"Cu totii venim din tara copilariei noastre si pastram acea nostalgie sau suferinta printre cele mai impotante amintiri.
Era o data o mica gazela care se nascuse intr-o frumoasa tara din Africa.
Intr-o zi, parintii ei s-au hotarat sa traiasca in alta parte. Au luat avionul si au dus-o pe mica gazela, care s-a simtit putin pierduta in acea tara noua unde au ajuns. Era frig, casele erau cenusii, strazile intunecoase si amenintatoare, la scoala celelalte gazele nu aveau aceeasi culoare de piele ca si a ei si nici aceleasi obiceiuri de viata. In cartierul ei, de exemplu, o sperieu o multime de lucruri. Nu intalnise pe nimeni cu care sa vorbeasca despre visele ei.
Mica gazela avea un secret, ar fi vrut sa se intoarca in tara ei natala, sa regaseasca parfumul acelui pamant, culoarea rasaritului de soare, noptile instelate si sunetele blande, increderea celorlalte gazele din copilaria ei. Insa, in tara ei natala izbucnise razboiul si, in adancul ei mica gazela stia ca nu va mai regasi tara pe care o lasase inainte.
Era foarte trista si disperata, deoarece nu avusese timp sa invete sa se iubeasca pe sine.
Precum majoritatea gazelelor, si ea avea o mare nevoie de a fi iubita (adica pretindea iubirea de la ceilalti ca si cum ar fi fost o datorie). Apoi ea a vrut sa iubeasca (adica sa dea cu orice pret o iubire pe care nu o avea cuiva care nu o dorea neaparat). Nu stia insa ca ceea ce era mai important, intr-o viata de gazela, era sa accepte sa se iubeasca. Dar cum inveti sa te iubesti, oare???
Incepand prin a te respecta, prin a privi cu bunavointa mica perla de viata pe care o primise in momentul conceptiei, care apoi se dezvoltase in burta mamei sale si care, de la nasterea ei crescuse si nu cerea decat sa fie trezita la viata.
Dar cum ea nu se iubea pe sine, nu prea isi dorea sa traiasca, vroia sa moara, adica nu mai accepta sa traiasca aceasta experienta.
Mica gazela era fragila, de abia se tinea pe picioare, asemenea unui copac care a fost plantat in alta parte, care nu reusea sa isi refaca radacinile. Vroia sa moara, sa plece din acea viata care nu mai era a ei.
Stiti ce inseamna moartea pentru o mica gazela? Inseamna sa nu reuseasca nimic, sa se priveasca in oglinda si sa creada ca nu are nici o valoare, ca existenta ei nu intereseaza pe nimeni. Inseamna sa se neglijeze, sa manance orice si oricand, sa se imbrace urat, sa nu aiba grija de corpul ei, sa intre in situatii confuze.
Pe scurt, inseamna sa isi maltrateze viata, sa o distruga.
Stiti ca viata unei gazele este un lucru important, care participa la echilibrul lumii?
Si stiti ca existenta oricarei mici gazele, din oricare colt al lumii este un cadou oferit umanitatii???
Poate intr-o zi gazela va deveni medic, infirmiera sau sofer pe un autobuz scolar care va duce in fiecare dimineata mici gazele la scoala.
Poate intr-o zi la randul ei va transmite mai departe viata si va oferi omenirii mai multa dragoste.
Poate va intelege cat de important este sa protejam in noi viata.
Ceea ce stiu cu certitudine este ca nu exista nimic mai pretios decat viata si ca aceasta merita sa fie traita cum se cuvine, chiar si de catre o mica gazela careia ii este atat de greu a traiasca."
"Povestea micii gazele care isi dorea sa moara" - dupa Jacques Salome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu