Serotonina, endorfinele si dopamina

ok, ieri si astazi am scris 3 postari pe care le-am sters. Nici una nu a fost demna de postat. Cand am inceput sa scriu pe acest blog mi-am spus: - am sa scriu academic, am sa scot definitii din dictionarul de psihologie al lui Paul Popescu Neveanu, sau din dictionarul de psihanaliza/ psihiatrie/ lacanian... am sa fac recenzii si studii... pentru ca cititorii acestui blog sa fie informati. bla, bla, bla. Dar cui ii poate folosi teoria... Mie si celor din breasla. De ce cineva care ar dori sa dobandeasca aceste informari psihologico-in-for-mative nu si-ar cumpara o carte de specialtitate sau nu ar face un curs informativ de weekend... Zic si eu. In tot cazul, aceasta postare nu este ca cele din urma. Asta seara, facand obisnuitul around to the moghioros parc, in pas alergator combinat cu mers rapid, si ca de obicei gandindu-ma la ale mele si nevazand pe nimeni si nimic in jur. Cand alerg, de regula imi pun castile, masor asfaltul pe care il stivesc cu pasi rapizi si apasati, ridic privirea cand este cazul sa traversez (ma asigur sa nu ma calce vre=o masina)si ma gandesc la ale mele. Imi pun in ordine activitatea din ziua ce tocmai a trecut si ma pregatesc pentru ziua ce are sa urmeze. Cand ajung in fata blocului, dupa doua ture, sunt un zabmet toata (in copilarie, antrenorul meu imi spunea: "- Nu inteleg cum dupa 5000 de metri treci linia de sosire cu zambetul pe buze"). Dar astazi nu a fost asa. Astazi, alergam eu acolo cu gandurile mele. Cand, de o data, din senin mi-a venit grandioasa si geniala idee sa ridic ochii din asfalt si sa vad oamenii de pe trotuar. Asa am descoperit ca nu sunt singura care alearga, mai sunt multi alti runnersi. Unii profesionisti as putea spune, echipati pana n dinti. M-a amuzat foarte tare un nene cu o varsta mai avansata, care isi sugrumase barbatia cu pantalonasii mulati si luciosi. Unii runnersi iesiti pentru ca sa se tonifieze, altii ca sa slabeasca. O tanti grasunica in exces, probabil s-a uitat in oglinda intr-o doara, asa cum am ridicat si eu privirea din asfalt si a hotarat ca nu se mai poate. I s-a trezit vointa si a scos-o de urechi afara din casa. Tremura asfalul sub ea in tandem cu straturile de grasime si lacul de sudoare. Intre straturile de pe ea si asfalt se crease un adevarat ritm cataclismic. Dar ce conteaza, ce conteaza... Ferice de ea. Oamenii ies sa faca miscare, asta conteaza. Multi oameni, impresionant de multi. Imi venea sa ii imbratisez si sa ii felicit. Bravo oameni buni! Sportul face bine la inima, la creier, la psihic, la sulfet, la sunculite, la tonifiere. Facand sport putem depasi sau ameliora depresia, starile de anxietate, inlaturam stresul. Ca sa nu zic ca in timpul activitatilor sportive secretam hormonul fericirii (serotonina), ceea ce ne aduce o stare de bine si un somn sanatos. Dar si mai frumos este ca ne putem droga natural in timp ce alergam, secretand endorfine. Ele ne ajuta sa gandim pozitiv si sa avem o stare zen. Dopamina isi face si ea aparitia, nu fara insemnatate. Pentru ca pe langa faptul ca transmite informatii multelor celule din creier ne poate ajuta sa avem orgasm multiplu. Tare, nu?