Psihoterapia si Tango-ul

Tango-ul Argentinian este un dans si un gen muzical. S-a nascut in Argentina, Buenos Aires, la sfarsitul secolului XIX in suburbiile sarace ale orasului care adaposteau un numar foarte mare de emigranti de pe toate continentele. Mai multe detalii generale gasiti urmarind link-ul http://www.bewell.ro/evadare-din-cotidian/tangoul_argentinian-604.html.

 De ce Tango Argentinian? Pentru ca de 10 luni studiez acest fenomen ca practicant si ca observator. Multumita lui Razvan, care s-a facut instructor de tango :). Beneficiile psihoterapeutice: - Inveti un stil de dans interesant si pasional. Practici ceva nou. Este greu dar, cine spune ca lucrurile care ne plac si ne ajuta sa evoluam sunt usoare? Multi zic ca inveti cu adevart sa dansezi bine abia dupa 5 ani de practica, altii spun ca dupa 10 ani. Eu cred ca e dupa cum simti, dupa starea pe care o ai in momentul in care incepi sa practici, dupa motivatia pe care o ai... Asa cum e fiecare din noi, cu personalitatea si cu dispozitia de moment. Uneori suntem receptivi, alteori absenti. Uneori cu greu reusim sa invatam anumite lucruri, alteori facem aceleasi lucruri cu usurinta. Este adevarat ca unele persoane sunt mai taletate, altele mai putin talentate. Dar asta nu ne impiedica sa invatam sa dansam. Pentru ca talentul poate fi un dat, dar poate fi si dobandit prin practica, din fericire.

Si, tot din fericire, exista locuri in care poti sa practici dansul pe care il inveti la cursuri, la Practica sau la Milonga. - Inveti sa relationezi cu partea masculina/feminina. El lider. Ea follower. El dirijeaza cu maiestrie pasii pe care ea ii urmeaza cu multa gratie. Se naste O adevarata poezie. Ea nu stie niciodata ce urmeaza sa faca, asa ca este mereu in "alerta". El improvizeaza in functie de ritmul divin al muzicii si de starea pe care o are. Ea raspunde cererii. Cum poate ea raspunde daca nu stie ce el urmeaza sa faca? SIMTE. Da, este extraordinar cand inveti sa simti partenerul (desi nu l-ai mai vazut sau nu ai mai dansat nici o data cu acea persoana). Ca follower inveti sa "citesti" intentia pe care el o transmite prin piept. Ca lider, inveti sa transmiti intentia. Conexiunea care se formeaza in cuplu este abolut si de-a dreptul hipnotica. Intri in transa ascultand ritmul si urmandu-ti partenerul. Se creaza o relatie arhaica, am putea sa ii spunem, in care ea isi urmeaza cu sfintenie partenerul si din care ies lucruri absolut tamaduitoare.

Inveti sa socializezi. Atat la cursul de dans cat si la petrecere esti "nevoit" sa socializezi. Niciodata nu dansezi cu acelasi partener. Pentru ca inveti sa simti sau sa transmiti acea intentie despre care vorbeam mai devreme, practicand cu mai multi parteneri. Exista o comunitate frumoasa de tangueros in care esti primit bine. Nu te face nimeni sa te simti incepator si neindemanatic. Toata lumea cu care intri in contact este dispusa sa te "ajute". - Inveti sa asculti si sa simti muzica. Pentru ca evident, ca sa poti dansa este bine sa intelegi muzica si ritmul ei. De aceea se organizeaza lectii de muzicalitate, in care esti invatat sa urmaresti ritmul, care nu este dat de tobe ci de bandoneon.

Muzica de tango este absolut divina. Parca ar fi rupta din suflet si redata cu daruire si pasiune, pentru suflet. Una peste alta, inveti ceva nou, faci miscare, relationezi, creezi noi prietenii, iti descarci greutatile sufletului intr-un mod unic si te umpli de bucurie si voiosie, inveti sa relationezi mai bine in cuplu, sa depasesti anumite inhibitii, poti sa scapi de depresie, potisa scapi de anxietate, adaugi vietii tale un nou stil si noi viziuni...

Mecanisme de aparare ale egoului

Stiai ca: Mecanismele de aparare ale ego-ului ajuta individul sa faca fata anxietatii si sa previna egoul sa fie coplesit. Aceste aparari ale ego-ului sunt comportamente normale. Pot avea valoare de adaptare, daca nu devin un stil de viata, pentru a evita confruntarea cu realitatea. Apararile pe care le foloseste o persoana depind de nivelul sau de dezvoltare si gradul de anxietate. Aceste mecanisme de aparare neaga sau distorsioneaza realitatea si opereaza la nivel inconstient.

Exemple de mecanisme de aparare:

refularea este unul din cele mai importante procese freudiene si este baza multor altor aparari ale egoului si ale tulburarilor nevrotice. Este un mijloc de aparare prin care gandurile si sentimentele de aparare amenintatoare sau dureroase sunt eliminate din constiinta. Freud a explicat refularea ca o indepartare involuntara a ceva din constiinta. Se presupune ca ce-a mai mare parte a evenimentelor dureroase din primii 5 ani de viata este exclusa in aceasta maniera.

negarea joaca un rol defensiv similar cu cel al refularii. Negarea realitatii este un mod de distorsionare a ceea ce simte, gandeste sau percepe individul intr-o situatie traumatica.

proiectia consta din atribuirea altora a propriilor dorinte si impulsuri inacceptabile. Impulsurile sexuale, agresive sau oricare alte impulsuri sunt vazute ca posedate de ceilalti oameni, "nu de mine". Un barbat care este atras sexual fata de fiica sa poate sustine ca ea este cea care se poarta in mod seducator cu el. Astfel, el nu trebuie sa se confrunte sau sa isi recunoasca propriile sale dorinte.


deplasarea. Un mod de a face fata anxietatii este descarcarea impulsurilor schimband un obiect amenintator cu o tinta "mai sigura". Deplasarea consta in directionarea energiei spre un alt obiect sau persoana cand obiectul sau persoana originala nu este accesibila. Un barbat umil care se simte intimidat de seful sau, vine acasa si descarca ostilitate fata de sotie sau copii.


rationalizarea. Unele persoane fabrica motive BUNE pentru a se explica unui ego ranit. Rationalizarea implica explicarea esecurilor si pierderilor. Ajuta la justificarea comportamentelor specifice si ajuta la atenuarea loviturii legata de dezamagiri. Cand oamenii aplica pentru anumite posturi si nu le obtin, gasesc motive logice cu privire la cauza pentru care nu au reusit. Uneori incearca sa se convinga singuri ca de fapt nu doreau oricum postul respectiv.


sublimarea. Freud spustine ca multe din marile contributii artistice au rezultat dintr-o redirectionare a energiei sexuale sau agresive pe alte canale. De exemplu impulsurile agresive pot fi canalizate in activitati atletice, astfel incat persoana gaseste un mod constructiv de a exprima trairile agresive.

  regresia. Unele persoane revin la o forma de comportament pe care au depasit-o ontogenetic. In aceasta regresie, la o faza anterioara de dezvoltare, cerintele nu mai sunt atat de mari. In fata stresului sever sau a provovarilor extreme indivizii pot incerca sa faca fata anxietatii lor agatandu-se de comportamente imature si inadecvate.


introiectia. Consta in preluarea si "inghitirea" valorilor si standardelor altora. Imitarea constienta a comportamentului altei persoane. Exista si forme pozitive de introiectie, precum incorporarea valorilor parentale...


identificarea. Sporeste valoarea de sine si protejeaza persoana de sentimentul de a fi un ratat. Oamenii care se simt inferiori se pot identifica cu persoane importante sau situatii avantajoase in speranta ca vor fi perceputi ca demni de valoare.


compensarea consta in mascarea slabiciunilor percepute, sau dezvoltarea anumitor trasaturi pozitive care compenseaza limitarile. Copiii care nu beneficiaza de atentie si recunoastere pozitiva pot dezvolta comportamente destinate sa obtina cel putin atentie negativa.