CREZI CEEA CE GANDESTI?

  "Ai simtit vreodata ca, cu cat cauti mai tare iubirea, cu atat ea pare sa te ocoleasca mai mult? Sau ca, tot cautand aprobarea, incepi sa te simti nesigur? Daca da, afla ca e un motiv. si anume, cautarea iubirii si aprobarii reprezinta un drum sigur in a pierde constientizarea ambelor. Poti sa pierzi constientizarea iubirii, dar niciodata iubirea insasi. Iubirea este  ceea ce suntem. Deci, daca iubirea este ceea ce suntem, de ce o cautam din rasputeri, de multe ori fara rezultate? Doar din cauza a ceea ce gandim - a gandurilor pe care le avem si care nu sunt adevarate.
   ...
   Ce gandim cand cautam iubirea, aprobarea si aprecierea? Gandim ca iubirea si aprecierea altora reprezinta temelia oricarui lucru bun din lume. Gandim ca, tot cautand idila, gasim iubire, un partener de sex, o relatie de lunga durata, casatoria, familia. si mai gandim ca incercarea de a impresiona societatea - incercarea de a castiga admiratia oamenilor vizati - reprezinta cea mai buna solutie in a aduce faima, bunastare si satisfactie in vietile noastre.
   Gandim asadar ca daca reusim in aceasta cautare, suntem ca acasa: in siguranta, la caldura si apreciati. si daca esuam? Suntem fara adapost, afara in frig, pierduti in multime, neobservati, singuri si uitati. Daca asta este miza, nu e de mirare ca aceasta cautare poate fi atat de inspaimantatoare si devoratoare. Nu e de mirare ca un compliment poate sa-ti infrumuseteze ziua, in timp ce un cuvant dur poate sa o strice.
   Fricile noastre cele mai adanci rar ies la suprafata. Sunt putini cei care gandesc ca sunt in situatia sa esueze in societate si sa dispara. In schimb, mii de ganduri apar toata ziua: "M-a observat?", "De ce nu mi-a zambit?", "Am facut oare impresie buna?", "De ce nu m-a sunat inapoi?", "Arat bine?", "Trebuia sa fi spus asta?", "Ce cred ei acum despre mine?". Monitorizam constant sa vedem daca pierdem sau castigam teren in marea miza a aprobarii. Aceste ganduri pasagere sunt rar observate sau cercetate si totusi pun in miscare sute de strategii, gandite pentru a castiga favoarea si admiratia sau pur si simplu doar pentru a multumi. Credinta neexprimata e ca daca oamenii nu te aproba, nu ai valoare.
   Ironia e ca lupta pentru castigarea iubirii si aprobarii face foarte dificila experimentarea lor. Cei care cauta la nesfarsit aprobarea nu-si dau seama ca sunt iubiti si sustinuti nu datorita, ci in ciuda eforturilor lor. Iar cu cat cauta mai incordati, cu atat e mai putin probabil ca ei sa observe.
...
Cand incerci in mod constant sa fii placut, nu mai lasi nicio portita in viata ta in care sa poti macar respira si sa observi ceea ce ai deja, nicio sansa sa experimentezi optiunile nelimitate aflate dupa acele portite. Chiar si dupa ce ai atras admiratori si sustinatori, tot esti ocupat sa cauti rezultate. Trebuie sa te asiguri ca prietenii tai fac toate lucrurile pe care trebuie sa le faca prietenii - sa te invite la petreceri, sa-ti dea de lucru, sa te consoleze cand esti deprimat. si nu ajunge niciodata. Esti intr-o supraveghere constanta, sa nu apara cumva vreo dovada ca nu esti aprobat sau dorit.
   "indragostirea" este o experienta puternica. Daca te uiti in spate, e posibil sa ti-o amintesti ca momentul in care ai incetat sa mai cauti. Ai incetat pentru ca ai crezut ca ai gasit ce cautai. Mintea ta nu s-a mai umplut cu efortul si disperarea cautarii. Ceea ce ai gasit este ceea ce aveai in coltul terenului de joaca si nu ai pierdut de fapt niciodata. Dar acum te gandesti ca vine de la alta persoana, cineva care este "acela/aceea".
...
... exista doua conceptii gresite de baza despre iubire: prima, ca trebuie sa-i manipulezi pe altii ca s-o obtii si a doua, ca iubirea inseamna sa primesti ceea ce vrei.
... Sa-ti intampini gandurile cu a le pune sub semnul intrebarii iti da posibilitatea sa-ti intampini partenerul cu intelegere. Ceea ce ofera calitate relatiei tale cu ea nu este ceea ce gandesti tu despre ea, ci daca crezi ce gandesti despre ea. Ganduri nebune, ingrijoratoare de genul "Ea ar trebui sa-mi acorde mai multa atentie" iti trec prin minte nepoftite: nici macar nu le gandesti tu, ele te gandesc pe tine. Suprimarea lor sau incercarea de a le controla nu a functionat niciodata. Dar daca interoghezi acele ganduri si ajungi sa le intelegi, nu mai au puterea sa te deranjeze sau sa te provoace sa actionezi cu nimic altceva decat cu inteligenta si bunatate. E posibil sa constati ca, atunci cand reapar gandurile care odinioara te-au deranjat, zambesti la ele in timp ce ele se intorc pasnic de unde au venit.
...
Iubirea este ceea ce deja esti. Iubirea nu cauta nimic. E deja completa. Nu vrea, nu are nevoie, nu-i trebuie niciun ar trebui. Are deja tot ce vrea, este deja tot ce vrea, chiar la modul la care vrea. Asadar, cand aud oamenii ca spun ca iubesc pe cineva si vor sa fie iubiti la randul lor, stiu ca ei nu vorbesc despre iubire. Vorbesc despre altceva.
   Cateodata e posibil sa para ca faci schimb de iubire cu gandul stresant care apare in acel moment. Cautand iubirea pierzi constientizarea ei. Dar pierzi doar constientizarea ei, nu si starea. Asta nu e o optiune, intrucat iubirea e ceea ce suntem toti. Este fixa. Cand iti investighezi gandirea stresanta si mintea se limpezeste, iubirea da navala in viata ta si nu poti face nimic in aceasta privinta.
   Iubirea se alatura la tot, neconditionat. Nu evita cosmarul; il asteapta cu nerabdare si apoi interogheaza. Nu e niciun mod in care sa te alaturi decat eliberandu-te de convingerea ca vrei ceva de la partenerul tau. Asta e adevarata alaturare. E ca "Bingo! Tocmai ai castigat la loterie!"
   Daca vreau ceva de la partenerul meu, cer pur si simplu. Daca spune NU si am o problema cu asta, trebuie sa investighez gandirea. Pentru ca am deja totul. Toti avem. Astfel, pot sa stau jos aici atat de confortabil: nu vreau nimic de la tine ce nu vrei sa dai. Nici macar nu vreau libertatea ta, daca tu nu vrei. Nici macar nu vreau linistea ta.
   Adevarul pe care il experimentezi este felul in care sunt capabila sa ma alatur tie. In acest mod ma atingi, si ma atingi atat de intim, ca imi dau lacrimile. M-am alaturat tie si tu nu ai de ales. si fac asta iar si iar si iar, la nesfarsit, fara niciun efort. Asta inseamna sa faci dragoste.
   Iubirea nu ar nega o respiratie. Nu ar nega un firicel de nisip sau o urma de praf. Este complet indragostita de ea insasi si delecteaza prin recunoasterea propriei ei prezente in orice mod, fara limite. imbratiseaza pe toata lumea, de la asasin si violator la sfant, la caine si pisica. Iubirea este atat de nemarginita in ea insasi, incat te arde. IUBIREA Este atat de nemarginita, astfel incat nu poti sa faci nimic. Tot ce poti sa faci e sa fii ea insasi. ...
Si, ca sa te clarifici in diverse situatii in care nu esti sigur, ia acea nesiguranta la intrebari: ... e adevarat? Pot sa fiu suta la suta sigur ca este adevarat? Pot chiar sa stiu daca o s-o mai vreau? Cum reactionez cand cred acel gand? Cine as fi eu fara el?". Apoi fa reversurile gandului si gaseste trei motive pentru care fiecare revers poate fi adevarat sau chiar mai adevarat. Optiunile vin rapid intr-o minte deschisa si neinfricata."


Fragmente din cartea "Am nevoie de iubirea ta" de Katye Biron

Poveste despre cum am gasit in mine calea ce o cautam in exterior

Intr-o zi, soarele, in timp ce se trezea, mi-a facut un semn cu o raza. Nu am inteles imediat despre ce era vorba. Puneti-va si voi in locul meu:
Nu stiam ce voia sa-mi spuna! Ma invita sa-1 urmez, insa nu indrazneam sa intru pe Poarta - Obisnuintelor.

Cu toate acestea, dupa cateva momente de ezitare, am facut doi pasi inainte si... clac! Poarta Obisnuintelor s-a inchis in urma mea. Speriata, m-am intors, insa nu puteam face nimic, toate incercarile mele au fost zadarnice. Poarta refuza cu incapatanare sa se deschida.
M-am asezat si am inceput sa plang. Soarele mi-a trimis o mica raza alintatoare, stralucitoare, pentru a nu mai fi speriata, nu mai ramanea decat sa o urmez.

Am inceput sa merg incet. L-am rugat pe soare sa-mi promita ca nu ma va abandona, ca va ramane mereu langa mine, dar el nu mi-a raspuns. Nu mai stiam ce sa cred. Nu eram prea linistita.

Ma tot uitam in spate, insa Casa Trecutului devenea tot mai mica, tot mai stearsa.

Nu avusesem timp sa-mi fac bagajele inainte de a pleca, dar aveam niste provizii la mine: cateva frici mari si vechi, cateva com­plexe si multe lipsuri, dintre care cele mai importante aveau nume: Lipsa de Tandrete si Lipsa de incredere in Sine.

Puteam sa contez pe toate acestea, raspundeau mereu prezent. La inceput, acest lucru ma linistea putin, erau niste notiuni familiare.

Cu toate acestea, in timp ce mergeam, o teama m-a parasit, una din­tre cele mai mici, nici macar nu mi-am dat seama imediat. Apoi o a doua a plecat si ea, o a treia imediat dupa ea. Deveneam nelinistita. Daca ma vor parasi toate, cum o sa pot sa ma mai recunosc?
Nu mai puteam sa le prind, dar mi-am promis sa le pazesc pe celelalte. Se inselau amarnic daca credeau ca ma voi lasa pacalita. Complexele mele, ele, erau fidele, nu ma vor parasi niciodata! in ceea ce priveste lipsurile, nu era nici o sansa sa fie implinite prea repede, eram atenta la asta. Totusi, nelinistea mea se transforma in angoasa in ziua in care am constatat ca Lipsa de incredere in Mine era tot mai  estompata. Am incercat imediat sa  o  consolidez, aratandu-i, cu luciditate, defectele mele. insa nu am obtinut nici un efect, din contra. Imediat ce enuntam un defect, o calitate pe care o ignorasem, careia nu ii adresasem niciodata un cuvant, aparea in locul lui. Defectul palea, se indeparta, se ghemuia si in curand nu mai ocupa decat un loc foarte mic. in ciuda tuturor eforturilor, cu cat se stergea mai mult Lipsa de incredere in Mine, cu atat dispareau mai mult si fricile. 

Lipsa de Tandrete se manifesta la inceput timid, apoi din ce in ce mai puternic, pana cand s-a facut remarcata. La inceput, o auzeam doar eu, dar refuza sa se lase exprimata prin cuvinte si sa ceara astfel sa fie implinita.

Am reusit sa exprim cateva cereri incredibile, dintre care unele au fost intelese. in fata acestei derute, nu mai stiam nici cine eram, nici ce iubeam, nici unde mergeam! Uneori nici nu mai vedeam soarele, atunci trebuia sa il caut si aveam impresia ca nu va mai aparea niciodata.

Treptat, am observat ca puteam sa continui sa merg inainte chiar si cand el nu era acolo. Lasase in mine cateva dintre razele lui! Dar inca mai aveam nevoie sa-mi reincarc bateriile, aveam nevoie sa ma asigur ca nu era prea departe de mine.

Nu intelesesem ca puteam, si eu la randul meu, sa devin un soare, sa stralucesc atat de puternic!

Am avut nevoie de timp. Am avut nevoie ca soarele sa-mi arate Drumul, sa aiba multa rabdare, blandete, pentru ca eu sa pot sa traiesc, in sfarsit prin mine insami. Pentru ca eu sa indraznesc sa plec mai departe, pentru a accepta ca el sa lumineze si calea altor persoane. Asta nu inseamna ca nu mai am nevoie de prezenta lui. 

Astazi pot insa sa ma indepartez de el prin Iubire. Soarele m-a aju­tat sa inteleg ca nu este posibil sa iubesti fara sa ai o autonomie per­sonala.

Astazi, stiu ca a iubi inseamna sa fii fericit stiind ca celalalt poate fi fericit fara tine!

O POVESTE ADEVĂRATĂ DESPRE CUM AM GĂSIT ÎN MINE CEEA CE CĂUTAM ÎN EXTERIOR de Jaques Salome

Tabara de Hipnoza 2012

Cine sunt eu cu adevarat?
sau
Terapia ca un altfel de cunoastere de sine
Tabara din acest an este destinata terapeutilor si terapeutilor in devenire dar si absolventilor de psihologie interesati de problematica complexa a cunoasterii de sine, atat in plan profesional, cat si personal.
Din punct de vedere conceptual, abordarea se bazeaza pe modelul propus de Terapia prin Acceptare si Angajament (ACT), careia recent i-a fost recunoscut statutul de abordare sustinuta empiric.

Acest model pune intr-o lumina noua procesele si mecanismele prin care cunoasterea de sine poate deveni un instrument ce contribuie la sporirea, sau dimpotriva, la diminuarea suferintei psihologice, respectiv a eficientei manifestate in diferitele domenii de activitate.
Conform ACT, sinele conceptualizat, constiinta de sine si sinele observator reprezinta cele trei instante majore ale sinelui, in mod esential implicate in asigurarea unei existente sanatoase si pline de vitalitate din punct de vedere psihologic, sau dimpotriva, in dezvoltarea unor probleme si tulburari psihologice. Subminarea atasarii de sinele conceptualizat, dezvoltarea constiintei de sine si crearea constiintei sinelui ca perspectiva, respectiv contrastarea sinelui conceptualizat cu cel observator constituie obiective fundamentale ale psihoterapiei propuse de ACT, pe care va invitam sa le experientiati in cadrul taberei noastre din aceasta vara.

Metodologia va consta intr-o abordare teoretica si experientiala, aceasta din urma implicand tehnologii provenind din sfera hipnozei clinice, a focusarii si a terapiilor bazate pe mindfulness si acceptare.

La sfarsitul celor 30 de ore, participantii vor putea:
- intelege si descrie modul in care diversele conceptualizari – atat pozitive, cat si negative – ale sinelui pot reprezenta deopotriva resurse, dar si obstacole in calea realizarii propriilor scopuri;
- intelege si descrie rolul flexibilitatii psihologice in utilizarea adaptiva si respectiv dezadaptiva a cunoasterii de sine;
intelege si descrie modul in care hipnoza si autohipnoza pot reprezenta instrumente ce sustin sau dimpotriva pot submina construirea unei cunoasteri de sine in slujba starii de bine;
- intelege, descrie si experientia cele trei forme diferite ale cunoasterii de sine propuse in cadrul modelului ACT, cat si efectele acestora asupra starii de bine, respectiv asupra eficientei comportamentale;
- experientia si insusi tehnici ce tintesc in mod specific dez-identificarea (defuziunea) in raport cu conceptualizarile de sine disfunctionale. Tabara va fi condusa de Dr. Jeno-Lászlo Vargha si Dr. Krisztina Szabó, terapeuti si formatori certificati de Colegiul Psihologilor din Romania.

Cele 30 de ore de curs ale taberei sunt supuse creditarii din partea Colegiului Psihologilor, in regim de formare continua. Alternativ, terapeutii in formare din cadrul ARHTE pot contabiliza aceste ore si in cadrul programului obligatoriu de dezvoltare personala (detalii la formatori).

Locatia: Moneasa
Program: In afara celor 30 ore de curs, tabara ofera si posbilitatea altor activitati cum ar fi : karaoke & party, teren de sport, strand si tratamente balneare, trasee turistice.
Perioada: 30 iulie - 4 august 2012
Pret: 195 euro, din care 110 euro curs, 75 euro taxa organizare, 10 euro masa+cazare+transport formatori.
Cazare + 3 mese/zi (cu posibilitate meniu vegetarian):325 lei.
In pauzele din curs organizatorii asigura cafea, ceai, apa si gustari.
Atentie, locurile sunt limitate!
Data limita de inscrieri si achitarea avansului de 350 lei /79 euro : 1 iulie 2012
Inscrieri la : 0788763030 si office@sistempsi.ro


Cum procedati daca doriti sa renuntati la participare dupa achitarea avansului de inscriere?
Toate anularile rezervarilor se fac prin e-mail.
In cazul anularii taberei se returneaza 100% din suma achitata.
In cazul retragerii dupa achitarea avansului, banii nu se returneaza.

Conferinta Nationala de Psihologie 2012

"Dragi colegi,
Asociatia Psihologilor din Romania, Colegiul Psihologilor din Romania si Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, va invita sa participati la cea de a VI-a editie a
Conferintei Nationale de Psihologie, manifestare care va avea loc in perioada 25 - 29 septembrie 2012 la Brasov.
Conferinta Nationala de Psihologie are deja o frumoasa traditie in Romania, bucurandu-se de o numeroasa participare a psihologilor din toate domeniile. Anul acesta sunt asteptati in orasul de sub Tampa psihologi teoreticieni si practicieni. La editia din acest an si-au confirmat prezenta invitati speciali, personalitati ale unor universitati prestigioase din Europa si SUA.
Evenimentul va avea loc în Aula "Sergiu T. Chiriacescu" a Universitatii Transilvania din Brasov, strada Iuliu Maniu nr. 41 A.
Va asteptam la Brasov, poate cel mai frumos oras din Romania, pentru a face un bilant al realizarilor stiintifice din ultimii ani, a regasi pe multi dintre colegi, pentru a intalni personalitati marcante ale psihologiei europene si mondiale."*

mai multe detalii gasiti pe site-ul conferintei

*text preluat de pe site-ul conferintei

Poveste despre domnisoara crestere si doamna credinta

Celui care spunea: "Eu nu cred in Dumnezeu, dar stiu ca el crede in mine..."


Intr-o zi, in timp ce chiuleam de la scoala, exact de la lectia despre conjugarea verbelor, ma plimbam pe un drum forestier si am vazut venind spre mine doua verbe: unul care se numea a creste si celalalt a crede. 
De obicei, cand le vedeam scrise intr-un caiet, mi se parea ca seamana mult. Dar atunci, cand le-am intalnit, mi s-au parut foarte diferite si usor de recunoscut in diferenta lor.
Verbul a creste era mai degraba robust, vesel si plin de viata, cu o palarie si un baston pe care il tinea invers, ca pe un t pe care se sprijunea cand se oprea din drum.
Verbul a crede era mai mic, insa stralucea si ochii lui sclipeau de istetime. Avea un aer foarte sigur e el. "E mai usor sa crezi, decat sa cresti", se gandea el.
Cel mai mare dintre ei a inceput sa vorbeasca primul:
- Suntem trimisii speciali ai ministrului Frumusetii. Avem o misiune foarte placuta de indeplinit, in ceea ce te priveste. Expertii in comunicare au remarcat ca unii elevi, sa fosti elevi distrati, aveau uneori tendinta sa ne confunde unul cu altul. Greseala in sine, nu este foarte grava, insa poate provoca neintelegeri in transmiterea informatiilor si stiti cat de importanta poate fi aceasta activitate in zilele noastre...
- Eu, zise verbul a crede, eu tin la rangul meu, nu vreau sa fiu inlocuit. Nu-mi place de loc sa mi se ia locul.
- Pai, este absolut normal, continua colegul lui, asa cum este impotant sa fii animat de dorinta de a creste, este necesar sa fii atent sa amplifici ceea ce este mai bun in tine. Ce perspectiva frumoasa! Ce proiect de viata extraordinar!
- Dar atentie, sa nu ne mai confundati! Amintiti-va suntem definiti am crescut si am crezut
- Eu, spuse verbul a creste, am accentul pe ș
- Iar eu, sunt foarte usor de pronuntat, de exemplu in fraza urmatoare: "ia uite e o girafa si eu care am crezut tot timpul ca era un mar."
- Da, ne putem insela, important e sa iubim", sunt deacord cu asta. Dar eu, cand sunt scris corest, sa stiti ca sunt foarte fericit si imi place tare mult. V-as fi foarte recunoscator daca ati tine cont de asta. Am o mare nevoie sa fiu iubit si de a ma simti respectat. Ce mai, tin foarte mult la ortografie! Si nu o fac pentru ca vreau sa impun respectul pentru reguli, ci mai degraba din grija pentru ca lucrurile sa fie corecte.
- Asadar sa retineti cum ma conjug eu, zise verbul a crede
eu am crezut, tu ai crezut...
- Oricum, sa retineti acest lucru: cresterea este o miscare, un proces indelungat, continuu, care are nevoie de timp pentru a se desfasura. Foarte rar se intampla ca un barbat sau o femeie de pe aceste pamant sa spuna ca este o fiinta implinita. Eu cred ca este extraordinar sa poti spune "am crescut". Desi, voi oamenii, sunteti atat de obisnuiti sa credeti ceea ce vi se spune sau ceea ce vi se povesteste, atat de escusiti in a va creea iluzii despre voi insiva, incat, in majoritatea timpului, atunci cand pronuntati sau scrieti: "am crescut", sunteti siguri ca vorbiti despre crestere, despe implinire.
- Eu, verbul a crede sunt foarte liber. Nu ma tem de nimic, am inca multi ani frumosi inaintea mea. Si credeti-ma, dupa experienta mea de batran verb intelept: atunci cand ma scrieti, castigati putin din acel timp atat de pretios pentru voi.
_ Va va fi foarte folositor, daca veti fi atenti, veti avea toata energia necesara pentru a creste si a va dezvolta, a spus verbul a creste. In acest sens, a creste inseamna a putea renunta, apierde, a te priva de ceva. Nu exista liniste sufleteasca daca te sprijini pe iluzii. Din contra, pe masura ce renuntati la credintele voastre fize si le inlocuiti cu repere ajutatoare, va intariti reperele si baza pentru libertatea voastra interioara. De aceea eu am, doar doua litere diferite fata de colegul meu de la aceeasi pagina de dictionar si o palarie pe cap, care ma protejeaza de isolatiile provocate uneori de stralucirea prea arzatoare a unor iluzii!

"Povestea despre domnisoara crestere si doamna credinta" de Jacques Salome

I-au zis inger cu o aripa franta

Vorbesc de Laurentiu, care este un copilas care s-a nascut fara o manuta :(. Pentru ca viata lui sa fie ceva mai usoara, copilutul are nevoie de proteza Mioelectrica care costa aproximativ 12.000 euro si va trebui inlocuita periodic, pe masura ce Laurentiu va creste. Pentru că aceste sume sunt uriaşe, Laurentiu si părintii au nevoie de suportul nostru financiar. Pentru ca sa cunoasteti povestea in detaliu intrati pe blogul lui personal unde veti gasi toate informatiile de care aveti nevoie. Pentru a spijini aceasta campanie Zully Mustafa ofera banii din vanzarile cartii "Balada capsunilor fara culoare" care se vor aduna pe parcusrul a 5 luni de zile. Detalii despre cum puteti intra in posesia cartii gasiti aici. De asemeni mai puteti vira cei 2%, desi este cam ultima zi... detalii aici. 

Depresiile femeilor

Acest articol a aparut cu ceva timp in urma pe site-ul http://www.thesexist.ro/, m-am gandit ca e potrivit sa fie si aici J

Ce vina avem noi, femeile ca producem estrogen?

Estrogenul este principalul  factor pentru care femeile sunt de doua ori mai predispuse la depresie decat barbatii. Pentru ca, estrogenul, hormonul sexual al femeii poate prelua fraiele unei enzime cerebrale care este responsabila cu producerea hormonului fericirii si anume serotonina. In momentul in care creierul nostru nu mai produce serotonina se instaleaza cu pasi repezi tristetea patologica.

Depresia, boala secolului cum mai este numita sau tristetea patologica este o tulburare a starii afective.  Apare in momentul in care partea creierului care este responsabila cu dispozitia, sufera o tulburare. Aceasta tulburare poate fi cauzata de stres, un eveniment traumatic, probleme fincanciare, dieta deficitara, consum excesiv de zahar, sedentarism, lipsa luminii naturale, consum de alcool, de droguri, boala, perioada menstruatiei, avort spontan sau chiuretaj, nastere, menopauza etc.

De multe ori suntem mai sensibile in perioada ovulatiei sau inainte de inceperea menstruatiei, inainte de menopauza sau dupa ce dam nastere unui copil, pentru ca atunci corpul nostru sufera modificari hormonale care pot declansa mecanismul explicat mai sus. Dar asta nu este o regula generala. Fiecare personalitate este unica si fiecare organism reactioneaza in felul lui.   

Un stres suplimentar la care putem fi supuse este cel cauzat de responsabilitatea cresterii si ingrijirii copiilor, abuzurilor sexuale la care unele femei sunt supuse, relatii nefericite, ingrijirea varstinicilor bolnavi din famile, violenta conjugala etc.

Majoritatea oamenilor se simt deprimati uneori, insa aceasta este o reactie naturala la stres si la tensiunile vietii cotidiene. Daca aceasta stare persista ca intensitate si durata este bine sa luam masuri de combatere a ei. Daca ne simtim triste, ne chinuim noaptea sa dormim, avem un randament scazut atat in viata personala cat si in cea profesionala, shopingul nu ne satisface, nimic nu ne intereseaza, ne neglijam tinuta vestimentara si diversele responsabilitati cotidiene.

Daca pozitia corpului nostru este una de incovoiere, umerii sunt cazuti spre inainte, barbia si privirea sunt indreptate in jos, iar bratele atarna pe langa corp ca si cand ar fi total lipsite de viata.

Daca identificam aceste semnalmente atunci inseamna ca am facut primul pas catre starea de alerta.

Urmatorul pas este sa ne corectam pozitia. Ne indreptam umerii si ii aducem la nivelul soldurilor. Ne ridicam privirea catre inainte sau catre cer. Parca ne simtim ceva mai bine J. Apoi, ne gandim la o mutra amuzanta sau la un moment fericit din viata noastra si déjà lucrurile incep sa prinda culoare.

Daca nu dorim sa mergem la un specialist care sa ne ajute sa depasim momentul, putem sa incepem sa avem activitati sociale mai multe, sa facem sport, sa ne petrecem cat mai mult timp in aer liber, sa discutam cu apropiatii nostri cat mai mult posibil despre ce anume ne-a produs aceasta stare, sa gandim pozitiv dar realist si sa avem o atitudine de acceptare si intelegere fata de propria persoana. Ne putem simti mult mai bine daca ne acceptam, daca ne intelegem, daca ne apreciem, daca ne iubim asa cum suntem cu bune si cu rele. Pentru ca suntem oameni si nu putem fi perfecti (si nici nu ne dorim asta).

Si, sa nu uitam ca:

“Depresia reprezinta incapacitatea de a construi un viitor.”,

Rollo May,  psiholog existentialist

cu cat scapam mai repede de “ea” cu atat mai repede ne putem vedea de bunul mers al vietii.

Cu siguranta avem ceva mult mai frumos si constructiv de facut J.