Cand ne intalnim cu emotia

"Nu vom intalni emotia daca pornim in cautarea ei; ne gaseste ea pe noi, ne surprinde, ni se alatura si ne trezeste. Emotia atinge o fibra a carei trezire va scoate la lumina sentimente adormite, senzatii uitate, perceptii neasteptate si le va insufleti cu freamatul ei... 

Nu este usor sa descrii sau sa exprimi o emotie in limbajul cuvintelor. O exprimam prin bucurie, tristete, uneori nostalgie, in strafundurile fiintei noastre, suntem constienti de fragilitatea unei emotii, de goliciunea, de vremelnicia ei si in acelasi timp de agresivitatea ei, cand ne inunda. De aceea trebuie sa acceptam sa ne lasam insotiti de ea, cat mai departe, cat mai profund, sa ne lasam dusi de hula ei, sa ne lasam inaltati si amplificati de caldura ei, vrajiti de prezenta ei. Emotia este un fir aurit care ne leaga de sensul ascuns al fiintei si existentei noastre. Emotia a ca „sesam", ca o cheie care ne deschide drumul catre ascunzisurile sensibilitatii noastre, catre bogatia unei ascultari nebanuite. Emotia ne face sa descoperim ceea ce nici noi nu stiam ca stim, ne face sa patrundem in inimaginabil.

…

Emotia este efemera si irationala. Irationala, in sensul ca transcende total obiceiurile noastre si ne invaluie.

Cand suntem deschisi primim cu naturalete o emotie si ii acordam locul cuvenit. Emotia este un miracol care patrunde in cotidian. Este minunea ce se naste dintr-o data pentru a ne purta catre crearea si reimprospatarea neasteptata a prezentului. Emotiile din copilarie au o forta atat de aparte, sunt atat de puternice, incat seamana cu valurile din adancuri care ne ridica, ne poarta, ne coplesesc de trairi inainte de a ne lasa pe malurile cotidianului neschimbat. Pastrez nostalgia emotiilor din copilarie cu sentimentul ca nu le voi mai intilni niciodata. Specificul emotiei unice este sa lase o urma, sa depuna in noi un sediment, un ferment care va putea renaste si reaparea la un moment dat, in cu totul alte circumstante.

…

Picaso, de fiecare data cand iubea o femeie, isi putea schimba total maniera de a picta. Spunem „un Picasso", dar de fapt ar trebui sa spunem „mai multi Picasso". Da, acest om care a pictat vreme de peste 80 de ani a ramas de o inventivitate aproape neobosita. Inventivitate si creativitate mereu stimulate de femeile pe care le-a intalnit. De fiecare data cand ii vad operele imi provoaca o emotie formata din acceptare, bucurie, placere. Un sentiment de multumire care imi reaminteste de fiecare dintre iubirile mele, de unicitatea fiecareia, in timpul acestor vizite am impresia ca ma apropii deomul Picasso. Nu ne-am intilnit niciodata, ne desparte un intreg univers, si totusi am impresia ca suntem apropiati, ca sunt mai prezent prin el. Revin asupra cuvantului

 prezent, care traduce faptul ca ma simt mai mult eu insami: aceasta este calitatea unei emotii. Ne face sa patrundem mai adanc in acea parte de mister care insoteste orice viata. Emotia, oricat de efemera ar fi, ne permite sa ne apropiem de divin, de zeul sau de zeii care exista in noi, ne protejeaza sau ne tradeaza uneori. Rolul emotiilor este sa ne aduca putin mai aproape, foarte aproape de descoperirea iubirii universale.

Nu e suficient ca soarele sa se inalte

Mai trebuie sa transformam zorile într-o noua zi."

Fragment din  Curajul de a fi tu insuti - Salome Jacques