" ... Intr-un fel sau altul, cu mici modificari, aproape toate intamplarile din povestea Frumoasei din Padurea Adormita pot sa aiba loc cu adevarat. Se intampla ca intr-adevar fetele sa se intepe in deget si sa lesine, se intampla sa adoarma in turnul lor si se intampla ca printii sa hoinareasca in padure in cautarea unei fecioare frumoase. singurul lucru care nu se poate intampla e ca toate lucrurile si toate fiintele sa ramana neschimbate, la aceeasi varsta, dupa atat de multi ani de absenta. Asta e o iluzie adevarata, fiindca asa ceva nu este doar improbabil, ci imposibil.
... atunci cand printul apare in sfarsit printesa va avea tot cincisprezece ani si nu treizeci, patruzeci, cincizeci, si ca vor avea intreaga viata inainte. Este iluzia tineretii perpetue, fiica modesta a iluziei nemuririi. E greu sa ii spui printesei in viata reala ca printii nu mai sunt barbati tineri si ca pana sa atinga varsta ei, devin regi si sunt mult mai putin interesanti.
... daca printesa il gaseste intr-adevar pe Printul cu merele de aur, de multe ori se simte in inferioritate si trebuie sa ii gaseasca acestuia cusururi ... ca sa-l coboare la nivelul ei ... ... daca printesa se multumeste cu mai putin, de pilda cu printul cu merele de argint sau chiar cu vre-un vanzator obisnuit de la magazinul alimentar - se va simti inselata in asteptari si-si va varsa naduful pe el, fiind tot odata mereu atenta la cele ce se petrec in jur, caci adevaratul Print ar putea sa apara.
... nici scenariul frigiditatii si nici antiscenariul magic nu ii ofera prea mari sanse de implinire. In plus, la fel ca in basm, printesa trebuie sa se confrunte nu doar cu vrajitoarea ei, ci si cu mama lui.
Scenariul acesta este important, pentru ca intr-un fel sau altul, foarte multi oameni de pretutindeni isi petrec viata in asteptarea rigor mortis*. ..."
Fragment din: "Ce spui dupa "Buna ziua" " - Eric Berne
*rigiditate postmortala = dupa moarte, musculatura de orice tip (neteda, cardiaca, scheletica) intra într-o stare de contractura sustinuta numita rigiditate musculara. Rigiditatea postmortala începe cu musculatura neteda din peretii arteriali, intestin, etc, care intra în rigiditate la 10-15 minute dupa moarte, continua cu miocardul, care intra în rigiditate la aproximativ 30-60 minute si apoi cu musculatura scheletica.
sâmbătă, 14 mai 2011
joi, 12 mai 2011
Influenţa limbajului pozitiv
"... Oamenii care folosesc limbajul pozitiv îşi asumă bucuroşi responsabilitatea. Se implică total în ceea ce fac. În loc să dea vina pe alţii, făcîndu-i pe ei răspunzători, se consideră stăpînii propriului destin. Nu sînt nişte victime şi nu vorbesc de parcă viaţa lor ar fi dirijată de împrejurări asupra cărora n-au nici un control.
Oamenii cu limbaj pozitiv modelează împrejurările. Atunci cînd acestea nu sînt favorabile, le schimbă. Cînd o situaţie nu poate fi schimbată, îşi adaptează reacţiile la împrejurări.
...
Cînd spuneţi: „Nu am destul timp" sau „N-am avut timp" susţineţi, de fapt, că nu vă controlaţi timpul. Aţi putea realiza mai mult dacă vi s-ar da cîteva ore în plus pe zi, dar cum nu vi s-a acordat această raţie suplimentară, nu puteţi face tot ce aveţi de făcut. Nu este vina dumneavoastră, sînteţi o victimă a lipsei de timp!
Oamenii care folosesc un limbaj pozitiv îşi asumă responsabilitatea pentru realizările şi nerealizările lor. Realizările dumneavoastră reflectă modul cum alegeţi să vă folosiţi timpul. Atunci cînd nu vă atingeţi scopurile, nu daţi vina pe lipsa de timp.
....
Stresul distructiv este rezultatul unor aşteptări nerealiste. Dacă am găsi un echilibru între ceea ce vrem să realizăm şi ceea ce suntem capabili să facem, nivelul stresului ar scădea foarte mult.
Nu e cazul să vă doriţi mai mult timp. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru modul în care vă folosiţi timpul pe care-l aveţi la dispoziţie şi recunoaşteţi că tot ceea ce faceţi şi tot ceea ce nu faceţi reflectă propriile dumneavoastră alegeri. Aduceţi-vă aminte de această alegere, vorbind despre timp într-un mod care afirmă că stă în puterea dumneavoastră să-l controlaţi.
...
Din moment ce n-am ales să mă simt bine, neplăcerile cu care m-am confruntat au fost alegerea şi responsabilitatea mea.
O trăsătură comună tuturor învingătorilor este aceea că-şi asumă responsabilitatea pentru ceea ce li se întîmplă. Nu joacă rolul „victimei". Nu se mulţumesc să se declare răspunzători atunci cînd lucrurile merg bine. Îmbrăţişează conceptul de responsabilitate personală atunci când situaţia nu e perfectă, în acest fel îşi rezervă puterea de a o schimba.
Neputinţa, incapacitatea de a schimba ceea ce nu ne place este un sentiment extrem de neplăcut, întrebaţi orice persoană care a fost ostatic în Orientul Mijlociu sau prizonier de război.
În realitate, sunt foarte puţine lucrurile pe care nu le putem schimba. Fireşte, nu vom schimba cursul unei tornade care s-a abătut asupra casei noastre, însă aceste situaţii imposibil de schimbat sunt relativ rare.
...
Oamenii care folosesc forţa cuvintelor au, cu siguranţă, opinii ferme şi nu le e teamă să şi le exprime la momentul potrivit. A convinge pe altcineva că punctul tău de vedere este cel corect te poate ajuta uneori să cîştigi bătălia, dar să pierzi războiul. Ca persoană cu un limbaj pozitiv, vreţi ca interlocutorii dumneavoastră să-si exprime ideile fără jenă şi să-i încurajaţi să gândească în mod creativ. Numai după ce evaluaţi meritele diverselor abordări puteţi determina cea mai bună cale de urmat.
...
Oamenii cu un limbaj pozitiv trec direct la subiect, înlătură vorbăria inutilă şi spun exact ce vor. În zilele noastre se spun atîtea vorbe goale, încît e o adevărată uşurare să găseşti pe cineva care nu se încurcă în fleacuri şi se concentrează pe o comunicare concisă şi precisă.
Oamenii cu un limbaj pozitiv ştiu exact ce vor să spună. Ei îşi iau angajamente în legătură cu ceea ce vor face, nu cu ceea ce „vor vedea dacă pot încerca să facă". Au întotdeauna grijă să inspire încredere.
Comunicarea este o stradă cu două sensuri; aceşti oameni pozitivi, pe lîngă exprimarea precisă, stăpînesc foarte bine şi ascultarea activă, însă nu se bazează pe faptul că înţeleg totul perfect de prima oară. Îşi demonstrează aptitudinile de comunicare având grijă să verifice că au înţeles exact ceea ce aţi vrut să spuneţi. ..."
Fragmente din "Influenţa limbajului pozitiv" - GEORGE R. WALTER
Oamenii cu limbaj pozitiv modelează împrejurările. Atunci cînd acestea nu sînt favorabile, le schimbă. Cînd o situaţie nu poate fi schimbată, îşi adaptează reacţiile la împrejurări.
...
Cînd spuneţi: „Nu am destul timp" sau „N-am avut timp" susţineţi, de fapt, că nu vă controlaţi timpul. Aţi putea realiza mai mult dacă vi s-ar da cîteva ore în plus pe zi, dar cum nu vi s-a acordat această raţie suplimentară, nu puteţi face tot ce aveţi de făcut. Nu este vina dumneavoastră, sînteţi o victimă a lipsei de timp!
Oamenii care folosesc un limbaj pozitiv îşi asumă responsabilitatea pentru realizările şi nerealizările lor. Realizările dumneavoastră reflectă modul cum alegeţi să vă folosiţi timpul. Atunci cînd nu vă atingeţi scopurile, nu daţi vina pe lipsa de timp.
....
Stresul distructiv este rezultatul unor aşteptări nerealiste. Dacă am găsi un echilibru între ceea ce vrem să realizăm şi ceea ce suntem capabili să facem, nivelul stresului ar scădea foarte mult.
Nu e cazul să vă doriţi mai mult timp. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru modul în care vă folosiţi timpul pe care-l aveţi la dispoziţie şi recunoaşteţi că tot ceea ce faceţi şi tot ceea ce nu faceţi reflectă propriile dumneavoastră alegeri. Aduceţi-vă aminte de această alegere, vorbind despre timp într-un mod care afirmă că stă în puterea dumneavoastră să-l controlaţi.
...
Din moment ce n-am ales să mă simt bine, neplăcerile cu care m-am confruntat au fost alegerea şi responsabilitatea mea.
O trăsătură comună tuturor învingătorilor este aceea că-şi asumă responsabilitatea pentru ceea ce li se întîmplă. Nu joacă rolul „victimei". Nu se mulţumesc să se declare răspunzători atunci cînd lucrurile merg bine. Îmbrăţişează conceptul de responsabilitate personală atunci când situaţia nu e perfectă, în acest fel îşi rezervă puterea de a o schimba.
Neputinţa, incapacitatea de a schimba ceea ce nu ne place este un sentiment extrem de neplăcut, întrebaţi orice persoană care a fost ostatic în Orientul Mijlociu sau prizonier de război.
În realitate, sunt foarte puţine lucrurile pe care nu le putem schimba. Fireşte, nu vom schimba cursul unei tornade care s-a abătut asupra casei noastre, însă aceste situaţii imposibil de schimbat sunt relativ rare.
...
Oamenii care folosesc forţa cuvintelor au, cu siguranţă, opinii ferme şi nu le e teamă să şi le exprime la momentul potrivit. A convinge pe altcineva că punctul tău de vedere este cel corect te poate ajuta uneori să cîştigi bătălia, dar să pierzi războiul. Ca persoană cu un limbaj pozitiv, vreţi ca interlocutorii dumneavoastră să-si exprime ideile fără jenă şi să-i încurajaţi să gândească în mod creativ. Numai după ce evaluaţi meritele diverselor abordări puteţi determina cea mai bună cale de urmat.
...
Oamenii cu un limbaj pozitiv trec direct la subiect, înlătură vorbăria inutilă şi spun exact ce vor. În zilele noastre se spun atîtea vorbe goale, încît e o adevărată uşurare să găseşti pe cineva care nu se încurcă în fleacuri şi se concentrează pe o comunicare concisă şi precisă.
Oamenii cu un limbaj pozitiv ştiu exact ce vor să spună. Ei îşi iau angajamente în legătură cu ceea ce vor face, nu cu ceea ce „vor vedea dacă pot încerca să facă". Au întotdeauna grijă să inspire încredere.
Comunicarea este o stradă cu două sensuri; aceşti oameni pozitivi, pe lîngă exprimarea precisă, stăpînesc foarte bine şi ascultarea activă, însă nu se bazează pe faptul că înţeleg totul perfect de prima oară. Îşi demonstrează aptitudinile de comunicare având grijă să verifice că au înţeles exact ceea ce aţi vrut să spuneţi. ..."
Fragmente din "Influenţa limbajului pozitiv" - GEORGE R. WALTER
„Handicapurile noastre nu sunt decât barierele sau uşile pe care le acceptăm înaintea noastră. Suntem răspunzători pentru provocările cu care ne confruntăm." Sonny Hendrix
Dati-le de ştire celorlalţi că sunteţi mândri de ei. În loc să spuneţi: „Sunt sigur că el ştie că sunt mândru de el", spuneţi: „Sunt mândru de tine."
joi, 5 mai 2011
Pastila pentru frica
"In momente in care simtim frica, ingrijorare, teama, anxietate, preocupare excesiva, emotii intense negative suparatoare este bine sa repetam afirmatiile de mai jos:
- este neplacut ca mi s-a intamplat asa ceva, insa nu este cel mai neplacut lucru care mi se putea intampla;
- pot face fata si la situatii si mai rele decat cea in care ma regasesc acum;
- este rau sa traiesc astfel de emotii, dar nu dezastruos;
- este neaplacut sa am astfel de ganduri, dar nu catastrofal;
- pot accepta ca in viata mi se pot intampla si lucruri pe care nu mi le doresc;
- gandirea pozitiva si realista ma ajuta sa imi mentin echilibrul."
dupa D. David
- este neplacut ca mi s-a intamplat asa ceva, insa nu este cel mai neplacut lucru care mi se putea intampla;
- pot face fata si la situatii si mai rele decat cea in care ma regasesc acum;
- este rau sa traiesc astfel de emotii, dar nu dezastruos;
- este neaplacut sa am astfel de ganduri, dar nu catastrofal;
- pot accepta ca in viata mi se pot intampla si lucruri pe care nu mi le doresc;
- gandirea pozitiva si realista ma ajuta sa imi mentin echilibrul."
dupa D. David
joi, 28 aprilie 2011
Vorbeste-mi... am atatea sa-ti spun
"...Alergi spre ceva, găseşti altceva...
Alergi spre cineva, te regăseşti pe tine!
...Orice relaţie de iubire şi orice relaţie de cuplu, care uneori decurge din prima, începe printr-o neînţelegere. Intîlnirea marchează perioada tuturor speranţelor nebuneşti. Ea presupune iluzia că nevoia fundamentală a fiecăruia de a se simţi o fiinţă împlinită va fi astfel satisfăcută, este mirajul unei posibile reparaţii a suferinţei de a te fi născut (a fi asemeni celuilalt şi a fi totul pentru celălalt) şi a rănilor din copilărie (a exista, a fi recunoscut, înţeles, auzit). Intâlnirea înseamnă posibilitatea de a transforma toate acestea într-o constantă a vieţii noastre.
Literatura din toate timpurile arată că starea de îndrăgostire cu greu poate dura. La aceasta, un îndrăgostit convins răspunde: „Ştiu, dar nu cred." Şi mulţi vor încerca să demonstreze că este posibil, întemeind un cuplu.
...
Dincolo de jocul imaginilor frumoase, o altă neînţelegere provine din capcanele ideologiei îndrăgostirii, care s-a dezvoltat, s-a înrădăcinat şi este întreţinută în cultura noastră. Starea de îndrăgostire, sub toate reprezentările ei, este percepută ca promisiune de a satisface un anumit număr de
dorinţe şi de nevoi, resimţite ca esenţiale sau îndreptăţite.
Ca urmare a acestei percepţii, se creează o mişcare dublă: aşteptăm de la celălalt să recunoască, să admită că pretenţiile noastre sunt îndreptăţite şi să le satisfacă în cea mai mare parte. La randul nostru, ne simţim gata să fim buni pentru el. Toate acestea într-o perspectivă pozitivă, dorind să aducem satisfacţie.
...
Să fim totul pentru celălalt, iar el să fie totul pentru noi, mai cu seamă să poată înţelege totul, să ne satisfacă totul, fără ca măcar să fim nevoiţi a i-o cere: „Dacă mă iubeşte cu adevărat trebuie să simtă ce anume îmi face plăcere."
...marea speranţă a cuplului este tocmai această stare paradisiacă ce ne dă dreptul (fără ca măcar sa fie nevoie să cerem) şi la îngrijirile materne necondiţionate (garantate de iubirea celuilalt), şi la afecţiunea întotdeauna disponibilă, şi la iubirea gratuită, şi la înţelegerea profundă, de nezdruncinat, şi la sprijin, şi la siguranţă.
...
Calea iubirii nu e neapărat şi calea fericirii. Ci mai cu seama înseamnă asumarea iubirii şi a riscurilor pe care aceasta le comportă, cum ar fi suferinţa izvorîtă din întristarea fantasmatică adusă de faptul că celălalt e negliijent, deci purtător al unei lipse ce ne trimite la propria noastră lipsă.
Da, simt nevoia ca privirea ta să poposească asupră-mi, dar mai simt şi nevoia ca vorba ta să vină spre mine. ... "
JACQUES SALOME - Vorbeste-mi ... am atatea sa-ti spun
Alergi spre cineva, te regăseşti pe tine!
...Orice relaţie de iubire şi orice relaţie de cuplu, care uneori decurge din prima, începe printr-o neînţelegere. Intîlnirea marchează perioada tuturor speranţelor nebuneşti. Ea presupune iluzia că nevoia fundamentală a fiecăruia de a se simţi o fiinţă împlinită va fi astfel satisfăcută, este mirajul unei posibile reparaţii a suferinţei de a te fi născut (a fi asemeni celuilalt şi a fi totul pentru celălalt) şi a rănilor din copilărie (a exista, a fi recunoscut, înţeles, auzit). Intâlnirea înseamnă posibilitatea de a transforma toate acestea într-o constantă a vieţii noastre.
Literatura din toate timpurile arată că starea de îndrăgostire cu greu poate dura. La aceasta, un îndrăgostit convins răspunde: „Ştiu, dar nu cred." Şi mulţi vor încerca să demonstreze că este posibil, întemeind un cuplu.
...
Dincolo de jocul imaginilor frumoase, o altă neînţelegere provine din capcanele ideologiei îndrăgostirii, care s-a dezvoltat, s-a înrădăcinat şi este întreţinută în cultura noastră. Starea de îndrăgostire, sub toate reprezentările ei, este percepută ca promisiune de a satisface un anumit număr de
dorinţe şi de nevoi, resimţite ca esenţiale sau îndreptăţite.
Ca urmare a acestei percepţii, se creează o mişcare dublă: aşteptăm de la celălalt să recunoască, să admită că pretenţiile noastre sunt îndreptăţite şi să le satisfacă în cea mai mare parte. La randul nostru, ne simţim gata să fim buni pentru el. Toate acestea într-o perspectivă pozitivă, dorind să aducem satisfacţie.
...
Să fim totul pentru celălalt, iar el să fie totul pentru noi, mai cu seamă să poată înţelege totul, să ne satisfacă totul, fără ca măcar să fim nevoiţi a i-o cere: „Dacă mă iubeşte cu adevărat trebuie să simtă ce anume îmi face plăcere."
...marea speranţă a cuplului este tocmai această stare paradisiacă ce ne dă dreptul (fără ca măcar sa fie nevoie să cerem) şi la îngrijirile materne necondiţionate (garantate de iubirea celuilalt), şi la afecţiunea întotdeauna disponibilă, şi la iubirea gratuită, şi la înţelegerea profundă, de nezdruncinat, şi la sprijin, şi la siguranţă.
...
Calea iubirii nu e neapărat şi calea fericirii. Ci mai cu seama înseamnă asumarea iubirii şi a riscurilor pe care aceasta le comportă, cum ar fi suferinţa izvorîtă din întristarea fantasmatică adusă de faptul că celălalt e negliijent, deci purtător al unei lipse ce ne trimite la propria noastră lipsă.
Da, simt nevoia ca privirea ta să poposească asupră-mi, dar mai simt şi nevoia ca vorba ta să vină spre mine. ... "
JACQUES SALOME - Vorbeste-mi ... am atatea sa-ti spun
marți, 19 aprilie 2011
Schimbarea
Cu totii dorim in anumite situatii sa ne schimbam.
Sa stergem cu buretele tot ce a fost si sa continuam cu ce va fi, in speranta ca ce a fost nu ne va influenta ceea ce urmeaza sa fie.
Insa calea cea eficienta si sigura catre schimbare nu este uitarea sau eliminarea, ci acceptarea, iar mara revelatie a acceptarii este schimbarea.
Numai acceptand ce simtim, intelegand ce simtim vom afla cine suntem si ce vrem de fapt.
Acceptarea este premiza schimbarii.
Daca vom dori sa schimbam ceva, sa devenim mai buni, sa continuam pe drumul dezvoltarii personale, incearcam sa acceptam ce simtim acum, sa intelegem si sa devenim constienti de ce ni se intampla, ca mai apoi sa incercam sa controlam, sa schimbam si sa finalizam.
Sa stergem cu buretele tot ce a fost si sa continuam cu ce va fi, in speranta ca ce a fost nu ne va influenta ceea ce urmeaza sa fie.
Insa calea cea eficienta si sigura catre schimbare nu este uitarea sau eliminarea, ci acceptarea, iar mara revelatie a acceptarii este schimbarea.
Numai acceptand ce simtim, intelegand ce simtim vom afla cine suntem si ce vrem de fapt.
Acceptarea este premiza schimbarii.
Daca vom dori sa schimbam ceva, sa devenim mai buni, sa continuam pe drumul dezvoltarii personale, incearcam sa acceptam ce simtim acum, sa intelegem si sa devenim constienti de ce ni se intampla, ca mai apoi sa incercam sa controlam, sa schimbam si sa finalizam.
vineri, 15 aprilie 2011
O poveste trista si ne rugam pentru un final fericit
Dar sa va spun cum l-am cunoscut pe George
Acum 3 ani si vreo 2 luni, eram cu fetita mea in spitalul de recuperare Robanescu. Eram speriata pentru ca nu stiam ce se va intampla cu Sara (asta se intampla inaite de operatia ei) si ce caut in acest spital in conditiile in care copila mea nu putea sa faca prea mult lucruri... dar asta este alta poveste despre care voi scrie cand voi fi pregatita.
Intr-o seara tarziu, a fost internat in salonul in care eram, un baietel care m-a speriat. Era intr-o stare de sanatate greu de descris. Nu ma puteam uita la el. Plangea cu niste zgomote greu de descris... o jale si o groaza iti starneau sunetele pe care le scotea si, continu scrasnea din dinti. Asa a tinut-o toata noaptea. Eram oripilata, ingrozita, speriata ... iar mama lui, pe langa ca nu stia ce sa ii mai faca sa il linisteasca se simtea prost fata de mine care tot scoteam oftaturi. Imi era frica pentru copilul acela care m-a socat desi nu credeam ca ma va mai soca ceva vreodata.
A doua zi am inceput sa ma apropiu de copil, sa vorbesc cu mama lui sa ii cunosc povestea. M-am ingrozit de ce am auzit dar si mai tare m-am ingrozit de ce am vazut. Pe 19 noiembrie 2006 la un spital de copii din Bucuresti, George era operat pentru a doua oara. Ii scurtau intestinul subtire si intestinul gros cu un metru. In timpul operatiei copilul intra in stop respirator si evident in coma. De atunci nu si-a mai revenit.
Pe 25 noiembrie in acelasi an l-au operat din nou pentru ca a dat in peritonita (copilul fiind in coma). I-a fost scos din functie colonul cu ileostomie de ansa... pe romaneste copilul are colonul inchis, adica nu face nevoile mari prin anus si are atasata de burtica in lateral o punga speciala (practic are o gaura prin care este tras intestinul) pe unde isi elimina mancarea semidigerata.
De atunci acest copil este in coma. Este mult de povestit prin ce au trecut si cum au putere sa depaseasca aceste momente INUMANE. Copilul are nevoie de o operatie de transplant de intestin, operatie ce va fi posibila in Franta, dar aceasta operatie poate fi posibila numai dupa ce el isi va reveni din punct de vedere neurologic (adica dupa ce iese din coma).
Mama, Aurora Dumitrescu este un munte de speranta. Cred ca prin ea trece o cascada de gandire pozitiva. Nu si permite sa gandeasca altfel decat pozitiv. Nu am vazut aceasta femeie (si am trait ceva vreme impreuna ...in acelasi salon, dar si cand ne-am mai vazut vizitandu-i) plangand sau gandind negativ despre copil sau situatie in sine, sau spunand vre-o-data ca s-a saturat.. sau sa se planga de ceva... NICIDATA..
Isi petrec zilele amare in modesta casa la Mioveni si din cand in cand mai vin la Bucuresti la spitalul de recuperare Robanescu unde stau cate 2 saptamani. Traiesc din salariul mamei de ingrijire copil cu probleme si din alocatia lui. Copilul cu greu este intretinut din acel salariu si acea alocatie, nevoile lui fiind foarte mari. Are nevoie de pampers, acele pungi de unica folosinta prin care elimina mancarea semidigerata, tratamente costisitoare medicamentoase, mancare si cate si mai cate. Dar cu economie si agoniseala la sange reuseste sa acopere cerintele lunare.
Insa, ca sa reuseasca sa accelereze procesul de recuperare mama doreste sa il duca la un centru de la Targovoste, unde pe langa faptul ca pot face gimnastica mai sunt si alte proceduri pe care nu au avut posibilitatea financiara sa le incerce (acupunctuta, reflexoterapie, gimnastica chinezeasca...). Mersul la Targoviste inseamna bani cu care sa inchirieze o masina care sa ii transporte pana acolo, bani pentru ca sa inchirieze un apartament in Targoviste in care sa stea o perioada cat fac procedurile, bani ca sa isi poata plati procedurile acest centru fiind privat.
Bani pe care nu ii au.
Ne rugam ca aceasta poveste sa aiba Happy end!!! Insa pe langa rugaciune acest copil are nevoie si de ceva sprijin financiar.
Daca doresti sa participi la un mult dorit si asteptat final fericit poti sa o faci printr-o donatie in contul Mamei
Aurora Dumitrescu
de la banca
Transilvania
RO54BTRL04301201H82917XX
Si tu poti sa daruiesti!!!
joi, 7 aprilie 2011
Pastila pentru FURIE
Ori de cate ori simtim emotii intense negative, suparatoare, care ne-ar putea pune probleme (cand suntem furiosi de multe ori spunem su facem ceva ce mai tarziu regretam) este bine sa repetam afirmatiile de mai jos:
- Mi-as dori ca situatia sa fie alta, insa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta
- Pot sa accept ca in viata mi se intampla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut, dar am mai trecut prin asta
- Pot suporta sa mi se intample asa ceva, desi nu imi doresc si nu imi place
- Pot accepta ca am facut asta, chiar daca preferam sa nu o fac
- Pot accepta comportamentul celorlalti, chiar daca acestia nu fac intotdeauna ce mi-as dori eu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)