Despre dragoste

“…..................


… Cu totii dorim sa fim iubiti, este un sentiment care vine din insasi neuropsihologia creierului nostru. Prin dragoste creierul se imbogateste cu serotonina si endorfine, suntem rezistenti la stress, colectam mai multa energie si avem sentimentul de implinire. Desi iubirea este un lucru care se “invata treptat” pe parcursul dezvoltarii individuale, creierul uman are dinainte mecanismul preformat gata sa declanseze cascada reactiilor emotional-vegetative ale dragostei si sursa tuturor “relelor” este in aria prefrontala si a legaturilor ei cu formatiunile de la baza creierului1.

Deci, am putea spune ca suntem nascuti sa iubim!

Da, nu pot sa neg. Cu toate acestea, s-a demonstrat ca acest mecanism preformat si determinat genetic este intretinut, intarit sau deturnat de influentele familiale, educationale, culturale, sociale si chiar politice din mediul in care individul vietuieste.

Deci cum spun unii autori*, noi nu sunt suntem prizonierii genelor atunci cand iubim, mai avem o sansa!

Indivizii dependenti, adictivi la dragoste vad dragostea ca o nevoie fara de care nu pot supravietui, ei tind sa adopte o atitudine care sa-i faca iubiti, cocolositi, protejati, se pun intr-o pozitie inferioara in relatiile cu persoanele de care vor sa fie iubiti, solicita direct sau indirect dovezi de afectiune si le cauta sau genereaza pentru a-si lua “doza” zilnica de drog. Ca orice adictiv, ei sunt constrangatori si manipulativi si contrar celor ce doresc, ei sfarsesc rejectati, repudiati si singuri.

La polul opus sa afla indivizii care vad dragostea ca ceva de dorit dar nu singurul lucru care ii poate face fericiti si impliniti. Dragostea nu este singurul lucru care contribuie la realizarea umana si stima de sine.

Daca vrei sa stii ce fel de individ esti evalueaza afirmatiile urmatoare, cat de mult esti de acord cu ele, de la:

a fi total de acord (5),

partial de acord (4),

neutru (3),

partial dezacord (2)

si

total dezacord (1).

In paranteza este scorul pentru raspunsul tau. Apoi aduna scorul fiecarei afirmatii si fa totalul. Deci evalueaza afirmatiile cat mai adevarat (nu te gandi prea mult, alege primul raspuns care iti vine in minte dupa ce citesti intrebarea):

1. Nu pot fi fericit fara ca cineva sa ma iubeasca

2. Daca altii nu ma plac nu voi fi fericit

3. Daca oamenii de care-mi pasa imi intorc spatele inseamana ca nu sunt bun

4. Daca cineva pe care iubesc nu ma iubeste insemana ca nu sunt vrednic de a fi iubit

5. Daca sunt departe de altii sunt nefericit

Acum fa scorul total si afla ca, cu cat scorul este mai mare cu atat esti mai dependent de dragoste, deci mai vulnerabil. Cum ti-a iesit, unde te plasezi? incearca sa fii corect cu tine insati!

Iti mai spun o “smecherie”, ia o foaie de hartie si scrie toate activitatile care iti fac placere: de ex. sa citesti, sa asculti muzica, sa gatesti, sa mergi pe bicicleta, sa alergi sau sa faci altfel de sport, sa te duci sa faci o activitate voluntara, sa navighezi pe internet, sa mergi la pescuit sau sa-ti ingrijesti masina si cate altele si o sa ramai mirat ca cele mai multe activitati care iti fac placere sunt cele pe care le faceai sau le faci singur!

Acum poate realizezi ca problema este cum anticipezi satisfactia sau fericirea pe care doresti s-o dobandesti in diferite momente si credinta nejustificata ca totul depinde de prezenta unei persoane iubite langa tine.

Daca faci o analiza pro si contra a fiecarei situatii in care doresti sa fii cu cineva iubit si pui avantajele si dezavantajele o sa vezi ca:

- a fi singur este posibilitatea sa explorezi cu adevarat ceea ce simti, gandesti si stii;

- a fi singur iti da realmente oportunitatea sa experimentezi lucruri noi in viata si sa vezi daca iti sunt potrivite sau nu;

- a fi singur iti da posibilitatea sa te dezvolti ca individualitate;

- a fi singur iti da masura responsabilitatii individuale;

- doar daca poti fi singur poti sa accezi la a fi cu cineva si sa ramai tu insati si sa dai ce ai mai bun fara sa pierzi nimic...

Doar felul cum gandim noi despre o situatie face ca acea situatie sa arate intr-un fel sau altul. Dragostea nu este o nevoie, nu e ca oxigenul, ea este doar o dorinta justificata de natura noastra umana de a forma un cuplu, o familie, de a avea si oferi protectie, ingrijire si siguranta, de a avea copii si de a-i invata sa fie si sa reuseasca singuri ca premiza esentiala pentru a iubi si a fi iubiti...”



* Riane Eisler and Daniel S. Levine: Nurture, Nature, and Caring: We Are Not Prisoners of Our Genes, Brain and Mind, 2002, 3: 9-52.


Citat din “Epitaf la mormantul sinucigas din dragoste” de Dr. Radu Vrasti

Kitchener, Ontario, 22 August 2008