Practica acceptarii de sine

"Iata cateva cai importante asupra carora este bine sa ne concentram eforturile:

1. Sa ramanem constienti. Deseori, nici macar nu ne dam seama de reticentele noastre fata de acceptarea de sine: reflexele noastre de crispare sau de disimulare ni se par normale si sfarsim chiar prin a nu le mai acorda atentie. Prima etapa (dureroasa ) consta in a deveni constienti de ele, de fiecare data cand ne agasam din cauza unui contratimp, de fiecare data cand ne justificam in fata unei observatii, de fiecare data cand ne enervam din cauza unui esec. Sa devenim constienti de ceea ce se intampla in noi: in general, suntem pe cale de-a ne spune "nu".
   
2. Sa spunem da. Sa ne antrenam sa spunem pur si simplu "da" in mintea noastra. Sa recunoastem ca lucrurile nu se petrec asa cum vrem noi si sa acceptam acest fapt. Sa ne spunem: "Da, asa stau lucrurile, chiar daca ma enerveaza. Primul si cel mai bun lucru de facut este mai intai sa accept ca asta este situatia. "Sa nu incercam, in orice caz nu imediat, sa evitam: sa negam, sa minimalizam, sa ne justificam. Filosofii stoici din Antichitate, precum Marc Aureliu, se incurajau singuri sa cultive o anumita distanta fata de starile lor sufletesti: "Daca un gand te deranjeaza, recunoaste-l si examineaza acest gand."
   
3. Sa ramanem in situatia prezenta. Sa nu incepem sa ne macinam cu ganduri despre nedreptate sau prejudiciu. Sa nu exageram, sa nu dramatizam, sa revenim in contextul situatiei si sa ne desprindem de temeri. In general, in spatele refuzului limitelor si esecurilor proprii exista, bineinteles, teama: teama de mediocritate (in ochii nostri) si de eticheta mediocritatii (in ochii celorlalti). Scopul acceptarii de sine este sa ne permita sa ne intoarcem catre realitatea situatiei, sa continuam sa actionam si sa interactionam. Pentru a ne ajuta, putem utiliza mici fraze de protectie: "Ai grija de tine", "Nu spori necazul", "Accepta si actioneaza" etc. Fiecare dintre noi utilizeaza asemenea fraze, deoarece le gaseste frumoase, deoarece i-au fost transmise de cineva in care are incredere, deoarece l-au ajutat intr-un moment important. ...

Stima de sine inseamna sa dovedesc ca sunt capabil:
• Sa spun ce ga ndesc.
• Sa fac ce vreau.
• Sa insist cand ma lovesc de o dificultate.
• Sa nu imi fie rusine sa renunt.
• Sa nu ma las pacalit de publicitate sau de moda, care vor sa ma faca sa cred ca nu sunt o persoana cum trebuie daca nu port cutare marca de haine sau nu gandesc in cutare mod.
• Sa rad din toata inima daca sunt luat peste picior fara rautate.
• Sa stiu ca pot supravietui esecurilor mele.
• Sa indraznesc sa spun "nu" sau "stop".
• Sa indraznesc sa spun "nu stiu".
• Sa imi urmez calea, chiar daca sunt singur(a).
• Sa imi acord dreptul de-a fi fericit(a).
• Sa suport sa nu mai fiu iubit(a), chiar daca asta ma face nefericit(a) pe moment.
• Sa ma simt impacat(a) cu mine insumi.
• Sa spun "mi-e teama" sau "sunt nefericit(a)" fara sa ma simt injosit(a).
• Sa ii iubesc pe ceilalti fara sa ii supraveghez sau sa ii sufoc.
• Sa fac tot ce pot ca sa reusesc ceea ce vreau sa reusesc, dar fara sa ma fortez.
• Sa imi dau dreptul de-a deceptiona sau de-a rata.
• Sa cer ajutor fara sa ma simt inferior (inferioara).
• Sa nu ma desconsider si nici sa imi fac rau cand nu sunt multumit(a) de mine.
• Sa nu ma simt invidios (invidioasa) de succesul sau de fericirea celorlalti.
• Sa pot sa supravietuiesc nefericirilor mele.
• Sa imi dau dreptul de a-mi schimba parerea dupa ce chibzuiesc.
• Sa dau dovada de umor fata de mine insumi.
• Sa spun ce am de spus, chiar daca am trac.
• Sa trag invataminte din greselile mele.
• Sa ma arat in costum de baie chiar daca corpul meu nu e perfect.
• Sa ma simt in regula cu ranile din trecutul meu.
• Sa nu imi fie teama de viitor.
• Sa gasesc ca sunt un tip(a) bine, cu calitatile si cu defectele sale.
• Sa simt ca progresez si ca trag invataminte din viata .
• Sa ma accept asa cum sunt astazi, fara sa renunt totusi sa ma schimb maine.
• Si, in sfarsit, sa ajung sa ma gandesc si la altceva decat la mine... "


Fragmente din cartea "Imperfecţi, liberi şi fericiţi" de Christophe Andre

Cand ne intalnim cu emotia

"Nu vom intalni emotia daca pornim in cautarea ei; ne gaseste ea pe noi, ne surprinde, ni se alatura si ne trezeste. Emotia atinge o fibra a carei trezire va scoate la lumina sentimente adormite, senzatii uitate, perceptii neasteptate si le va insufleti cu freamatul ei... 

Nu este usor sa descrii sau sa exprimi o emotie in limbajul cuvintelor. O exprimam prin bucurie, tristete, uneori nostalgie, in strafundurile fiintei noastre, suntem constienti de fragilitatea unei emotii, de goliciunea, de vremelnicia ei si in acelasi timp de agresivitatea ei, cand ne inunda. De aceea trebuie sa acceptam sa ne lasam insotiti de ea, cat mai departe, cat mai profund, sa ne lasam dusi de hula ei, sa ne lasam inaltati si amplificati de caldura ei, vrajiti de prezenta ei. Emotia este un fir aurit care ne leaga de sensul ascuns al fiintei si existentei noastre. Emotia a ca „sesam", ca o cheie care ne deschide drumul catre ascunzisurile sensibilitatii noastre, catre bogatia unei ascultari nebanuite. Emotia ne face sa descoperim ceea ce nici noi nu stiam ca stim, ne face sa patrundem in inimaginabil.

…

Emotia este efemera si irationala. Irationala, in sensul ca transcende total obiceiurile noastre si ne invaluie.

Cand suntem deschisi primim cu naturalete o emotie si ii acordam locul cuvenit. Emotia este un miracol care patrunde in cotidian. Este minunea ce se naste dintr-o data pentru a ne purta catre crearea si reimprospatarea neasteptata a prezentului. Emotiile din copilarie au o forta atat de aparte, sunt atat de puternice, incat seamana cu valurile din adancuri care ne ridica, ne poarta, ne coplesesc de trairi inainte de a ne lasa pe malurile cotidianului neschimbat. Pastrez nostalgia emotiilor din copilarie cu sentimentul ca nu le voi mai intilni niciodata. Specificul emotiei unice este sa lase o urma, sa depuna in noi un sediment, un ferment care va putea renaste si reaparea la un moment dat, in cu totul alte circumstante.

…

Picaso, de fiecare data cand iubea o femeie, isi putea schimba total maniera de a picta. Spunem „un Picasso", dar de fapt ar trebui sa spunem „mai multi Picasso". Da, acest om care a pictat vreme de peste 80 de ani a ramas de o inventivitate aproape neobosita. Inventivitate si creativitate mereu stimulate de femeile pe care le-a intalnit. De fiecare data cand ii vad operele imi provoaca o emotie formata din acceptare, bucurie, placere. Un sentiment de multumire care imi reaminteste de fiecare dintre iubirile mele, de unicitatea fiecareia, in timpul acestor vizite am impresia ca ma apropii deomul Picasso. Nu ne-am intilnit niciodata, ne desparte un intreg univers, si totusi am impresia ca suntem apropiati, ca sunt mai prezent prin el. Revin asupra cuvantului

 prezent, care traduce faptul ca ma simt mai mult eu insami: aceasta este calitatea unei emotii. Ne face sa patrundem mai adanc in acea parte de mister care insoteste orice viata. Emotia, oricat de efemera ar fi, ne permite sa ne apropiem de divin, de zeul sau de zeii care exista in noi, ne protejeaza sau ne tradeaza uneori. Rolul emotiilor este sa ne aduca putin mai aproape, foarte aproape de descoperirea iubirii universale.

Nu e suficient ca soarele sa se inalte

Mai trebuie sa transformam zorile într-o noua zi."

Fragment din  Curajul de a fi tu insuti - Salome Jacques

Cum să descoperiţi sursa de fericire

Fericirea nu e niciodată de vânzare. Când nu veţi mai putea găsi mulţumire în voi înşivă, să ştiţi că e de prisos să o mai căutaţi în alte locuri.
   Întotdeauna când veţi depinde de lucruri de dinafara voastră pentru a vă bucura, voi veţi fi condamnaţi la dezamăgire.
   Fericirea, nu are nici o legătură cu a primi, Ea înseamnă a fi satisfăcuţi cu ceea ce aţi primit şi ceea ce nu aţi primit...
   Atâta timp cât aveţi ceva de făcut, ceva în ce să speraţi - voi aveţi toate motivele din lume să fiţi fericiţi.
   Acuma când ştiţi că singura sursă de fericire este în voi înşivă - voi trebuie să începeţi să o împărţiţi şi celorlalţi oameni.

sfatul al saptezecelea din Cartea cartilor de intelepciune - Iordache Bota

Fericirea

"Fericirea şi vanitatea sunt incompatibile
   Cei mai fericiţi oameni par a fi cei care nu au nici un motiv să fie fericiţi cu excepţia aceluia de a fi altfel decât ceilalţi.
   Mulţi oameni pierd partea lor de fericire, nu pentru că nu au găsit-o, ci pentru că nu s-au oprit în loc ca să se bucure de ea.
   O persoană fericită nu e o persoană într-o anumită situaţie de circumstanţe, ci mai degrabă o persoană cu un anumit bagaj de atitudini.
  ...  Fericirea este cel mai ridicat nivel al succesului.
   Dacă vreţi să fiţi fericiţi, fiţi... Nu vă opreşte nimeni! Omul care se bucură de viaţă nu pierde niciodată.
   Fericirea vine din capacitatea de a simţi profund, de a vă bucura simplu, de a gândi liber, de a risca în viaţă şi de a simţi că sunteţi folositori.
   Omul nu simte fericirea adevărată până în momentul în care nu a simţit suferinţele şi regretele.
   Secretul fericirii nu este în a face ceea ce vă place, ci în a vă placea ceea ce trebuie să faceţi.
   P.S. Unii cauzează fericirea oriunde se duc; în timp ce alţii o cauzează, întotdeauna după ce pleacă de-acolo."

Invatatura 8 din Manualul înţelepciunii de Iordache Bota invataturi lăsate fiilor săi David şi Daniel

Happy new year

Puternicul atac de iluminare al lui Jill Bolte Taylor

 ... So, who are we? We are the life force power of the universe, with manual dexterity and two cognitive minds. And we have the power to choose, moment by moment who and how we want to be in the world. Right here and right now, I can step into the consciousness of my right emisfere, where we are.

 IM AM THE LIFE FORCE POWER OF THE UNIVERSE 

I am the life force power of the 50 trillion beautiful molecular geniuses that make up my form, at one with all that is. ...

Which would you choose? Which do you choose? And when?  

sau puteti sa vizionati direct pe site-ul TED, unde va puteti pune subtitluri in limba romana aici

Iubirea disperata

   "TRĂIA ODATĂ o fată singuratică ce căuta cu disperare iubirea. Într-o zi, pe când se plimba prin pădure, ea a găsit două păsărele cântătoare. Ea le-a luat acasă şi le-a pus pe amândouă într-o colivie.
   Fata Ie-a dat mâncare şi în foarte scurt timp păsările au început să crească în puteri.
   În fiecare dimineaţă ele o trezeau şi o salutau cu un cântec minunat. Fata simţea o iubire profundă pentru aceste păsări. Ei îi plăceau atât de mult cântecele păsărelelor încât şi-ar fi dorit ca melodiile acestora săi dureze o veşnicie.
   Într-o zi, fata a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă. Pasărea cea mai mare şi mai puternică dintre ele, a ieşit atunci din colivie şi şi-a luat zborul.
   Fata a urmărit-o în timp ce pasărea se rotea în aer în jurul ei. Fetei îi era frică că pasărea avea să plece şi să nu se mai întoarcă. Astfel că, în momentul în care pasărea se apropie de ea, fata o prinse brusc şi cu sălbăticie din zbor. A apucat-o bine şi a ţinut-o apoi strâns în mâini preţ de câteva secunde.
   Inima ei bătând cu putere, se bucura acum de succesul pe care îl repurtase.
   Imediat însă, o idee îi încolţi în minte. Simţea că pasărea pe care o ţinea strâns în mâinile ei nu mai opunea rezistenţă şi nu se mai mişca... şi i-a fost frică de un gând. Fata a deschis atunci mâna, uitându-se cu spaimă şi înfrigurare la pasăre. Pasărea moartă îi adeverise dândul. Apucarea bruscă, cauzată de iubirea ei disperată o omorâse.
   Fata a rămas paralizată de durere şi de remuşcări la ceea ce făcuse ea cu mâinile ei. Câteva momente mai târziu, ea a observat cealaltă pasăre, ieşind şi ea afară pe uşa coliviei.  A văzut nevoia acesteia de libertate, nevoia de a zbura pe cerul albastru şi liber. Fata a luat pasărea în ambele mâini şi a ridicat-o apoi încet deasupra capului. Pasărea şi-a luat zborul. S-a învârtit odată, de două ori, de trei ori... Fata a privit cu încântare bucuria păsării aflată în libertate. Inima ei nu se mai gândea la pierdere. Ea vroia ca pasărea ei să fie fericită. Dintr-o dată, pasărea zbură mai aproape şi mai aproape şi până la urmă se aşeză pe umărul fetei. Aici începu să cânte cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodată fata.


 Cei 4 ÎNŢELEPŢI DIVINI au adăugat Ia povestirea de mai sus următoarele sfaturi:
   1. Îngerul Vasile de la Răsărit a zis:
   "Cea mai rapidă cale de a pierde dragostea cuiva  este aceea de a o ţine prea strâns! Cea mai bună modalitate de a o păstra este de a-i da aripi!"
   2. Îngerul Sebastian de la Apus a zis:
   "Când greşiţi ceva ori pierdeţi ceva... nu pierdeţi şi  lecţia pe care o puteţi învăţa atunci!"
   3. Îngerul David de la Miază-zi a zis:
   Nu Luaţi ceea ce vi se dă. Luaţi numai ceea a meritaţi."
   4. Îngerul Daniel de la Miază-noapte a zis:
   "Când daţi... - primiţi. Aşa că e mai bine să daţi şi să uitaţi... şi să primiţi şi să nu uitaţi niciodată! Până la urmă voi primiţi exact ceea ce daţi!" "

Povestea numarul 48 din Cartea cărţilor de înţelepciune - sectiunea intai, cartea a doua

de Iordache Bota