisus, au tinut si sarbatoarea echinoctiului de primavara. Aceasta zi reprezenta renasterea si dominatia luminii, reprezentata de zei. Cum era iubirea dintre Isis si Osiris, al carei fruct a fost Horus, copilul Zeului Soarelui. Si grecii au sarbatorit aceasta zi, in cinstea Persefonei, care s-a intors in lume din imperiul lui Hades.
Sarbatoarea primaverii este legata de Zeita Iubirii: Afrodita se indragostise de Adonis, pe care l-a ascuns intr-un cufar, ca sa nu-l vada nimeni, sa fie numai al ei. Apoi, i-a incredintat cufarul Persefonei, care nu s-a putut abtine si l-a deschis, indragostitndu-se imediat de tanarul chipes. Si nu avea de gand sa i-l inapoieze Afroditei, tristetea acestea uscand pamanturile.
Nici macar tatal ei, Zeus, nu a reusit s-o consoleze, asa ca l-a condamnat pe Adonis ca sa petreaca o parte a anului cu Persefona, alta cu Afrodita, si o perioada sa fie singur. Astfel, frumosul tanar se intoarce in fiecare primavara la Afrodita, moment din care campiile se umplu de flori, iar culturile incep sa prinda viata de la atata iubire.
articol preluat cu multumirile de rigoare
Incepand de la aceasta data, ziua incepe sa creasca, iar noaptea scade, pana in 21 iunie, momentul solstitiului de vara.
Echinoctiul are loc de doua ori pe an, cel de primavara fiind primul in calendar. Al doilea echinoctiu este momentul cand Soarele trece din emisfera cereasca nordica in cea sudica, in jurul datei de 23 septembrie, reprezentand echinoctiul de primavara in emisfera sudica si echinoctiul de toamna in emisfera nordica.
Aceasta zi avea o importanta majora inca din Antichitate. Egiptenii, inainte de a sarbatori invierea lui Iisus, au tinut si sarbatoarea echinoctiului de primavara. Aceasta zi reprezenta renasterea si dominatia luminii, reprezentata de zei. Cum era iubirea dintre Isis si Osiris, al carei fruct a fost Horus, copilul Zeului Soarelui. Si grecii au sarbatorit aceasta zi, in cinstea Persefonei, care s-a intors in lume din imperiul lui Hades.
Sarbatoarea primaverii este legata de Zeita Iubirii: Afrodita se indragostise de Adonis, pe care l-a ascuns intr-un cufar, ca sa nu-l vada nimeni, sa fie numai al ei. Apoi, i-a incredintat cufarul Persefonei, care nu s-a putut abtine si l-a deschis, indragostitndu-se imediat de tanarul chipes. Si nu avea de gand sa i-l inapoieze Afroditei, tristetea acestea uscand pamanturile.
Nici macar tatal ei, Zeus, nu a reusit s-o consoleze, asa ca l-a condamnat pe Adonis ca sa petreaca o parte a anului cu Persefona, alta cu Afrodita, si o perioada sa fie singur. Astfel, frumosul tanar se intoarce in fiecare primavara la Afrodita, moment din care campiile se umplu de flori, iar culturile incep sa prinda viata de la atata iubire.
articol preluat cu multumirile de rigoare
duminică, 13 martie 2011
Mitomanul
Mitoman este acel individ care minte pentru a se simti bine si pentru a se simti securizat. De obicei este o persoana stearsa care nu poate iesi in evidenta cu nimic si de aceea nu poate face fata realitatii, asa ca foloseste minciuna ca solutie salvatoare. La aceste persoane sfera afectiva este deteriorata si tocmai de aceea remediul sau mai bine spus hrana afectivitatii pentru mitoman este gasita in minciuna.
Mitomanul are o satisfactie imensa in momentul in care in urma minciunilor bine croite si asezate in tipar, publicul naiv "pune botul" si il considera inteligent, altruist, extraordinar.
Mitomanul este constient de caracterul absurd al "creatiilor" sale, dar este la fel de constient ca satisfactia afectiva pe care o primeste este foarte importanta pentru el, incat nu are importanta ca mai toarna o mare minciuna voita.
Obiceiul lui de a minti in cele mai multe cazuri duce la afectarea relatiilor, pentru ca "minciuna are picioare scurte". Insa de multe ori asta nu il impiedica sa caute auditoriu in alta parte si in alta parte, pana cand se satura de aceasta viata de nomad si cauta sa se aseze.
Daca individul este constient de minciunile sale si nu prezinta alte simptome atunci el nu intra in sfera patologica. Acesta poate fi fie un mincinos ocazional, fie un mincinos din obisnuinta sau de ce nu un mincinos profesionist.
Nietzsche spune ca: "avem nevoie de minciuna pentru a trai". Si este adevarat. De multe ori suntem nevoiti sa mintim ca sa salvam o aparenta, ca sa ferim pe cineva drag de o suferinta sau de un adevar dureros. Eu le spun minciuni albe (este un termen preluat, care mi se pare potrivit si de bun simt) si personal le folosesc cand sunt constienta ca minciuna este necesara, este nevinovata si nu in ultimul rand nu lezeaza pe nimeni.
Cu totii ne putem numi mincinosi si cu totii intram in categoria de mincinosi ocazionali. Pentru ca nu exista sau nu a existat om pe planeta asta care sa nu fi spus macar o data in viata lui o minciuna. Metaforic vorbind termenul de minciuna este tradus ca fiind ceva "cusut cu ata alba".
In terapie ii spunem minciunii mecanism de aparare. Mecanismul de aparare este acel proces psihic inconstient, care vizeaza reducerea sau anularea efectelor neplacute, al pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea interna si/sau externa si ale caror manifestari - comportamente, idei sunt afectate.
Minciuna folosita ca mecanism de aparare are ca temei frica de pedeapsa. Tocmai de aceea, cand este descoperita ea nu trebuie pedespita ci inteleasa baza ei (frica) si actionat cu atentie ca sa nu o inlocuim prin pedeapsa cu o alta teama.
Adler explica pe inteles minciuna folosita ca mecanism de aparare, si anume: "o minciuna nu ar avea sens decat daca adevarul este periculos".
Minciuna patologica are ca temelie rautatea premeditata si poate fi cauzata de o personalitate slab dezvoltata sau de un deficit mintal, scopul ei avand un caracter distructiv. Mincinosii patologici sunt de obicei persoane care sufera de tulburari de personalitate sau au un dezechilibru mintal sau poate aparea in urma unei situatii nevrotice.
Mitomanul are o satisfactie imensa in momentul in care in urma minciunilor bine croite si asezate in tipar, publicul naiv "pune botul" si il considera inteligent, altruist, extraordinar.
Mitomanul este constient de caracterul absurd al "creatiilor" sale, dar este la fel de constient ca satisfactia afectiva pe care o primeste este foarte importanta pentru el, incat nu are importanta ca mai toarna o mare minciuna voita.
Obiceiul lui de a minti in cele mai multe cazuri duce la afectarea relatiilor, pentru ca "minciuna are picioare scurte". Insa de multe ori asta nu il impiedica sa caute auditoriu in alta parte si in alta parte, pana cand se satura de aceasta viata de nomad si cauta sa se aseze.
Daca individul este constient de minciunile sale si nu prezinta alte simptome atunci el nu intra in sfera patologica. Acesta poate fi fie un mincinos ocazional, fie un mincinos din obisnuinta sau de ce nu un mincinos profesionist.
Nietzsche spune ca: "avem nevoie de minciuna pentru a trai". Si este adevarat. De multe ori suntem nevoiti sa mintim ca sa salvam o aparenta, ca sa ferim pe cineva drag de o suferinta sau de un adevar dureros. Eu le spun minciuni albe (este un termen preluat, care mi se pare potrivit si de bun simt) si personal le folosesc cand sunt constienta ca minciuna este necesara, este nevinovata si nu in ultimul rand nu lezeaza pe nimeni.
Cu totii ne putem numi mincinosi si cu totii intram in categoria de mincinosi ocazionali. Pentru ca nu exista sau nu a existat om pe planeta asta care sa nu fi spus macar o data in viata lui o minciuna. Metaforic vorbind termenul de minciuna este tradus ca fiind ceva "cusut cu ata alba".
In terapie ii spunem minciunii mecanism de aparare. Mecanismul de aparare este acel proces psihic inconstient, care vizeaza reducerea sau anularea efectelor neplacute, al pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea interna si/sau externa si ale caror manifestari - comportamente, idei sunt afectate.
Minciuna folosita ca mecanism de aparare are ca temei frica de pedeapsa. Tocmai de aceea, cand este descoperita ea nu trebuie pedespita ci inteleasa baza ei (frica) si actionat cu atentie ca sa nu o inlocuim prin pedeapsa cu o alta teama.
Adler explica pe inteles minciuna folosita ca mecanism de aparare, si anume: "o minciuna nu ar avea sens decat daca adevarul este periculos".
Minciuna patologica are ca temelie rautatea premeditata si poate fi cauzata de o personalitate slab dezvoltata sau de un deficit mintal, scopul ei avand un caracter distructiv. Mincinosii patologici sunt de obicei persoane care sufera de tulburari de personalitate sau au un dezechilibru mintal sau poate aparea in urma unei situatii nevrotice.
marți, 8 martie 2011
Povestea martisorului
Se zice ca intr-o zi Soarele a coborat pe pamant sub forma de fata frumoasa. Zmeul rau a rapit fata frumoasa si a inchis-o in palatul lui rece si intunecat.
Nimeni nu avea curaj sa o salveze pe fata frumoasa asa ca timpul S-A ORPIT IN LOC, in tristete, in intuneric.
Si a stat asa pana in ziua in care un tanar voinic si-a luat inima indragostita si indurerata in dinti si a plecat in cautarea palatului rece si intunecat unde zacea iubita lui draga, si anume fata frumoasa.
Tanarul s-a luptat din greu cu zmeul si intr-un final a eliberat frumusetea. Insa a fost ranit, iar sangele lui s-a scurs pe zapada. Sangele cald a acoperit omatul care s-a topit, iar in acel loc au rasarit multi ghiocei.
Culoarea rosie simbolizea dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar culoarea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.
Poveste culeasa din popor :)
Nimeni nu avea curaj sa o salveze pe fata frumoasa asa ca timpul S-A ORPIT IN LOC, in tristete, in intuneric.
Si a stat asa pana in ziua in care un tanar voinic si-a luat inima indragostita si indurerata in dinti si a plecat in cautarea palatului rece si intunecat unde zacea iubita lui draga, si anume fata frumoasa.
Tanarul s-a luptat din greu cu zmeul si intr-un final a eliberat frumusetea. Insa a fost ranit, iar sangele lui s-a scurs pe zapada. Sangele cald a acoperit omatul care s-a topit, iar in acel loc au rasarit multi ghiocei.
Culoarea rosie simbolizea dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar culoarea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.
Poveste culeasa din popor :)
miercuri, 2 martie 2011
Imbecilul
este acel om a carui capacitati mintale sunt foarte reduse. Un neghiob, un tampit, care tradeaza si demonstreaza imbecilitatea. Cuvantul provine din latinescul imbecillus si francezul inbecile.
Se naste, creste si se dezvolta imbecil, crede ca reactiile celorlalti fata de imbecilitatea lui sunt forme de respect fata de propria persoana. Imbecilul nu poate fi contrazis, este detinatorul adevarului absolut care are dreptul suprem de a da sentinte.
Jobul ideal pentru un imbecil ar fi acela de a pune (a lipi cu picatura ce lipeste nimic, nimic nu dezlipeste) etichete pe borcanele de muraturi, gemuri, mustaruri. Imbecilul nu verbalizeaza prin dialog, el doar jigneste ceea ce il face fericit si implinit pentru ca si-a atins scopul.
Citeste fara sens tot ce stie ca impresioneaza, nu vorbeste prin fraze ci prin cuvinte rupte dintr-un context. Nu se poate comnunica cu el si oricat s-ar stradui cineva, o va face in zadar pentru ca el nu intelege nimic. Doar daca vorbeste in limbaj imbecil interlocurorul poate fi receptat si nici atunci nu este garantat.
Se considera superior, iar momentele penibile sunt pentru el momente de glorie. Este persoana care umbla cu presul, informatorul de servicu mereu pe faza si mereu la curent si pune la curent pesoanele sus puse care sunt in masura sa ia decizii de ridicare/coborare in grad. Datorita acestui fapt reuseste de multe ori sa primeasca functii de conducere.
Nu este prost si de multe ori are diplome care sa dovedeasca imbeclitatea. Este doar periculos de imbecil si din fericire pentru noi si nefericire pentru el, cel care ajunge in functii de conducere la un moment dat rateaza (rar sunt imbecili care nu sunt descoperiti), iar cel care nu se afirma ramane un ratat pentru tot restul vietii.
Se naste, creste si se dezvolta imbecil, crede ca reactiile celorlalti fata de imbecilitatea lui sunt forme de respect fata de propria persoana. Imbecilul nu poate fi contrazis, este detinatorul adevarului absolut care are dreptul suprem de a da sentinte.
Jobul ideal pentru un imbecil ar fi acela de a pune (a lipi cu picatura ce lipeste nimic, nimic nu dezlipeste) etichete pe borcanele de muraturi, gemuri, mustaruri. Imbecilul nu verbalizeaza prin dialog, el doar jigneste ceea ce il face fericit si implinit pentru ca si-a atins scopul.
Citeste fara sens tot ce stie ca impresioneaza, nu vorbeste prin fraze ci prin cuvinte rupte dintr-un context. Nu se poate comnunica cu el si oricat s-ar stradui cineva, o va face in zadar pentru ca el nu intelege nimic. Doar daca vorbeste in limbaj imbecil interlocurorul poate fi receptat si nici atunci nu este garantat.
Se considera superior, iar momentele penibile sunt pentru el momente de glorie. Este persoana care umbla cu presul, informatorul de servicu mereu pe faza si mereu la curent si pune la curent pesoanele sus puse care sunt in masura sa ia decizii de ridicare/coborare in grad. Datorita acestui fapt reuseste de multe ori sa primeasca functii de conducere.
Nu este prost si de multe ori are diplome care sa dovedeasca imbeclitatea. Este doar periculos de imbecil si din fericire pentru noi si nefericire pentru el, cel care ajunge in functii de conducere la un moment dat rateaza (rar sunt imbecili care nu sunt descoperiti), iar cel care nu se afirma ramane un ratat pentru tot restul vietii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)