"A fost odata o fetita pe care o chema Eaea, care o vedea pe mama ei ca pe un monstru infricosator cu noua capete. Bineinteles, mama ei era o mama normala, ca multe alte mame, dar Eaea o vedea intr-adevar ca pe un monstru, cu capetele schimbatoare. Fiecare dintre capetele ei reprezenta cate o violenta, o amenintare sau un pericol pentru fetita.
Aceasta este descrierea sumara a celor noua capete ale mamei:
1. Unul dintre capete spunea intotdeauna contrariul a ceea ce spunea fetita.
"Nu se poate sa spui asa ceva."
"Nu pot sa te las sa faci nimic, tot timpul faci prostii."
"Vrei sa ma contrazici mereu. "
Un cap care scotea niste tipete ingrozitoare, de fiecare data cand fetita facea ceva doar pentru ea. Trebuia sa faca ceva pentru ceilalti, doar pentru ceilalti, niciodata pentru ea insasi!
Un altul era cel care lovea. Lovea cu furie pe spate, pe fese, pe burta si chiar pe capul fetitei, de fiecare data cand mama era contrariata, lucru care se intampla foarte des.
"Nu esti in stare de nimic, ar trebui sa te pedepsesc mai des!"
4.Alt cap era cel care critica tot timpul, descalifica, acuza si mai ales o culpabiliza pe fetita.
"Din cauza ta nu ma inteleg cu tatal tau." "Sunt nefericita pentru ca tu faci doar ceea ce iti trece prin cap." "Cu caracterul pe care il ai, nu vei reusi sa faci mare lucru si nimeni nu va vrea sa stea cu tine."
5. Un alt cap vorbea, vorbea fara incetare. Sute de cuvinte tasneau si invadau tot spatiul, lucruri spuse de mii si mii de ori, care se repetau. Iar fetita, care se straduia sa asculte, se pierdea in cuvintele mamei ei.
"Nimeni nu ma intelege, spunea capul mamei, imi petrec viata facand tot timpul ceva pentru ceilalti si ei mai vor sa fiu si fericita. Daca o sa continui asa, ma voi sinucide intr-o zi, dar asta o sa-i bucure prea mult pe ceilalti. O sa le arat eu lor, de ce sunt in stare..."
6.Un alt cap avea tot timpul o privire foarte severa, plina de judecati. Orice ar fi facut fetita, niciodata nu era ceea ce ar fi trebuit sa faca!
"Nu pot sa am deloc incredere in tine, e groaznic, ai fi putut sa pui masa in loc sa stai sa-ti faci acum temele. "
"Stai mai departe un pic, ma impiedic de tine, dar sa nu mergi prea departe, ca sa te pot vedea, poate o sa am nevoie de tine".
7.Capul acesta o compara mereu pe fetita cu sora ei!
"Sora ta nu m-ar fi suparat atat de mult.... Ei nu e nevoie sa ii spun mereu acelasi lucru, intelege repede, uneori stau si ma intreb tu al cui copil esti?"
8.Un altul dintre capete se plangea de conditia sa de mama.
"Nu sunt deloc fericita, as fi putut avea o alta viata. Daca tu nu te-ai fi nascut, as fi reusit sa imi refac viata....!"
9.Ultimul cap era cel care il numea pe tatal fetitei in toate felurile - mincinos, slab, sarac cu duhul.
"Nu poti sa-i ceri nimic, nu e in stare sa termine ceva."
"Oare ce m-a apucat in ziua in care l-am cunoscut? Probabil am fost oarba, nu-mi vine sa cred acum."
"Ma intreb ce ma determina sa raman cu un barbat care nici macar nu stie sa fie barbat."
Fetita se afla intr-o mare dificultate, deoarece nu mai stia de care dintre cele noua capete sa asculte.
Cand alegea sa ii faca pe plac primului dintre capete, al treilea si al cincilea nu erau deloc de acord.
Cand facea tot ce-i statea in putere pentru a-l multumi pe al patrulea sau pe al saselea, al saptelea si al noualea se revoltau imediat.
Fetita isi imaginase chiar ca va innebuni pentru a reusi sa scape de capetele mamei sale. Visase ca va deveni lipsita de importanta, lipsita de inteligenta, inexistenta. Gandea ceva de genul acesta: "Sa nu mai exist pentru a nu mai suferi."
Timpul a trecut. Fetita a crescut, a devenit femeie si intr-o zi, a purtat in pantece un copil. O stapanea o frica foarte puternica: "Oare si eu o sa am noua capete de monstru cand voi avea un copil?"
Incepuse sa aiba cosmaruri. Se vedea pe ea cu cele noua capete ingrozitoare si il vedea in acelasi timp pe bebelusul ei care inchidea ochii pentru a nu o mai vedea. isi imagina chiar ca nu ar trebui sa pastreze copilul.
Intr-o noapte avu un vis. in vis o vedea pe mama ei, cu cele noua capete ale sale. Dar, in centrul monstrului cu noua capete, era o fetita speriata, cu ochii larg deschisi, cu pumnii stransi, cu buzele crispate, cu respiratia sacadata, cu pielea rece de groaza. Iar acea fetita, care semana cu o fotografie pe care o vazuse in albumul mamei sale, o privea in liniste, ca printr-o oglinda. Erau atat de multe lucruri intre ele, care nu fusesera niciodata rostite! Parea ca o prapastie adanca o despartea pe fetita, care fusese mama ei cu mult timp in urma, cu parul scurt, de ea, care purta parul lung. Parea o prapastie de netrecut, care impiedica orice apropiere. Dupa vis, Eaea se trezi plangand.
in urma acelui vis, a stiut ca o sa ii ceara mamei ei sa ii vorbeasca despre fetita care fusese candva. isi imagina un dialog intre ele.
Spune-mi cum traiai tu cand aveai opt ani? In cine aveai incredere?
Aveai un prieten, cand aveai varsta mea de acum? Ce ii placea mamei tale sa faca?
Propunandu-si sa o intalneasca pe fetita care exista inca in mama ei, Eaea era sigura ca acel schimb avea sa-i permita sa descopere "cine era cu adevarat mama ei".
Nu stiu urmarea povestii, ca in cazul multor povesti despre parinti. Deoarece este intotdeauna o mirare, sa descoperi dincolo de aparente, dincolo de cele noua capete cu o multime de fete, inima unei persoane, sensibilitatea, bogatia ascunsa de o fiinta ranita in copilaria sa.
Fiecare mama mai poarta in ea, o fetita impietrita sau speriata, o fetita vesela si plina de viata care inca isi cauta locul, dupa ani de zile de cand nu mai este copil."
"Povestea fetitei care isi vedea mama ca pe un monstru cu noua capete" - de Jacgues Salome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu