Umbra pe ceasul solar - Poveste terapeutica

"In Orient, un rege a dorit odata sa-si multumeasca supusii. Pentru ca ei nu cunosteau ce este un ceas, a adus un ceas solar din una din calatoriile sale. Darul sau a schimbat viata oamenilor din regat. Ei au inceput sa diferentieze partile zilei si sa- si imparta timpul. Au devenit mai punctuali, mai ordonati, mai increzatori si productivi, ei au produs mari bogatii si au realizat un inalt standard de viata.

 

Când regele a murit, supusii sai s-au intrebat cum sa-si arate recunostinta fata de realizarile sale. Pentru ca ceasul solar simboliza generozitatea regelui si fusese cauza succesului lor, au decis sa construiasca in jurul lui un splendid templu cu o cupola de aur. Dar când templul a fost terminat si cupola s-a inaltat deasupra ceasului, razele soarelui nu mai ajungeau la cadran. Umbra, care spunea cetatenilor timpul, a disparut; punctul comun al orientarii, ceasul solar, era acoperit.

 

Un cetatean nu mai era punctual, altul nu mai prezenta incredere, al treilea nu mai era productiv. Fiecare actiona dupa capul sau. Regatul s-a prabusit."

Scufita Rosie - O reactie martiana

"Intro zi, mama o trimite pe Scufita Rosie (SR) in padure, sa-i duca bunicii de mancare, iar pe drum, ea se intalneste cu un lup. Ce fel de mama trimite o fetita in padure, cand acolo exista lupi? De ce nu s-a dus chiar mama, sau de ce nu a insotito pe SR? Daca bunica era asa neajutorata, de ce o lasa mama sa locuiasca de una singura, intro coliba, atat de departe? Si daca SR trebuia totusi sa mearga la bunica, de ce mama nu a avertizato sa nu se opreasca la vorba cu lupii?

Povestea arata ca fetitei nu i s-a spus clar niciodata ca e periculos sa faca asa ceva. Nici o mama nu poate fi atat de proasta; se pare, asadar, ca mamei nu-i pasa prea mult ce se intampla cu SR sau poate chiar voia sa scape de ea. De asemenea, nici o fetita nu poate fi atat de proasta: cum a putut SR sa se uite la ochii, urechile, mainile si dintii lupului si sa creada ca e bunica ei? De ce nu a fugit din coliba cat mai repede? Si apoi, ce fetita rautacioasa, sa adune pietre si sa le puna in burta lupului! In orice caz, orice fata cu judecata sanatoasa, dupa ce a vorbit cu lupul, nu s-ar fi porit sa culeaga flori, ci si-ar fi spus: "ticalosul ala o sa o manance pe bunica daca nu gasesc repede pe cineva care sa ma ajute!"

Nici macar bunica si vanatorul nu sunt dincolo de orice banuiala. Daca privim dramatis persoane din aceasta poveste ca pe niste oameni adevarati, fiecare cu propriul scenariu, vedem cat de bine se impletesc personalitatile lor, dintr-un punct de vedere martian.

1. Mama incearca, evident, sa isi piarda "accidental" fiica sau, cel putin, vrea sa sfarseasca prin a spune: "ce groaznic, in vremurile astea nu mai poti nici macar sa te plimbi prin parc fara ca un lup ..." etc.

2. Lupul, in loc sa manance ierburi si alte asemenea vietati, se intinde evident mai mult decat ii e plapuma si stie probabil ca in felul asta va sfarsi prost, asa ca pesemne cauta necazul cu lumanarea. Evident, l-a citit pe Nietzsche sau alt ganditor din aceasta categorie (daca poate sa vorbeasca si sa-si puna pe cap boneta, de ce nu ar fi in stare sa citeasca?), iar motto-ul lui e ceva de genul "traieste primejdios si mori cu glorie".

3. Bunica locuieste singura si-si lasa usa neincuiata, asa ca, poate, spera sa se intample cava interesant, ceva ce nu s-ar putea petrece daca ar locui cu familia. Poate de asta nu s-a mutat la rude sau macar pe aceeasi strada cu ele. Probabil ca e inca suficient de tanara ca sa guste aventura, din moment ce SR este doar o copilita.

4. Vanatorul este, evident, un salvator caruia ii place sa isi chinuie adversarul invins, cu ajutorul unor adorabile fetite neintinate: fara dor si poate, un scenariu adolescentin.

5. SR ii spune lupului cat se poate de explicit unde o poate revedea, ba chiar se urca in pat cu el. E clar ca joaca "Voila" si, in cele din urma, intreaga poveste o face foarte fericita.

Adevarul este ca toate personajele din poveste cauta sa traiasca o intamplare palpitanta aproape cu orice pret. Daca luam rasplata finala in sensul ei propriu, se poate spune ca toata tatasenia a fost un complot menit sa ii vina de hac bietului lup, facandul sa creada ca e mai desptept decat toti si folosindo pe SR drept momeala. In acest caz, morala povestii nu e aceea ca fecioarele nevinovate trebuie sa evite padurile in care se gasesc lupi, ci ca lupii ar trebui sa nu se apropie de fecioarele aparent nevinovate si de bunicile acestora; pe scurt, un lup nu ar trebui sa umble prin padure singur.

De aici se naste si intrebarea interesanta: CE A FACUT MAMA DUPA CE S-A DESCOTOROSIT DE SR PE ZIUA RESPECTIVA?

... Intrebarea cruciala aici este: cu o asemenea mama si cu o asemenea experienta, cum arata SR devenita femeie adulta? ..."

Fragment din "Ce spui dupa "Buna ziua"?" - Eric Berne

Gandeste sanatos

"Oricine se poate bucura de o sănătate excelentă dacă urmează o cale adevărată spre aceasta.

... Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.

Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

 ...

Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul, organismul. Fiecare celulă în parte - oricât de mică - este o scânteie infinit de mică a Minţii.

Nu există în întreg Universul un singur punct care să nu fie locuit de către Minte, prin urmare nu există nici un singur atom în corpul omenesc care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă.

...Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.

...Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate. Putem spune că în viaţa noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa şi este greşit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da o boală. S-a mai arătat faptul că Mintea Universală este în întregime neutră, nu are nici o dorinţă personală, se manifestă printr-o lege impersonală. Este dirijată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă este îndeajuns de intensă şi clară, aşa ca să devină dominantă. Spiritul este personal, dar Legea este impersonală. Este Legea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.

...Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă. Aceeaşi Lege a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii. Elementul personal între Dumnezeu şi om nu intră deloc în discuţie în sensul condamnării sau pedepsirii. Aşa că argumentul că Divinitatea este crudă şi pedepseşte cu boală, este o judecată incorectă. ..."

Fragmente din cartea "Mintea poate vindeca" - FREDERICK BAILES 

Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea - Metafora terapeutica

In caldura zilei, un tata mergea prin praful strazilor Keshan-ului cu fiul sau si un magar. Tatal calarea magarul, iar fiul il conducea. "Bietul copil", a spus un trecator." Micutele sale picioare incearca sa tina pasul cu magarul. Cum poate omul sa lenveasca pe magar, când vede ca baiatul isi scoate sufletul alergând."
Tatal a pus aceste cuvinte la inima, a coborât de pe magar la urmatorul colt, si l-a lasat pe baiat sa urce pe magar.

Dar nu dupa mult timp, un trecator a ridicat vocea si a spus, "Ce rusine! Micutul sta acolo ca un sultan, in timp ce batrânul sau tata merge pe lânga magar." Aceasta remarca l-a ranit foarte tare pe baiat si l-a rugat pe tatal sau sa se aseze in spatele sau pe magar.

"Ai vazut vreodata asa ceva", a spus o femeie cu fata acoperita, "o asemenea cruzime pentru animale! Spatele bietului animal s-a indoit de greutate, iar acest batrân bun de nimic si trândavul sau fiu stau ca

si cum ar fi un divan - biata creatura!" Tintele acestei critici au fost amândoi si, fara sa spua un cuvânt au coborât de pe magar.

Dar au facut numai câtiva pasi când un strain a inceput sa faca haz de ei spunând: "Slava cerului ca nu sunt atât de prost. De ce plimbati magarul, când el nu este de nici un folos, daca nu cara pe unul dintre voi?

Tatal a impins o mâna de paie in gura magarului si l-a luat pe dupa umeri pe fiul sau."Indiferent de ce facem", a spus el, "exista cineva care nu este de acord cu asta. Cred ca stim ceea ce este bine pentru noi."

Curs de formare profesională continuă

“Actualităti terapeutice în tratamentul depresiei”

Bucuresti 16 - 17 iulie 2011
“Actualitati terapeutice in tratamentul depresiei” este un program dezvoltat pentru a aborda aspectele clinice ale depresiei de-a lungul varstelor: copiii, adolescenti si adulti. Scopul acestui curs este de a va familiariza cu informatii care sunt intotdeauna usor accesibile, dar pe care este adesea necesar sa la cunoastem pentru a ne ingriji sau pentru a fi un aliat terapeutic al depresivului si, mai mult chiar, pentru a-l face sa inteleaga deciziile medicale.

Cursul cuprinde o scurta parte teoretica si se axeaza pe tratament, interventii si aplicatii practice, incluzand metode si tehnici originale pentru abordarea terapeutica a copilului, adolescentului si a adultului in depresie si tentativele de suicid.

Din tematica: Consideraţii teoretice, tentativele de suicid, modele de analiză funcţională, metode şi tehnici de intervenţie terapeutică, plan de tratament şi intervenţie în depresia la copiii, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de suicid la adolescenţi, plan de tratament şi intervenţie în depresia la adulţi, plan de tratament şi intervenţie în tentativele de siucid la adulţi, evaluarea cunoştinţelor.

Orar: Sambata 16 iulie, orele 9:00 – 18:30; Duminica 17 iulie, orele 8:30 – 15:00.

Formator: Psih.Dr. Mariana Costache, formator si supervisor ARHRTE (Asociaţia Română de Hipnoză clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană).

Publicul tinta: psihologi clinicieni, psihoterapeuti în supervizare sau autonomi interesati de problematica depresiei , în special diagnosticul si interventia terapeutică, la copii, adolescenti si adulti. De asemenea cursul se adresează și psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție în abordarea depresiei.

Se acorda 10 credite pentru acest curs de 15 ore de la Colegiul Psihologilor din Romania.

Cum e cu perfectiunea?

"Incercand sa atingem inaccesibilul, facem sa devina imposibil si ceea ce ar fi fost realizabil" Watzlawick

De multe ori tindem catre perfectiune. Consideram ca numai perfectiunea ne-ar face sa ne simtim bine. Credem cu tarie ca numai atunci cand suntem perfecti putem ajunge sa fim impliniti, fericiti. Si, in tot acest timp cat muncim cu toate celulele corpului nostru ca sa ajungem la perfectiune, nu ne dam seama ca de fapt pierdem esentialul. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa ii bucuram pe cei de langa noi, uitam sa iubim si uitam sa ne lasam iubiti.

Cerem si celor de langa noi sa se ridice la asteptarile noatre si nu acceptam nici cea mai mica abatere de la traiectorie.

Suntem noi fericiti cu noi asa PERFECTI? Si daca am ajuns la concluzia ca nu suntem, ce ne facem? Ca ne-am obisnuit sa tindem catre perfectiune si consideram ca nu ne mai putem deconecta?

Primul pas catre rezolvarea acestei dileme ar fi sa incepem sa coboram stacheta. Treptat, putin, putin cate putin, cate o jumatate de milimetru in fiecare zi. Apoi din ce in ce mai mult, pana ajungem la niveul la care consideram ca putem echilibra balanta. Ca e in regula daca ne scapa cate o imperfectiune. Ca e in regula daca cel de langa noi a facut ceva gresit. Ca atunci cand dam cu stangul in dreptul in loc sa ne enervam, ne amuzam. Si dupa aceasta munca de iesit din perfectiunea intruchipata (trebuie sa recunoastem ca este o munca grea si de lunga durata) vom ajunge la concluzia ca de fapt suntem mult mai eficienti din toate punctele de vedere, din momentul in care am inceput sa devenim mai putin perfecti.

Numai prin ceea ce putem face pentru noi si pentru cei de langa noi ne face sa ne simtim bine si ne putem inalta spre acele limite ale POSIBILULUI.

Metafora terapeutica - Alegerea

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale. 

Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.

Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”
… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
“Sunt parte din problema sau din solutie?”


adaptare dupa un text de Bruno Ferrero