Practica acceptarii de sine

"Iata cateva cai importante asupra carora este bine sa ne concentram eforturile:

1. Sa ramanem constienti. Deseori, nici macar nu ne dam seama de reticentele noastre fata de acceptarea de sine: reflexele noastre de crispare sau de disimulare ni se par normale si sfarsim chiar prin a nu le mai acorda atentie. Prima etapa (dureroasa ) consta in a deveni constienti de ele, de fiecare data cand ne agasam din cauza unui contratimp, de fiecare data cand ne justificam in fata unei observatii, de fiecare data cand ne enervam din cauza unui esec. Sa devenim constienti de ceea ce se intampla in noi: in general, suntem pe cale de-a ne spune "nu".
   
2. Sa spunem da. Sa ne antrenam sa spunem pur si simplu "da" in mintea noastra. Sa recunoastem ca lucrurile nu se petrec asa cum vrem noi si sa acceptam acest fapt. Sa ne spunem: "Da, asa stau lucrurile, chiar daca ma enerveaza. Primul si cel mai bun lucru de facut este mai intai sa accept ca asta este situatia. "Sa nu incercam, in orice caz nu imediat, sa evitam: sa negam, sa minimalizam, sa ne justificam. Filosofii stoici din Antichitate, precum Marc Aureliu, se incurajau singuri sa cultive o anumita distanta fata de starile lor sufletesti: "Daca un gand te deranjeaza, recunoaste-l si examineaza acest gand."
   
3. Sa ramanem in situatia prezenta. Sa nu incepem sa ne macinam cu ganduri despre nedreptate sau prejudiciu. Sa nu exageram, sa nu dramatizam, sa revenim in contextul situatiei si sa ne desprindem de temeri. In general, in spatele refuzului limitelor si esecurilor proprii exista, bineinteles, teama: teama de mediocritate (in ochii nostri) si de eticheta mediocritatii (in ochii celorlalti). Scopul acceptarii de sine este sa ne permita sa ne intoarcem catre realitatea situatiei, sa continuam sa actionam si sa interactionam. Pentru a ne ajuta, putem utiliza mici fraze de protectie: "Ai grija de tine", "Nu spori necazul", "Accepta si actioneaza" etc. Fiecare dintre noi utilizeaza asemenea fraze, deoarece le gaseste frumoase, deoarece i-au fost transmise de cineva in care are incredere, deoarece l-au ajutat intr-un moment important. ...

Stima de sine inseamna sa dovedesc ca sunt capabil:
• Sa spun ce ga ndesc.
• Sa fac ce vreau.
• Sa insist cand ma lovesc de o dificultate.
• Sa nu imi fie rusine sa renunt.
• Sa nu ma las pacalit de publicitate sau de moda, care vor sa ma faca sa cred ca nu sunt o persoana cum trebuie daca nu port cutare marca de haine sau nu gandesc in cutare mod.
• Sa rad din toata inima daca sunt luat peste picior fara rautate.
• Sa stiu ca pot supravietui esecurilor mele.
• Sa indraznesc sa spun "nu" sau "stop".
• Sa indraznesc sa spun "nu stiu".
• Sa imi urmez calea, chiar daca sunt singur(a).
• Sa imi acord dreptul de-a fi fericit(a).
• Sa suport sa nu mai fiu iubit(a), chiar daca asta ma face nefericit(a) pe moment.
• Sa ma simt impacat(a) cu mine insumi.
• Sa spun "mi-e teama" sau "sunt nefericit(a)" fara sa ma simt injosit(a).
• Sa ii iubesc pe ceilalti fara sa ii supraveghez sau sa ii sufoc.
• Sa fac tot ce pot ca sa reusesc ceea ce vreau sa reusesc, dar fara sa ma fortez.
• Sa imi dau dreptul de-a deceptiona sau de-a rata.
• Sa cer ajutor fara sa ma simt inferior (inferioara).
• Sa nu ma desconsider si nici sa imi fac rau cand nu sunt multumit(a) de mine.
• Sa nu ma simt invidios (invidioasa) de succesul sau de fericirea celorlalti.
• Sa pot sa supravietuiesc nefericirilor mele.
• Sa imi dau dreptul de a-mi schimba parerea dupa ce chibzuiesc.
• Sa dau dovada de umor fata de mine insumi.
• Sa spun ce am de spus, chiar daca am trac.
• Sa trag invataminte din greselile mele.
• Sa ma arat in costum de baie chiar daca corpul meu nu e perfect.
• Sa ma simt in regula cu ranile din trecutul meu.
• Sa nu imi fie teama de viitor.
• Sa gasesc ca sunt un tip(a) bine, cu calitatile si cu defectele sale.
• Sa simt ca progresez si ca trag invataminte din viata .
• Sa ma accept asa cum sunt astazi, fara sa renunt totusi sa ma schimb maine.
• Si, in sfarsit, sa ajung sa ma gandesc si la altceva decat la mine... "


Fragmente din cartea "Imperfecţi, liberi şi fericiţi" de Christophe Andre