Povestea mamicii care suferise un accident grav

De multe ori, incercam sa rezolvam un conflict printr-o auto-violenta, cu scopul de a dezechilibra una din mizele conflictului. Uneori acest lucru se traduce printr-o renastere.

Era o data o femeie care avea un copilas si, bineinteles, un sot care era tatal copilului.
Pana aici este clar, dar atentie, lucrurile se vor complica putin.
Mamei i se intamplase un lucru foarte ciudat. Intr-o seara de primavara, sotul ei a anuntat-o ca vrea sa divorteze. Astfel de situatii se intampla uneori in tara in care traieste aceasta familie, cand iubirea nu mai exista, cand s-au facut toate incercarile de a reimprospata relatia si rezultatele sunt nule, pentru a suda un cuplu sau cand exista o atractie pentru o alta persoana. In aceste situatii convietuirea dintre cei doi parteneri devine foarte dificila. Uneori, in aceasta tara, cand cuplurile cu copii ajung in asemenea situatii, fac compromisuri si pastreaza aparentele relatiei, dar acest lucru nu duce decat la crearea unui sentiment de frustrare... Dar aceasta este o alta poveste si ca sa nu ne abatem ... sa revenim la cuplul nostru...
A doua zi, dupa ce barbatul ii comunicase vestea, femeia a avut un accident grav de masina. A fost grav ranita, a stat mult in spital, apoi a urmat o recuperare anevoioasa, ingrijiri indelungate, insa peste toate aceste suferinte fizice, a ramas o rana mult mai profunda in suflet, care nu fusese ingrijita deloc.
A fost bineinteles un accident involuntar, asemenea multor accidente, dar poate veti intelege in acelasi timp faptul ca, prin acel accident, acea femeie incerca sa il retina pe sotul ei . Deoarece, bineinteles ca dupa accident sotul nu a mai plecat. Nu poti sa abandonezi asfel pe cineva pe care l-ai iubit candva si care a avut un accident atat de grav.
Astfel, se intampla uneori, in acea tara, ca intr-un cuplu unul dintre parteneri sa fie pregatit sa il imobilizeze astfel pe cel care avea intentia sa plece... cu orice pret... chiar si cu pretul de a suferi accidente grave... chiar si cu pretul de a incarca emotional cu o falsa vina...
Cand copilul a intrebat-o pe mama lui: "de ce ai avut acest accident?", mamei ii era foarte greu sa ii raspunda de ce. Insa i-ar fi putut raspunde la nivelul sensului acelui accident.
I-ar fi putut spune copilului:
- In acea zi eram foarte vulnerabila, adica fragila, pentru ca, cu o seara inainte primisem o veste care m-a tulburat mult si nu ma mai puteam concentra pe ceea ce faceam. Parca iesisem in afara mea. Iar acel accident m-a centrat din nou pe mine, m-a facut sa inteleg ca viata mea era importanta, ca merita sa ma respect si puteam sa depasesc acea disperare si lipsa de iubire.
Ar fi putut deasemenea sa profite de ocazie si sa ii spuna puiului ei ca iubirea intr-un cuplu nu este la fel ca iubirea parintilor pentru copii lor. Ca iubirea parentala dureaza toata viata, nimic si nimeni nu o poate altera.
Iar iubirea pe care o simte pentru el o va purta toata viata.
Dar iubirea pentru un partener, pentru sotul ei de exemplu, este mult mai nesigura. Deoarece nimeni nu stie dinainte durata de viata a unei astfel de iubiri. De aceea este bine sa iubim in prezent si sa nu maltratam iubirea atunci cand ea exista. Cand nu mai iubim sa ne continuam zborul liber alegandu-ne o noua directie si/sau sa lasam partenerul care nu mai iubeste sa zboare liber, in propria lui directie...
Ar fi putut sa ii spuna aceste lucruri si inca multe altele... depinde de libertatea ei de a indrazni sa vorbeasca despre ea si despre tot ceea ce simte.

Adaptare dupa "Povestea mamicii vrabiuta care suferise un accident grav" de Jacques Salome