duminică, 16 decembrie 2012
Tu cum iti gestionezi viata?
"... Daca iti folosesti la maximum inteligenta emotionala, vei fi ghidat sa faci urmatorul pas si urmatoarea alegere. Intreaba-te pur si simplu cum sa procedezi si acorda-ti momentul de liniste necesar ca sa auzi raspunsul. Poti descoperi astfel ce e mai bine pentru tine, fiindca nimeni nu poate lua hotarari in locul tau, desi ceilalti incearca uneori acest lucru. Pot fi de parere ca „stiu ei mai bine", dar in realitate nu pot sti. De ce? Fiindca ei nu sunt in locul tau, asa ca nu iti pot intelege niciodata pe deplin vocea interioara.
Pentru a face alegeri inteligente din punct de vedere emotional, este important sa te asiguri ca te afli in legatura cu vocea ta interioara. Daca esti relaxat atunci cand o asculti si iti transmite permanent acelasi mesaj, exista sanse mari sa fie chiar vocea ta din interior. incearca sa nu o confunzi cu altceva, fiindca poti ajunge intr-un adevarat haos. Inteligenta emotionala este opusul haosului emotional; atunci cand mintea si sufletul tau se aliniaza, este vorba despre o claritate emotionala si inseamna ca te afli intr-un acord deplin cu tine insuti. Este un mesaj puternic, dar linistit al vocii tale interioare. Poti avea incredere in ea atunci cand ti-ai insusit sentimentele negative, astfel incat sa fii linistit. De asemenea, trebuie sa iti aprofundezi emotiile pozitive, astfel incat sa te poti baza pe vocea ta interioara.
Daca o trecem cu vederea, drumul pe care il parcurgem devine din ce in ce mai dificil. Daca iti urmezi propriul drum, te afli in siguranta. Daca incerci sa o iei pe al altcuiva, te vei rataci mai mult ca sigur.
Atunci cand suferinta si anxietatea ne tulbura sentimentele, ne intrebam ce ne dorim cu adevarat. Atunci cand facem alegerile corecte, ne linistim din punct de vedere al sentimentelor. Liv Arnesen, exploratoarea din Norvegia si prima femeie care a cucerit Polul Sud intr-o expeditie solitara, pe schiuri, a fost intrebata intr-un interviu cum anume proceda daca avea vreo temere acolo, in mijlocul pustietatii. Iata ce a raspuns: „imi urmam intotdeauna intuitia. Nu ma opuneam niciodata acesteia, fiindca era tot ceea ce aveam la indemana. Cand a fost in Antarctica, singura in mijlocul fortelor naturii, Liv nu se putea baza decat pe ea. Acest lucru este valabil pentru noi toti, chiar daca suntem in mijlocul unei multimi care incearca sa ne dea sfaturi si sa ne spuna ce e mai bine pentru noi. In cele din urma, intuitia noastra profunda si vocea noastra interioara raman cel mai bun ghid.
...
Fiecare dintre noi avem diverse rani si suferinte din copilarie. Nu inseamna neaparat ca parintii sau alte persoane au vrut sa ne raneasca, ci ca fiintele umane nu sunt intotdeauna capabile sa ofere dragoste neconditionata. Fiindca nu pot sa inteleaga acest lucru, copiii resimt doar suferinta asociata cu pierderea dragostei.
...
Ne este imposibil sa ne gasim linistea sau fericirea atata vreme cat avem resentimente fata de propriii parinti. Aceste resentimente continua sa ne controleze vietile daca nu ne eliberam de ele. Nu ne putem elibera de parintii nostri invinuindu-i pentru diverse lucruri sau purtandu-le pica. Ideea ca avem tendinta sa nu ne placa de cei cu care semanam cel mai mult este valabila in mod special atunci cand ne raportam la parinti. Daca vom continua sa ii judecam, negam punctele pe care le avem in comun cu ei si in special pe acelea pe care le criticam in mod deosebit.
...
Cu totii avem resentimente pe care sa le lasam undeva in urma. Intrebarea esentiala este „Vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit?" Una dintre variante o poate exclude pe celalalta. De cele mai multe ori, pentru a fi fericit, trebuie sa incetezi sa vrei sa ai tot timpul dreptate. Pe piatra de mormant a unui asemenea individ singuratic se putea citi: „Am avut dreptate. Mi-au lipsit dragostea, apropierea, libertatea si fericirea, dar, la naiba, am avut dreptate!" Gandeste-te putin la acest lucru. Tuturor ne place sa avem dreptate, dar trebuie sa punem in balanta si pretul platit.
In interiorul fiecaruia dintre noi se afla un copil care merita sa fie fericit si iubit. Viata ne ofera nenumarate ocazii de a-i iubi pe ceilalti si pe noi insine, de a renunta la resentimente si de a deschide usa oportunitatilor. Stai un moment si intreaba-te: „Care este lucrul pe care mi-ar fi cel mai greu sa incetez sa il simt? Cat de mare este suferinta de care ma agat? Vreau sa ramana prezenta sau vreau sa scap de ea?" Vestea cea buna este ca, daca simti un lucru, ai si sansa de a-l transforma. Nu uita ca multi nu pot simti la nivel constient, insa sentimentele lor le fac foarte mult rau, reflectat in relatii dezastruoase si in niste vieti lipsite de sens. Daca poti simti, iti poti insusi acele sentimente, intrebandu-te cu ce anume au legatura si ce iti transmit ele. Daca faci acest lucru, iti accesezi inteligenta emotionala, simtindu-te mult mai bine.
Te incurajez sa simti suferinta si sa o exprimi. Chiar daca ti se pare ca este prea mult pentru tine, continua, fiindca probabil te afli pe drumul cel bun. Gandeste-te daca ai puterea de a continua sa suferi sau daca nu cumva vrei sa te eliberezi de durere odata pentru totdeauna. Cand esti sigur ca ai atins nivelul maxim de suferinta, esti pregatit sa te eliberezi de ea.
Sa renuntam la resentimente inseamna sa ne facem noua insine cadoul libertatii. Daca nu ne oferim acest cadou, ramanem inlantuiti in trecut, recreand din nou si din nou aceleasi conflicte dureroase, sub diverse forme. Daca acel canal al iubirii este blocat undeva in interior, nu putem oferi dragoste celor din jur si noua insine. Facem acelasi lucru si in viata profesionala - si atunci cand nu oferim, nici nu primim nimic.
...
Daca nu renuntam la resentimente, cei fata de care le simtim au o putere asupra noastra, permitandu-le sa profite si mai mult de noi decat au facut-o pana acum. Poti renunta la resentimente daca alegi sa faci acest lucru. Meriti sa fii fericit in viata personala, dar poti face acest lucru doar daca vei putea renunta la resentimente. Nu exista o alta cale daca vrei sa te simti mai bine. Aloca-ti timp ca sa scapi de negativismul mental si viata ta va fi mult mai implinita.
...
Viata nu este intotdeauna usoara, dar nici n-a zis vreodata cineva ca ar fi. Este nevoie de curaj ca sa ne confruntam cu ceea ce traim, dar sa tinem minte ca ne asteapta si mai multa libertate, si mai multa bucurie atunci cand, in sfarsit, suntem in stare s-o facem. ..."
Fragnemte din cartea "Arta de a-ti gestiona viata" de Randi B. Noyes
vineri, 9 noiembrie 2012
Fa tot ce iti sta in puteri - Poveste terapeutica
"Se spune ca era odata un om care dorea sa-si transceanda* starea de suferinta, asa ca a mers la un templu budist pentru a gasi un maestru care sa-l ajute.
El a mers la maestru si l-a intrebat: „invatatorule, daca voi medita patru ore pe zi, cat de mult imi va lua pentru a reusi sa imi transcend suferinta?”.
Maestrul l-a privit si a spus: „Daca vei medita patru ore pe zi, probabil ca vei ajunge la starea de transcendenta in zece ani”.
Convins ca ar putea face mai mult, omul a intrebat:
„Oh, invatatorule, si daca as medita opt ore pe zi, cat timp imi va fi necesar pentru a ajunge la starea de transcendenta?
Maestrul l-a privit si a spus: „Daca vei medita opt ore pe zi, probabil ca vei ajunge la starea de transcendenta in 20 de ani”.
„Dar de ce imi va lua mai mult daca voi medita mai mult?” a intrebat omul. Maestrul i-a raspuns: „Tu nu te afli aici pentru a-ti sacrifica bucuria vieii. Te afli aici pentru a tari, pentru a fi fericit si pentru a iubi. Daca nu poti sa dai un randament maxim in doua ore de meditaie, ci ai nevoie de opt ore pentru acest lucru, vei obosi, te vei indeparta de scop si nu te vei mai bucura de viata. Actioneaza cu eficienta si vei ajunge sa-ti dai seama ca indiferent de timpul alocat meditatiei, poti trai, poti iubi, poti fi fericit”."
Poveste extrasa din cartea "Cele patru legaminte" de Don Miguel Ruiz
*TRANSCÉNDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a pasi peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depasi limita cunoasterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender.
marți, 6 noiembrie 2012
Povestea porumbelului caruia ii placea atat de mult ambrozia, incat pierdea esentialul in viata
Adeseori, o dependenta vizibila ascunde o alinare profunda, dureroasa si uneori necunoscuta!
Era o data un porumbel caruia ii placea tare mult ambrozia. Descoperise acea bautura cand era foarte tanar si ii placea sa se "inece' foarte des in ea. Citise undeva ca era bautura preferata a zeilor, deoarece ii facea nemuritori atunci cand o beau.
Cateodata era ingrozitor pentru el, deoarece se pierdea, se ratacea si, cel mai greu lucru, ajungea sa strice toate relatiile, isi uita proiectele si isi neglija toate visele. Incercase de mai multe ori sa renunte la acea licoare care ii otravea viata, insa, dupa cum v-ati dat seama dependenta lui era foarte puternica.
In tara porumbeilor, atasamentul fata de o persoana, un obiect sau o bautura sau chiar un vis este foarte puternic, foarte adanc, inradacinat in trecutul si istoria fiecaruia.
Porumbelul despre care vorbeam, alterna starile de entuziasm, cand simtea ca poate sa renunte la dependenta lui: "Cand o sa vreau, o sa ma las de baut!" si starile de depresie, cand se simtea atat de neputincios incat plangea tot timpul si urla de furie: "Oricum, sunt condamnat, nu voi reusi niciodata..." Intre cele doua stari traia cu rusinea ca va cadea din nou, se va rataci in dependenta lui de ambrozie.
Facea parte dintr-un grup unde fiecare putea sa vorbeasca despre el si, mai ales sa aiba sentimentul ca este ascultat si inteles. Recunoastea faptul ca este alcoolic dependent si stia ca ii va fi foarte greu sa se angajeze intr-o relatie de cuplu, de lunga durata. In fond cum poti sa te legi de ceva, daca nu te-ai dezlegat inainte, daca nu esti liber? Cum poti sa te angajezi cu un obiect de iubire (in tara porumbeilor se foloseste adesea un limbaj psihologic) daca ramai in continuare atasat de dependenta de un obiect de atasament, precum ambrozia? Si apoi cum sa gaseasca o porumbita care sa accepte o relatie in trei: el, ea si ambrozia? NU stia ca sunt multe porumbite care pot sa faca acest lucru.
Intr-o zi a auzit vorbindu-se despre un specialist in simbolizare, care incerca sa ii reconcilieze pe porumbei cu acest limbaj uitat de mult.
Iar acesta i-a spus cam asa:
"Dependenta ta de ambrozie mi se pare un lucru foarte important, vital, chiar daca te distruge si te impiedica sa-ti traiesti viata cu adevarat. pin urmare trebuie respectat, deoarece indeplineste o functie vitala din viata ta!"
Specialistul i-a propus apoi sa-si simbolizeze dependenta de ambrozie printr-un obiect rar si pretios. Sa-i acorde atentie, sa-l ingrijeasca, sa-i ofere - probabil o sa va surprinda acest lucru - MULTA DRAGOSTE. De exemplu i-a propus sa il duca la cinema, sa-l lase sa asculte muzica, sa-i ofere trandafiri sa-i acorde toate semnele de afectiune si iubire. A incercat sa ii spuna ca lupta cu dependenta era sortita esecului, iar intreg procesul de schimbare trebuia sa se realizeze in jurul relatie lui de dependenta de ambrozie. I-a mai spus apoi ca de fapt, de ani de zile avea o relatie in trei: el, ambrozia (celalalt) si relatia lui de deprendenta de ambrozie (legatura de deprendenta). I-a mai spus sa se concentreze pe acea legatura de deprendenta.
Poate sa vi se para un lucru nebunesc sau neinteles si totusi specialistu nu i-a mai propus nimic altceva.
Daca acceptati sa intelegeti dincolo de cuvinte (si de lucrurile rele) poate ca veti intelege ca acea relatie de dependenta de ambrozie era foarte importanta, vitala chiar pentru porumbel, pentru ca de ani de zile incerca sa o alunge, sa o distruga, dar in zadar!
O sa imi spuneti ca ar putea de asemenea sa incerce sa inteleaga sensul originar al dependentei. Ar putea sa-i intrebe pe mama si pe tatal lui daca au pierdut o persoana foarte draga in viata lor. Daca s-au gandit vreodata daca ei ar fi trebuit sa moara si nu acea persoana. Daca au avut impresia ca inlocuiesc un copil mort, ca traiesc o viata de inlocuitori.
Vedeti ca sunt foarte multe lucruri de descoperit in toate aceste directii.
Nu stiu cum s-a desfasurat dupa aceea viata acelui porumbel.
Oare vroia astfel sa formeze un cuplu cu ambrozia lui? Cine stie? Oare vor fi vreodata pregatiti sa traiasca in patru (sau in sase)? Daca si partenera lui va fi dependenta de o dinamica de salvator care sa vrea sa ajute cu orice pret persoanele nefericite pe care le intalneste!
Puteti sa observati astfel ca, intr-un cuplu, exista de fapt mai multe cupluri care pot fi opuse, compelementare sau asemanatoare si fiecare din aceste cupluri vrea sa se dezvolte in functie de niste mize diferite.
"Povestea porumbelului caruia ii placea atat de mult ambrozia, incat pierdea esentialul in viata" dupa Jacques Salome
Era o data un porumbel caruia ii placea tare mult ambrozia. Descoperise acea bautura cand era foarte tanar si ii placea sa se "inece' foarte des in ea. Citise undeva ca era bautura preferata a zeilor, deoarece ii facea nemuritori atunci cand o beau.
Cateodata era ingrozitor pentru el, deoarece se pierdea, se ratacea si, cel mai greu lucru, ajungea sa strice toate relatiile, isi uita proiectele si isi neglija toate visele. Incercase de mai multe ori sa renunte la acea licoare care ii otravea viata, insa, dupa cum v-ati dat seama dependenta lui era foarte puternica.
In tara porumbeilor, atasamentul fata de o persoana, un obiect sau o bautura sau chiar un vis este foarte puternic, foarte adanc, inradacinat in trecutul si istoria fiecaruia.
Porumbelul despre care vorbeam, alterna starile de entuziasm, cand simtea ca poate sa renunte la dependenta lui: "Cand o sa vreau, o sa ma las de baut!" si starile de depresie, cand se simtea atat de neputincios incat plangea tot timpul si urla de furie: "Oricum, sunt condamnat, nu voi reusi niciodata..." Intre cele doua stari traia cu rusinea ca va cadea din nou, se va rataci in dependenta lui de ambrozie.
Facea parte dintr-un grup unde fiecare putea sa vorbeasca despre el si, mai ales sa aiba sentimentul ca este ascultat si inteles. Recunoastea faptul ca este alcoolic dependent si stia ca ii va fi foarte greu sa se angajeze intr-o relatie de cuplu, de lunga durata. In fond cum poti sa te legi de ceva, daca nu te-ai dezlegat inainte, daca nu esti liber? Cum poti sa te angajezi cu un obiect de iubire (in tara porumbeilor se foloseste adesea un limbaj psihologic) daca ramai in continuare atasat de dependenta de un obiect de atasament, precum ambrozia? Si apoi cum sa gaseasca o porumbita care sa accepte o relatie in trei: el, ea si ambrozia? NU stia ca sunt multe porumbite care pot sa faca acest lucru.
Intr-o zi a auzit vorbindu-se despre un specialist in simbolizare, care incerca sa ii reconcilieze pe porumbei cu acest limbaj uitat de mult.
Iar acesta i-a spus cam asa:
"Dependenta ta de ambrozie mi se pare un lucru foarte important, vital, chiar daca te distruge si te impiedica sa-ti traiesti viata cu adevarat. pin urmare trebuie respectat, deoarece indeplineste o functie vitala din viata ta!"
Specialistul i-a propus apoi sa-si simbolizeze dependenta de ambrozie printr-un obiect rar si pretios. Sa-i acorde atentie, sa-l ingrijeasca, sa-i ofere - probabil o sa va surprinda acest lucru - MULTA DRAGOSTE. De exemplu i-a propus sa il duca la cinema, sa-l lase sa asculte muzica, sa-i ofere trandafiri sa-i acorde toate semnele de afectiune si iubire. A incercat sa ii spuna ca lupta cu dependenta era sortita esecului, iar intreg procesul de schimbare trebuia sa se realizeze in jurul relatie lui de dependenta de ambrozie. I-a mai spus apoi ca de fapt, de ani de zile avea o relatie in trei: el, ambrozia (celalalt) si relatia lui de deprendenta de ambrozie (legatura de deprendenta). I-a mai spus sa se concentreze pe acea legatura de deprendenta.
Poate sa vi se para un lucru nebunesc sau neinteles si totusi specialistu nu i-a mai propus nimic altceva.
Daca acceptati sa intelegeti dincolo de cuvinte (si de lucrurile rele) poate ca veti intelege ca acea relatie de dependenta de ambrozie era foarte importanta, vitala chiar pentru porumbel, pentru ca de ani de zile incerca sa o alunge, sa o distruga, dar in zadar!
O sa imi spuneti ca ar putea de asemenea sa incerce sa inteleaga sensul originar al dependentei. Ar putea sa-i intrebe pe mama si pe tatal lui daca au pierdut o persoana foarte draga in viata lor. Daca s-au gandit vreodata daca ei ar fi trebuit sa moara si nu acea persoana. Daca au avut impresia ca inlocuiesc un copil mort, ca traiesc o viata de inlocuitori.
Vedeti ca sunt foarte multe lucruri de descoperit in toate aceste directii.
Nu stiu cum s-a desfasurat dupa aceea viata acelui porumbel.
Oare vroia astfel sa formeze un cuplu cu ambrozia lui? Cine stie? Oare vor fi vreodata pregatiti sa traiasca in patru (sau in sase)? Daca si partenera lui va fi dependenta de o dinamica de salvator care sa vrea sa ajute cu orice pret persoanele nefericite pe care le intalneste!
Puteti sa observati astfel ca, intr-un cuplu, exista de fapt mai multe cupluri care pot fi opuse, compelementare sau asemanatoare si fiecare din aceste cupluri vrea sa se dezvolte in functie de niste mize diferite.
"Povestea porumbelului caruia ii placea atat de mult ambrozia, incat pierdea esentialul in viata" dupa Jacques Salome
joi, 1 noiembrie 2012
Energia curge in directia gandurilor
"Stai cu umerii contractati si ridicati? Simti o durere la nivelul plexului solar? Ai maxilarele inclestate? Toate acestea sunt semnale de avertisment care iti spun ca gandurile si actiunile tale nu sunt la unison cu dorintele tale si cu lucrurile care te fac sa fii fericit.
Daca ai petrecut foarte mult timp focalizandu-te asupra lucrurilor din viata ta care nu sunt in armonie, este foarte posibil sa fi facut o boala cronica. Corpul este cel mai bun indicator in aceasta directie. Semnalele sale de avertisment iti spun ca: „Trebuie sa incetezi ceea ce faci si sa fii atent la ceea ce simti. Ce iti doresti cu adevarat? Ce anume te poate face sa te simti mai bine? Ce poti face imediat pentru a te simti mai bine?"
Daca ai invatat sa respiri profund si sa fii prezent in momentul de fata, acceptand situatia curenta in care te afli, ce trebuie sa faci in continuare? Sa ti-o asumi.
Tu te afli in situatia in care te afli pentru ca te-ai focalizat prea mult timp asupra lucrurilor care nu merg in viata ta.
Asumarea responsabilitatii pentru situatiile negative prin care treci iti reda puterea personala. Tu esti cel care a intrat singur in aceste situatii, fie instinctiv, fie pentru ca nu ai ascultat vocea interioara a intuitiei.
Vestea buna este ca tot tu poti schimba actuala situatie, indiferent cât de sumbra ti se pare ea la ora actuala. Orice arc contractat va sfarsi prin a se destinde. Sarcina ta este pur si simplu sa fii prezent in momentul de fata, constient ca te afli in punctul A, dar ca te pregatesti sa te deplasezi catre punctul B.
Stim ca nu este intotdeauna usor de crezut, dar indiferent in ce loc te afli, acesta este perfect pentru tine. Cum poate fi el perfect, daca te face sa te simti atat de groaznic? Ei bine, este. Oamenii si situatiile din viata ta care se opun dorintelor tale te ajuta de fapt sa iti corectezi cursul. Circumstantele exterioare te informeaza ca nu numai ca nu atragi ceea ce iti doresti cu adevarat, dar faci chiar opusul, ceea ce inseamna ca te-ai ratacit de la cursul pe care ti l-ai propus, indepartându-te de adevarata ta tinta. Daca nu ai dispune de acest instrument al contrastului, tu nu ai putea avea niciodata dorinte noi.
Sa luam exemplul tehnologiei. Aceasta avanseaza cu viteza luminii, da nastere anumitor produse, pe care oamenii le folosesc, dupa care producatorii primesc un anumit feedback de la consumatori, care le spune cum isi pot imbunatati produsele, imbunatatirea unui produs nu inseamna ca originalul a fost o greseala sau ceva rau. Cum am putea afla noi ce ne place cu adevarat daca nu am avea tot timpul la dispozitie alte produse cu care sa le comparam pe cele care ne plac sau care nu ne plac?
La fel functioneaza si viata ta. Fiecare pas pe care il faci te conduce catre urmatorul. Nu exista ganduri, sentimente si actiuni corecte sau gresite. Singurul lucru care conteaza este sa te focalizezi asupra aspectelor care te fac sa te simti bine, inspirat, si care te umplu de bucurie. Criticile si condamnarea de sine echivaleaza cu a turna suc de lamaie peste o rana deschisa. Durerea pe care o simti deja nu face decat sa se amplifice. 0 astfel de actiune nu serveste nimanui si nu face decat sa iti sporeasca si mai mult disperarea.
Daca te-ai impiedicat si ai cazut in patru labe, intoarce-te si aseaza-te in fund. Fa o pauza si aduna-ti gandurile, incercand sa te reconectezi cu senzatia de bunastare. Când te simti pregatit sa te ridici, fa-o in mod deliberat si constient. Chiar daca vor mai fi si alte lovituri in viata, ce conteaza? Toate fac parte integranta din procesul evolutiei si al cresterii spirituale. Drumul pe care mergi nu este intotdeauna neted, dar important este felul in care reactionezi tu, nu dâmburile sau gropile din calea ta.
Ofera-ti permisiunea de a te afla exact in locul in care te afli. Indiferent care este starea curenta a relatiilor tale, a situatiei tale financiare, a starii de sanatate sau a celorlalte domenii ale vietii, accepta faptul ca esti ok.
Renunta in mod deliberat la jocul stupid al autocriticii si al comparatiilor cu alte persoane.
... Da-ti cu presupusul si incearca sa raspunzi la urmatoarea intrebare: cat timp crezi ca petreci gandindu-te la lucruri pozitive? Dar la lucruri negative? Gandeste-te la tot timpul pe care l-ai investit in viata ta discutand despre anumite zile proaste pe care le-ai avut, despre un partener de viata imperfect sau despre neintelegerile cu colegii tai de munca. Care este proportia intre cele doua tipuri de ganduri? 50/50, 20/80 sau 80/20? Un om obisnuit petrece foarte mult timp discutand sau gandindu-se la lucrurile rele care i s-au intamplat, si mult mai putin timp discutand sau gandindu-se la cele pozitive. Iti dai seama de pericolul acestei atitudini? Ea nu poate conduce decat la si mai multa teama, la indoieli, la convingeri negative si la autosabotare. Chiar daca ai fost un practicant de lunga durata al gandirii negative, nu-ti face probleme. Orice om isi poate schimba aceasta atitudine printr-o reprogramare mentala.
Negativitatea se poate insinua in orice domeniu de viata, preluand controlul asupra lui. De aceea, nu-i mai acorda nici macar un minut din timpul tau. Restructureaza-ti intregul proces de gandire. Focalizeaza-te asupra lucrurilor pozitive din viata ta, modifica scenariile pe care le derulezi in minte, schimba-ti prietenii daca este cazul si fii pregatit sa introduci in viata ta orice schimbari necesare pentru a-ti schimba atitu¬dinea cu 180 de grade.
Prin eliminarea gandurilor negative din viata ta, tu iti vei putea asuma controlul asupra prezentului tau, remodelandu-l. Imagineaza-ti cum ar fi sa te simti eliberat de stres si sa iti petreci acest timp impreuna cu familia ta, sau iesind si deschizandu-te in fata oamenilor, legand astfel noi prietenii, ori banii pe care i-ai putea obtine in urma unei promovari la locul de munca. Viata personala se modeleaza intotdeauna dupa atitudinea omului."
Fragmente din cartea "Lectii de viata pentru o mai buna intelegere si aplicare a Legii Atractiei" de Mark Victor Hansen, Jack Canfield, Jeanna Gabellini, Eva Gregory
joi, 25 octombrie 2012
Povestea micii gazele care isi dorea sa moara
"Cu totii venim din tara copilariei noastre si pastram acea nostalgie sau suferinta printre cele mai impotante amintiri.
Era o data o mica gazela care se nascuse intr-o frumoasa tara din Africa.
Intr-o zi, parintii ei s-au hotarat sa traiasca in alta parte. Au luat avionul si au dus-o pe mica gazela, care s-a simtit putin pierduta in acea tara noua unde au ajuns. Era frig, casele erau cenusii, strazile intunecoase si amenintatoare, la scoala celelalte gazele nu aveau aceeasi culoare de piele ca si a ei si nici aceleasi obiceiuri de viata. In cartierul ei, de exemplu, o sperieu o multime de lucruri. Nu intalnise pe nimeni cu care sa vorbeasca despre visele ei.
Mica gazela avea un secret, ar fi vrut sa se intoarca in tara ei natala, sa regaseasca parfumul acelui pamant, culoarea rasaritului de soare, noptile instelate si sunetele blande, increderea celorlalte gazele din copilaria ei. Insa, in tara ei natala izbucnise razboiul si, in adancul ei mica gazela stia ca nu va mai regasi tara pe care o lasase inainte.
Era foarte trista si disperata, deoarece nu avusese timp sa invete sa se iubeasca pe sine.
Precum majoritatea gazelelor, si ea avea o mare nevoie de a fi iubita (adica pretindea iubirea de la ceilalti ca si cum ar fi fost o datorie). Apoi ea a vrut sa iubeasca (adica sa dea cu orice pret o iubire pe care nu o avea cuiva care nu o dorea neaparat). Nu stia insa ca ceea ce era mai important, intr-o viata de gazela, era sa accepte sa se iubeasca. Dar cum inveti sa te iubesti, oare???
Incepand prin a te respecta, prin a privi cu bunavointa mica perla de viata pe care o primise in momentul conceptiei, care apoi se dezvoltase in burta mamei sale si care, de la nasterea ei crescuse si nu cerea decat sa fie trezita la viata.
Dar cum ea nu se iubea pe sine, nu prea isi dorea sa traiasca, vroia sa moara, adica nu mai accepta sa traiasca aceasta experienta.
Mica gazela era fragila, de abia se tinea pe picioare, asemenea unui copac care a fost plantat in alta parte, care nu reusea sa isi refaca radacinile. Vroia sa moara, sa plece din acea viata care nu mai era a ei.
Stiti ce inseamna moartea pentru o mica gazela? Inseamna sa nu reuseasca nimic, sa se priveasca in oglinda si sa creada ca nu are nici o valoare, ca existenta ei nu intereseaza pe nimeni. Inseamna sa se neglijeze, sa manance orice si oricand, sa se imbrace urat, sa nu aiba grija de corpul ei, sa intre in situatii confuze.
Pe scurt, inseamna sa isi maltrateze viata, sa o distruga.
Stiti ca viata unei gazele este un lucru important, care participa la echilibrul lumii?
Si stiti ca existenta oricarei mici gazele, din oricare colt al lumii este un cadou oferit umanitatii???
Poate intr-o zi gazela va deveni medic, infirmiera sau sofer pe un autobuz scolar care va duce in fiecare dimineata mici gazele la scoala.
Poate intr-o zi la randul ei va transmite mai departe viata si va oferi omenirii mai multa dragoste.
Poate va intelege cat de important este sa protejam in noi viata.
Ceea ce stiu cu certitudine este ca nu exista nimic mai pretios decat viata si ca aceasta merita sa fie traita cum se cuvine, chiar si de catre o mica gazela careia ii este atat de greu a traiasca."
"Povestea micii gazele care isi dorea sa moara" - dupa Jacques Salome
Era o data o mica gazela care se nascuse intr-o frumoasa tara din Africa.
Intr-o zi, parintii ei s-au hotarat sa traiasca in alta parte. Au luat avionul si au dus-o pe mica gazela, care s-a simtit putin pierduta in acea tara noua unde au ajuns. Era frig, casele erau cenusii, strazile intunecoase si amenintatoare, la scoala celelalte gazele nu aveau aceeasi culoare de piele ca si a ei si nici aceleasi obiceiuri de viata. In cartierul ei, de exemplu, o sperieu o multime de lucruri. Nu intalnise pe nimeni cu care sa vorbeasca despre visele ei.
Mica gazela avea un secret, ar fi vrut sa se intoarca in tara ei natala, sa regaseasca parfumul acelui pamant, culoarea rasaritului de soare, noptile instelate si sunetele blande, increderea celorlalte gazele din copilaria ei. Insa, in tara ei natala izbucnise razboiul si, in adancul ei mica gazela stia ca nu va mai regasi tara pe care o lasase inainte.
Era foarte trista si disperata, deoarece nu avusese timp sa invete sa se iubeasca pe sine.
Precum majoritatea gazelelor, si ea avea o mare nevoie de a fi iubita (adica pretindea iubirea de la ceilalti ca si cum ar fi fost o datorie). Apoi ea a vrut sa iubeasca (adica sa dea cu orice pret o iubire pe care nu o avea cuiva care nu o dorea neaparat). Nu stia insa ca ceea ce era mai important, intr-o viata de gazela, era sa accepte sa se iubeasca. Dar cum inveti sa te iubesti, oare???
Incepand prin a te respecta, prin a privi cu bunavointa mica perla de viata pe care o primise in momentul conceptiei, care apoi se dezvoltase in burta mamei sale si care, de la nasterea ei crescuse si nu cerea decat sa fie trezita la viata.
Dar cum ea nu se iubea pe sine, nu prea isi dorea sa traiasca, vroia sa moara, adica nu mai accepta sa traiasca aceasta experienta.
Mica gazela era fragila, de abia se tinea pe picioare, asemenea unui copac care a fost plantat in alta parte, care nu reusea sa isi refaca radacinile. Vroia sa moara, sa plece din acea viata care nu mai era a ei.
Stiti ce inseamna moartea pentru o mica gazela? Inseamna sa nu reuseasca nimic, sa se priveasca in oglinda si sa creada ca nu are nici o valoare, ca existenta ei nu intereseaza pe nimeni. Inseamna sa se neglijeze, sa manance orice si oricand, sa se imbrace urat, sa nu aiba grija de corpul ei, sa intre in situatii confuze.
Pe scurt, inseamna sa isi maltrateze viata, sa o distruga.
Stiti ca viata unei gazele este un lucru important, care participa la echilibrul lumii?
Si stiti ca existenta oricarei mici gazele, din oricare colt al lumii este un cadou oferit umanitatii???
Poate intr-o zi gazela va deveni medic, infirmiera sau sofer pe un autobuz scolar care va duce in fiecare dimineata mici gazele la scoala.
Poate intr-o zi la randul ei va transmite mai departe viata si va oferi omenirii mai multa dragoste.
Poate va intelege cat de important este sa protejam in noi viata.
Ceea ce stiu cu certitudine este ca nu exista nimic mai pretios decat viata si ca aceasta merita sa fie traita cum se cuvine, chiar si de catre o mica gazela careia ii este atat de greu a traiasca."
"Povestea micii gazele care isi dorea sa moara" - dupa Jacques Salome
duminică, 7 octombrie 2012
Vrei sa fii mai frumos/ frumoasa?
"Cateva directii care sa ne ajute sa dobandim frumusetea fizica si interioara optima corpului nostru sunt prezentate in continuare... ele, fiind conditionate foarte mult de echilibrul si frumusetea interioara:
- eliminarea nemultumirii fata de felul in care aratam: trebuie sa invatam sa ne iubim corpul - suntem singurii raspunzatori pentru ceea ce „avem" azi si depinde de noi sa devenim mai armoniosi, mai echilibrati interior si mai luminosi; trebuie sa scapam de frica de-a nu reusi sa fim suficient de frumosi, pentru ca tot ceea ce gandim si emitem in Univers determinam, pana la urma;
- incercati sa incepeti fiecare zi zambind lumii, zambindu-va dumneavoastra si catre ceea ce veti deveni; priviti-va in oglinda si incercati sa zambiti luminos, din suflet: veti primi o aura care va va face fermecatori; incercati apoi sa zambiti si pe parcursul zilei;
- multumiti-le lui Dumnezeu si ingerasilor care se ocupa de frumusetea interioara si exterioara, pentru ca pe zi ce trece ajungeti la frumusetea optima, la silueta optima, la armonie interioara si echilibru; aceasta va va aduce pe zi ce trece schimbari in bine, pe care le veti descoperi cu uimire;
- ganditi pozitiv, incercati sa nu invidiati pe nimeni pentru ca nu puteti sti ce probleme are acel suflet si poate ca ceea ce-a suferit candva face sa merite cu prisosinta „norocul" pentru care-l invidiati;
- incercati sa nu urati si iertati-i imediat pe cei care considerati ca v-au facut ceva rau - uneori trebuie sa va fie mila de acesti oameni, sunt de cele mai multe ori nefericiti si dezechilibrati interior; incercati sa-i ajutati si iertati-i anticipat ..."
Fragment din cartea "Invataturi paranormale pentru o viata mai buna" de Claudia Nita Donca
joi, 27 septembrie 2012
Povestea bunicii care a inventat un cuvant nou si rar
Poate traim pe pamant pentru a dezvolta si a prelungi viata din fiecare din noi. Poate pur si simplu despre asta este vorba.
- Bunico, spunea baietelul, invata-ma cuvinte noi!
- Cuvinte mai frumoasa decat cele pe care mi le-ai spus ieri, mai frumoase decat ca-lei-do-scop, mai haioase decat cele care fac zgomot precum so-po-te, clo-po-tel...
- Mai spune bunico, mai spune-mi!
Bunica surase.
- A venit timpul, isi zise ea, este pregatit acum.
- Da, am un cuvant foarte frumos pentru tine. O sa te ajut sa il gasesti...
- Da, da, ador ghicitorile, zise copilul topaind de bucurie...
- Uite un cuvant care contine cele mai frumoase valori din lume... Un cuvant care este prezent in tine si in jurul tau, daca stii sa il simti.
- E foarte usor, e Viata! Ceva ce exista in mine si in jurul meu este Viata!
- Da, bineinteles, exista viata in acest cuvant, in primul rand viata. O viata insufletita, plina de bucurie. O viata insufletita, plina de bucurie. O viata care iti canta in urechi in fiecare dimineata, chiar inainte sa deschizi ochii. Un elan de viata care te face sa spui uitandu-te la cer:
MULTUMESC PENTRU ALBASTRUL ACESTA FRUMOS!
CE BINE CA PLOUA, PAMANTUL ESTE USCAT!
CE VANT PLACUT DE DIMINEATA! VA CURATA INTREG CERUL, DAR INCHIDETI PUTIN USILE, SE FACE CURENT!
Un cuvant care sa exprime elanul, entuziasmul, bucuria.
Imagineaza-ti ca urci pe un deal, spre varf! Aproape ai ajuns in varf, totul e limpede, iarba e verde si proaspata. Mergi, simti aerul viu care iti sufla in urechi, in jurul tau se intinde imensitatea peisajului, pana la orizont.
Este atat de frumos ca nu ti se taie respiratia.
Inima parca sta sa iasa din piept. Te simti puternic, mare si mic in acelasi timp, usor ca o pasare, liber ca vantul.
Ai putea sa iti iei zborul, sa fii tu vantul...
- Este fericirea bunico?
- Da, exista si fericirea in acest cuvant, dar mai cauta...
Atunci cand aduci tot binele in ceea ce faci, cand stii sa deschizi ochii nu doar pentru a vedea, ci si pentru a privi, poti sa te minunezi de orice si de nimic, de ciripitul unei vrabiute, de firul de apa care creste prin cimentul trotuarului, de lumina aurita a soarelui. Cand o floare devine cel mai rumos buchet din lume, cand privirea ta e o mangaiere pentru a exprima in tacere toata emotia pe care o simti, cand intampini bratele ce te iubesc si esti atat de plin de dorinta si de iubire si stralucesti asemenea soarelui...
- Am gasit! Am gasit! Este Soarele Iubirii! E un nume pe care mi-l dadeai cand eram foarte mic!
- Da, tu esti acel soare si exista multa iubire in acest cuvant, dar mai cauta, mai cauta...
E un cuvant care iti spune sa fii curajos, chiar si atunci cand esti nefericit in viata. Un cuvant lucid care nu exclude suferinta si dificultatile. Un cuvant care te ajuta sa gasesti prin tine insuti raza de lumina, petecul de cer senin, in orice situatie grea din viata ta.
- Este speranta!
- Esti aproape, continua sa cauti!
Un cuvant care contine Viata, Bucuria, Entuziasmul, Tandretea, Curajul, Dorinta, Iubirea, Increderea, Speranta!
- Bunico, chiar exista un cuvant, care poate spune toate astea doar el singur?
- Da puiul meu... este cuvantul Insufletire. Este insufletirea Vietii!
- Ce nume frumos, Insufletire, e tare frumos bunico!
- Murmura-l, mangaie-l, asculta-l... o sa auzi cum rade imediat ce il pronunti...
- Insufletire!
- Stii, e un cuvant foarte pretios.
- Un cuvant pretios?
- Da, zise bunica zambind. E un cuvant care vine de undeva de sus, aproape de cer... Un cuvant atat de pretios incat este mostenirea mea pentru tine!
E un cuvant pe care l-am primit de departe, stii, din copilaria mea, de la mama mea... Vine de undeva de la stramosii mei si azi a sosit clipa sa ti-l transmit si tie mai departe, pentru ca si tu sa il transmiti intr-o zi altora, celor pe care ii vei iubi, ii vei ajuta, ii vei insoti...
Deschide gura, inchide ochii micul meu soare al Iubirii... si... Hap! zise bunica, razand. Samanta de Insufletire este in tine acum! Sa nu uiti, este pentru intreaga viata. Insufletirea Vietii este cel mai frumos cadou pe care il poti face propriei tale vieti.
VIATA ESTE INTOTDEAUNA MINUNATA ATUNCI CAND NU O CHINUIM (Lucia, 10 ani)
"Povestea bunicii care a inventat un cuvant nou si rar" de Jacques Salome
- Bunico, spunea baietelul, invata-ma cuvinte noi!
- Cuvinte mai frumoasa decat cele pe care mi le-ai spus ieri, mai frumoase decat ca-lei-do-scop, mai haioase decat cele care fac zgomot precum so-po-te, clo-po-tel...
- Mai spune bunico, mai spune-mi!
Bunica surase.
- A venit timpul, isi zise ea, este pregatit acum.
- Da, am un cuvant foarte frumos pentru tine. O sa te ajut sa il gasesti...
- Da, da, ador ghicitorile, zise copilul topaind de bucurie...
- Uite un cuvant care contine cele mai frumoase valori din lume... Un cuvant care este prezent in tine si in jurul tau, daca stii sa il simti.
- E foarte usor, e Viata! Ceva ce exista in mine si in jurul meu este Viata!
- Da, bineinteles, exista viata in acest cuvant, in primul rand viata. O viata insufletita, plina de bucurie. O viata insufletita, plina de bucurie. O viata care iti canta in urechi in fiecare dimineata, chiar inainte sa deschizi ochii. Un elan de viata care te face sa spui uitandu-te la cer:
MULTUMESC PENTRU ALBASTRUL ACESTA FRUMOS!
CE BINE CA PLOUA, PAMANTUL ESTE USCAT!
CE VANT PLACUT DE DIMINEATA! VA CURATA INTREG CERUL, DAR INCHIDETI PUTIN USILE, SE FACE CURENT!
Un cuvant care sa exprime elanul, entuziasmul, bucuria.
Imagineaza-ti ca urci pe un deal, spre varf! Aproape ai ajuns in varf, totul e limpede, iarba e verde si proaspata. Mergi, simti aerul viu care iti sufla in urechi, in jurul tau se intinde imensitatea peisajului, pana la orizont.
Este atat de frumos ca nu ti se taie respiratia.
Inima parca sta sa iasa din piept. Te simti puternic, mare si mic in acelasi timp, usor ca o pasare, liber ca vantul.
Ai putea sa iti iei zborul, sa fii tu vantul...
- Este fericirea bunico?
- Da, exista si fericirea in acest cuvant, dar mai cauta...
Atunci cand aduci tot binele in ceea ce faci, cand stii sa deschizi ochii nu doar pentru a vedea, ci si pentru a privi, poti sa te minunezi de orice si de nimic, de ciripitul unei vrabiute, de firul de apa care creste prin cimentul trotuarului, de lumina aurita a soarelui. Cand o floare devine cel mai rumos buchet din lume, cand privirea ta e o mangaiere pentru a exprima in tacere toata emotia pe care o simti, cand intampini bratele ce te iubesc si esti atat de plin de dorinta si de iubire si stralucesti asemenea soarelui...
- Am gasit! Am gasit! Este Soarele Iubirii! E un nume pe care mi-l dadeai cand eram foarte mic!
- Da, tu esti acel soare si exista multa iubire in acest cuvant, dar mai cauta, mai cauta...
E un cuvant care iti spune sa fii curajos, chiar si atunci cand esti nefericit in viata. Un cuvant lucid care nu exclude suferinta si dificultatile. Un cuvant care te ajuta sa gasesti prin tine insuti raza de lumina, petecul de cer senin, in orice situatie grea din viata ta.
- Este speranta!
- Esti aproape, continua sa cauti!
Un cuvant care contine Viata, Bucuria, Entuziasmul, Tandretea, Curajul, Dorinta, Iubirea, Increderea, Speranta!
- Bunico, chiar exista un cuvant, care poate spune toate astea doar el singur?
- Da puiul meu... este cuvantul Insufletire. Este insufletirea Vietii!
- Ce nume frumos, Insufletire, e tare frumos bunico!
- Murmura-l, mangaie-l, asculta-l... o sa auzi cum rade imediat ce il pronunti...
- Insufletire!
- Stii, e un cuvant foarte pretios.
- Un cuvant pretios?
- Da, zise bunica zambind. E un cuvant care vine de undeva de sus, aproape de cer... Un cuvant atat de pretios incat este mostenirea mea pentru tine!
E un cuvant pe care l-am primit de departe, stii, din copilaria mea, de la mama mea... Vine de undeva de la stramosii mei si azi a sosit clipa sa ti-l transmit si tie mai departe, pentru ca si tu sa il transmiti intr-o zi altora, celor pe care ii vei iubi, ii vei ajuta, ii vei insoti...
Deschide gura, inchide ochii micul meu soare al Iubirii... si... Hap! zise bunica, razand. Samanta de Insufletire este in tine acum! Sa nu uiti, este pentru intreaga viata. Insufletirea Vietii este cel mai frumos cadou pe care il poti face propriei tale vieti.
VIATA ESTE INTOTDEAUNA MINUNATA ATUNCI CAND NU O CHINUIM (Lucia, 10 ani)
"Povestea bunicii care a inventat un cuvant nou si rar" de Jacques Salome
Abonați-vă la:
Postări (Atom)